Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 222 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mobex" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 5.831/2000 al Judecãtoriei Targu Mures. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, iar stabilirea vinovatiei este atributul exclusiv al instanţei de judecata, iar nu un aspect al controlului de neconstituţionalitate. În acest sens este menţionatã jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 ianuarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.831/2000, Judecãtoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mobex" - S.A. din Targu Mures într-o cauza având ca obiect plângerea formulatã de aceasta societate comercialã impotriva unui proces-verbal încheiat de Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Mures. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin aplicarea sancţiunilor prevãzute la <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 20, art. 41 alin. (2) şi (7), art. 49, art. 114 alin. (1), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), precum şi ale art. 135 alin. (6). Se apreciazã ca prin aceste sancţiuni opereazã o "confiscare mascatã" a averii dobândite licit, în baza unor relaţii comerciale. Astfel intervenţia statului în cadrul unor raporturi juridice de natura comercialã este neavenitã şi nu se justifica în condiţiile în care nu a fost parte în contract. Se mai arata ca restrangerea libertãţii comerţului este neconstitutionala, din moment ce nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de dispoziţiile art. 49 din Constituţie. Totodatã autorul exceptiei considera ca prevederile legale criticate "instituie o rãspundere obiectivã, fãrã culpa", ceea ce contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţie. De asemenea, considera ca <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 "a fost ratificatã în a treia sesiune parlamentarã, deci, cu mult peste termenul acordat în conformitate cu art. 114 alin. (3) din Constituţie". Judecãtoria Targu Mures, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este neîntemeiatã. Dreptul de proprietate este garantat, iar ordonanta a fost adoptatã în conformitate cu dispoziţiile art. 134 din Constituţie. Se considera totodatã ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 41 alin. (7) din Constituţie. Prevederile ordonanţei se completeazã cu cele ale <>Legii nr. 32/1968 , conform cãrora fapta sãvârşitã fãrã vinovãţie nu constituie contravenţie. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca prevederile <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea exceptiei. Astfel se arata ca nu sunt incalcate prevederile art. 135 alin. (6) din Constituţie, întrucât inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. Textul de lege atacat urmãreşte doar ca sumele de bani în valuta obţinute de agenţii economici sa fie eventual investite în economia româneascã şi sa nu se eludeze legislaţia fiscalã privind impozitul pe profit. În ceea ce priveşte susţinerea ca prevederile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , contravin dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, în punctul de vedere al Camerei Deputaţilor se retine ca ordonanta a fost adoptatã în limitele legii speciale de abilitare şi în condiţiile prevãzute de aceasta. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , reglementeazã, în esenta, repatrierea de cãtre agenţii economici a valutei ce rezulta din activitatea de comerţ internaţional pe care aceştia o desfãşoarã. Ca atare, se apreciazã ca "susţinerile petentei nu pot fi reţinute, fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii prin care se incalca norme ce urmãresc consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare". Se mai arata ca Guvernul a îndeplinit cerinta prevãzutã la art. 114 alin. (3) din Constituţie, iar ordonanta continua sa îşi producã efectele independent de data la care Parlamentul s-a pronunţat în condiţiile art. 114 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, este menţionatã jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 . Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. IV pct. 3: "În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii mãrfii prin frontiera romana, sau, dupã caz, a executãrii lucrãrilor şi prestãrii serviciilor în strãinãtate, în funcţie de zona geograficã a partenerului extern. Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plãţii, stabilite conform clauzelor contractuale. În cazul plãţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plãtit, se aplica aceeaşi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual. Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobãrii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrãrii, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrãrii, produsele necuprinse în cele doua categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice."; - Art. IV pct. 7: "În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând: - 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice; - 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; - 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei. În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste texte contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1), ale art. 41 alin. (2) teza întâi şi alin. (7), ale art. 49, ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (6), texte care prevãd: - Art. 41 alin. (2) teza întâi şi alin. (7): "(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...] (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."; - Art. 134 alin. (2) lit. a) şi b): "(2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;"; - Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã." Dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã statuand prin mai multe decizii ca aceste texte legale nu contravin Constituţiei. Astfel, cu privire la susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate incalca art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, respingând excepţia ridicatã, Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenta, ca inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut ca <>Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , a fost abrogatã în întregime prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 151/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispoziţiile acestui act normativ referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut la <>art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de <>Legea nr. 76/1992 cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogatã. De asemenea, în legatura cu invocarea încãlcãrii art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (7) din Constituţie, Curtea a reţinut prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000) ca dispoziţiile criticate nu instituie "o confiscare mascatã", ci acestea constituie în realitate mãsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfãşoarã activitãţi de importexport, cu obligaţia pentru aceştia de a repatria valuta, precum şi sancţionarea nerespectãrii acestei obligaţii. Curtea a mai constatat ca limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (şi anume <>Legea nr. 12/1995 , prin care a fost aprobatã cu modificãri <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenţionale prevãzute la pct. 7 al art. IV din ordonanta criticata sunt, de asemenea, stabilite prin lege, astfel încât nu se poate retine încãlcarea art. 41 din Constituţie. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la contrarietatea dintre textele legale criticate şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, prin Decizia nr. 90 din 9 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000, Curtea Constituţionalã a statuat ca obligaţia de repatriere a valutei nu este contrarã acestor prevederi din Constituţie. Aceasta deoarece garantarea constituţionalã a proprietãţii, precum şi caracterul inviolabil al proprietãţii private nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor constituţionale, utilizarea bunurilor proprietate privatã, indiferent de natura lor, prin încãlcarea reglementãrilor legale privind protecţia unui interes naţional, cum este cel al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare în vederea achitãrii obligaţiilor externe de plata ale economiei. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata. Referitor la critica în sensul ca, "Potrivit Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, coroborat cu art. 20 din Constituţie, nimeni nu poate fi sancţionat pentru datorii", Curtea constata ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie. Sancţiunea contravenţionalã prevãzutã la pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , nu are semnificatia unei confiscari şi cu atât mai mult a unei pedepse penale aplicate pentru datorii, ipoteza avutã în vedere de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În sfârşit, Curtea Constituţionalã nu poate retine nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate incalca prevederile art. 114 alin. (3) din Constituţie. Aceste dispoziţii constituţionale prevãd ca "Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei". <>Art. 1 din Legea nr. 4/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 13 ianuarie 1994, prevede ca, "În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie, se abiliteaza Guvernul ca, de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi pana la reluarea lucrãrilor Parlamentului în prima sesiune ordinarã a anului 1994, sa emita ordonanţe [...]", iar potrivit alin. 1 al art. 2, "În baza art. 114 alin. (3) din Constituţie, pana la reluarea lucrãrilor Parlamentului în prima sesiune ordinarã a anului 1994, ordonanţele emise de Guvern în temeiul art. 1 din prezenta lege vor fi înaintate Parlamentului spre aprobare, potrivit procedurii legislative, sub sancţiunea încetãrii efectelor lor". Analizând aceste prevederi legale, Curtea constata ca <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu contravine dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (3) din Constituţie, fiind adoptatã în limitele legii speciale de abilitare şi în condiţiile stabilite de aceasta. <>Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , a fost abrogatã în întregime prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 151/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispoziţiile acestui act normativ referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut la <>art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de <>Legea nr. 76/1992 cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogatã. Întrucât potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o [...] ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , urmeazã sa fie respinsã ca fiind inadmisibila, în conformitate cu dispoziţiile alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte <>art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 3 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mobex" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 5.831/2000 al Judecãtoriei Targu Mures. 2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 7 alin. 3 din aceeaşi ordonanta, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
