Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 222 din 9 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, in ansamblul sau, cat si ale art. 5, 6, 7, 10, 11 si 13 din aceasta, in special
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, în ansamblul sãu, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, în special, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aflux Publiprod" - S.A din Bucureşti în Dosarul nr. 25.711/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, având în vedere cã asupra textelor de lege criticate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de pildã prin <>Decizia nr. 1.490/2009 sau <>Decizia nr. 1.480/2009 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 25.711/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, în ansamblul sãu, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, în special. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Aflux Publiprod" - S.A din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect emiterea unei ordonanţe de platã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 reglementeazã o procedurã specialã de soluţionare a unei cereri având ca obiect pretenţii, reprezentând, totodatã, o modalitate de eludare a procedurii de drept comun prevãzute de Codul de procedurã civilã, şi, deci, de "modificare a prevederilor dintr-o lege organicã". Or, în cadrul acestei proceduri speciale, procesul de justiţie este "sumar şi superficial", deoarece, de pildã, nu este prevãzutã decât obligativitatea depunerii de cãtre creditorul reclamant a tuturor înscrisurilor pentru dovedirea pretenţiilor sale, în timp ce, potrivit Codului de procedurã civilã, pentru soluţionarea unei cauze cu acelaşi obiect este necesarã administrarea unor probe pertinente, concludente şi utile. Dispoziţiile art. 13 înlocuiesc calea de atac a apelului sau recursului, prevãzutã de Codul de procedurã civilã, cu cererea în anulare, ceea ce este inechitabil şi contrar drepturilor de acces liber la justiţie şi la apãrare. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 transpune în dreptul intern Directiva nr. 35/2000 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii plãţilor în tranzacţiile comerciale şi instituie o procedurã simplificatã şi acceleratã în acest domeniu, fãrã ca principiul egalitãţii şi dreptul de acces liber la justiţie sau la apãrare sã fie încãlcate. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007. Totodatã, autorul excepţiei are în vedere în mod special dispoziţiile art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, astfel cum au fost modificate prin pct. 4 şi 6 ale articolului unic din <>Legea nr. 118/2008 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008, şi care au urmãtorul cuprins: - Art. 5: "(1) Cererea privind creanţa de platã a preţului se depune la instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. (2) În cazul litigiilor privitoare la obligaţii de platã rezultând din contracte comerciale nu este necesarã parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevãzute la art. 720^1 din Codul de procedurã civilã. (3) Cererea privind creanţa de platã a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publicã, de concesiune de lucrãri publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentã, care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã. (4) Judecãtorul verificã din oficiu competenţa instanţei, procedând conform legii."; - Art. 6: "(1) Cererea introdusã potrivit prevederilor art. 5 cuprinde: a) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul creditorului; b) numele şi domiciliul debitorului persoanã fizicã, iar în cazul debitorului persoanã juridicã, denumirea şi sediul, precum şi, dupã caz, numãrul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal şi contul bancar; c) suma ce face obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de platã, perioada la care se referã acestea, termenul la care trebuia fãcutã plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei; d) semnãtura creditorului. (2) La cerere se anexeazã înscrisurile ce atestã cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. (3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte pãrţi sunt, plus unul pentru instanţã."; - Art. 7: "(1) Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã. (2) Când creditorul învedereazã cã, deşi a fãcut tot ce i-a stat în putinţã, nu a izbutit sã afle domiciliul sau sediul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate. Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, sau într-un ziar de largã circulaţie se fac cu 5 zile înainte de data fixatã pentru judecatã. (3) La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor. (4) În citaţie se va preciza cã pânã cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare, debitorul este obligat sã depunã întâmpinare, sub sancţiunea decãderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publicã. În cazul nedepunerii întâmpinãrii, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului."; - Art. 10: "(1) În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã. (2) Dacã debitorul recunoaşte o parte a pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţã de platã parţialã pentru suma ce corespunde pãrţii necontestate a creanţei, stabilind termenul de platã. (3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile de la data comunicãrii ordonanţei de platã. Judecãtorul nu va putea stabili alt termen de platã decât dacã pãrţile se înţeleg în acest sens. (4) Ordonanţa de platã se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, potrivit prevederilor Codului de procedurã civilã."; - Art. 11: "În cazul în care instanţa, examinând probele cauzei, pronunţã o ordonanţã de platã numai pentru o parte din creanţa pretinsã, creditorul poate formula cerere de chemare în judecatã potrivit dreptului comun pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei."; - Art. 13: "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia. (2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. (3) Cererea în anulare nu suspendã executarea. Suspendarea va putea fi însã încuviinţatã, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cãrei cuantum va fi fixat de instanţã. (4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de platã, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor. (5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã." În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale a mai fost supusã controlului de constituţionalitate fie parţial, fie în integralitatea sa. În acest sens, Curtea a pronunţat, de pildã, <>Decizia nr. 1.490 din 10 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, prin care, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , a respins excepţia şi a statuat cã "prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Împrejurarea cã, potrivit <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate înseamnã cã hotãrârea se va pronunţa numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã". Prin <>Decizia nr. 871 din 16 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 11 august 2009, şi <>Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, Curtea, analizând critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã, a statuat, pentru argumentele acolo expuse, cã dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 10, art. 11 şi ale <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 respectã exigenţele dreptului la apãrare şi ale dreptului la un proces echitabil. Întrucât, faţã de cele examinate de Curtea Constituţionalã, nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a fãcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, în ansamblul sãu, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, în special, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aflux Publiprod" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.711/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
