Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 221 din 3 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ionita Coca în Dosarul nr. 9.188/2002 al Judecãtoriei Braşov. La apelul nominal sunt prezenţi Ionita Coca, prin avocat Ioan Iordache, Alexandrina Popa şi Vasile Popa, prin avocat Livia Vatafu. Avocatul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei, arãtând ca textul criticat, prin sancţiunea decãderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe, este neconstitutional în raport cu textele ce asigura dreptul la o judecata echitabila, cu respectarea dreptului la apãrare prin asigurarea cãilor efective de acces la mijloacele procedurale de sustinere a litigiului creat. Avocatul celorlalte pãrţi solicita respingerea exceptiei, sustinand ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât Codul de procedura civilã mai prevede şi alte termene de decãdere, scopul lor fiind asigurarea principiului celeritatii în soluţionarea cauzelor şi împiedicarea folosirii mijloacelor procedurale cu rea-credinţa. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arãtând ca asupra constituţionalitãţii textului criticat Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, statuand ca acest text este constituţional.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 9.188/2002, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ionita Coca. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 20 alin. (1), art. 21, 24 şi 49 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "se ingradeste dreptul partii la judecare în mod echitabil şi respectiv exerciţiul dreptului la apãrare". Instanta de judecata considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca întâmpinarea este actul de procedura prin care paratul rãspunde în scris pretenţiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecata, arãtând totodatã apãrãrile sale. Se arata ca "prin aceasta reglementare se asigura egalitatea de mijloace între pãrţile din proces, asigurându-se, astfel, respectarea exigenţelor prevãzute la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil". Este invocatã Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, prin care Curtea Constituţionalã a statuat ca dispoziţiile art. 118 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale. Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã. Este invocatã jurisprudenta Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, Decizia nr. 314 din 19 noiembrie 2002 şi Decizia nr. 353 din 10 decembrie 2002, a statuat ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civilã, care are urmãtoarea redactare: "Nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege atrage decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afarã celor de ordine publica." Prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei în susţinerea acesteia sunt urmãtoarele: - Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte." ; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã. Dispoziţiile legale criticate prevãd obligativitatea depunerii întâmpinãrii în cadrul procesului civil, precum şi sancţiunea nerespectãrii acestei dispoziţii, şi anume decãderea din dreptul de a mai propune probe şi a invoca excepţii, în afarã celor de ordine publica. Aceste dispoziţii au fost introduse în Codul de procedura civilã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, pentru a asigura "egalitatea de arme" dintre reclamant şi parat, precum şi judecarea cu celeritate a cauzelor, evitandu-se tergiversarea judecaţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Nu poate fi reţinutã critica conform cãreia dispoziţiile criticate incalca dreptul la apãrare, deoarece textul criticat contribuie la urgentarea soluţionãrii cauzei, instanta fiind în mãsura a cunoaşte de la început cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregati apãrãrile, în cunostinta de cauza, în raport cu susţinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare. De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 27 februarie 2003, Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, Decizia nr. 314 din 19 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2003, şi prin Decizia nr. 353 din 10 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2003, statuand ca acest text nu contravine prevederilor constituţionale. Soluţiile adoptate, ca şi considerentele pe care acestea se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ionita Coca în Dosarul nr. 9.188/2002 al Judecãtoriei Braşov. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
