Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 222 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala al Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 326 din 15 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 5.154/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 217D/2011.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 16 februarie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 6 martie 2012, iar apoi, pentru acelaşi motiv, la data de 7 martie şi 13 martie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.154/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României.
Excepţia a fost ridicatã de Corneliu Cãileanu cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 768/CA/22 septembrie 2010 a Tribunalului Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate, care prevãd cã decizia de sancţionare a medicului stabilitã de Comisia superioarã de disciplinã de pe lângã Colegiul Medicilor din România poate fi atacatã în contencios administrativ de cãtre medicul sancţionat, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale care consacrã dreptul de acces liber la justiţie, având totodatã un caracter discriminatoriu. Astfel, aceste dispoziţii nu prevãd dreptul persoanei care a declanşat procedura rãspunderii disciplinare a medicului la aceeaşi cale de atac. Deşi rãspunderea disciplinarã nu înlãturã rãspunderea penalã, contravenţionalã sau civilã a medicului, totuşi decizia Comisiei de disciplinã stabileşte existenţa culpei medicului. Prin urmare, dacã se constatã inexistenţa culpei medicului, atunci soluţia acţiunilor în justiţie penalã, civilã ori contravenţionalã va fi de respingere.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora "Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplinã, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cãrui razã îşi desfãşoarã activitatea."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dispoziţii potrivit cãrora "Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...] La articolul 29, alineatul (5) se abrogã".
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 privind statul român, art. 5 privind cetãţenia, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, art. 73 privind categoriile de legi, art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, art. 142 alin. (1) privind structura Curţii Constituţionale şi art. 146 lit. d) referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 11 şi art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la procesul echitabil şi interzicerea discriminãrii, dar şi în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la convenţia mai sus amintitã referitoare la interzicerea generalã a discriminãrii.
Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 451 din Legea nr. 95/2006 au mai fost supuse analizei de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Legea fundamentalã şi critici asemãnãtoare în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 10 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a reţinut cã "rãspunderea disciplinarã a medicilor îşi are temeiul în obligaţiile ce izvorãsc din prevederile legilor şi regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicalã şi ale regulilor de bunã practicã profesionalã, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligaţii a cãror nerespectare prejudiciazã onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, aceastã formã specialã de rãspundere vizeazã strict raporturile dintre medic, pe de o parte, şi categoria profesionalã din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale cãror interese sunt prejudiciate, de cealaltã parte.
Acest cadru al rãspunderii disciplinare justificã soluţia legislativã criticatã care consacrã dreptul de a ataca în justiţie decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancţionat prin aceastã decizie.
Aceasta nu are însã semnificaţia restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obţine în justiţie repararea drepturilor sau intereselor sale vãtãmate prin conduita medicului. În acest sens, trebuie observat cã art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede cã «Rãspunderea disciplinarã a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude rãspunderea penalã, contravenţionalã sau civilã, conform prevederilor legale.»"
În prezenta cauzã, însã, autorul excepţiei nu se plânge de faptul cã nu ar avea acces la justiţie pe calea unei acţiuni penale, contravenţionale sau civile, ci cã exercitarea anterioarã a acţiunii disciplinare lipseşte de efect aceste acţiuni. În acest sens, aratã faptul cã decizia Comisiei superioare de disciplinã, prin care sa reţinut cã medicul împotriva cãruia s-a iniţiat acţiune disciplinarã nu sãvârşise o abatere disciplinarã, a constituit motivul de neîncepere a urmãrii penale împotriva acestuia.
Un astfel de argument suplimentar nu este de naturã a schimba soluţia deciziei Curţii Constituţionale mai sus amintite.
Astfel, Curtea apreciazã cã, în realitate, aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de modul de aplicare a legii. Acţiunea disciplinarã nu doar cã nu împiedicã exercitarea acţiunilor penalã, contravenţionalã sau civilã, dar nu poate constitui nici temeiul admiterii ori respingerii pe fond a acţiunii penale, întrucât aceasta din urmã se bucurã de prioritate în soluţionare. Altfel spus, penalul ţine în loc disciplinarul, aşa cum ţine în loc şi civilul. O astfel de soluţie se impune având în vedere deosebirea gradualã a normelor sociale pretins lezate. De altfel, niciun text din Legea nr. 95/2006 nu condiţioneazã exercitarea acţiunilor penale, civile ori contravenţionale de cãtre persoana pretins a fi vãtãmatã de exercitarea şi soluţionarea anterioarã a acţiunii disciplinare.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, Curtea constatã cã acestea abrogã prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, prevederi potrivit cãrora "Pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendã".
Asupra conformitãţii dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.610 din 20 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 7 martie 2012, în care a arãtat cã prevederile legale criticate nu îngrãdesc posibilitatea pãrţilor interesate de a se adresa instanţelor judecãtoreşti şi de a valorifica în acest cadru toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, întrucât, aşa cum rezultã din chiar conţinutul prevederilor criticate, în mãsura în care s-a admis o excepţie de neconstituţionalitate, aceasta poate constitui motiv de revizuire a unei hotãrâri definitive pronunţate, dacã soluţia datã s-a întemeiat pe dispoziţia declaratã neconstituţionalã sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. În plus, prin continuarea judecãţii în cauzele în care a fost ridicatã o excepţie de neconstituţionalitate, se dã expresie exigenţei constituţionale consacrate de art. 21 alin. (3) potrivit cãreia pãrţile au dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 5.154/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
