Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 220 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 teza finala din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 28 alin. (1) si (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Music Television System" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.008/CV/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspunde Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin consilier juridic, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Inspectoratului de Stat în Construcţii solicitã respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , întrucât acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei. Totodatã, se aratã cã dispoziţiile <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 nu contravin art. 21 din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , întrucât acestea nu au incidenţã în cauzã. Totodatã, se aratã cã dispoziţiile <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 nu contravin art. 21 din Constituţie, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei vizeazã atât sancţiunea aplicatã, cât şi mãsura complementarã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 8.008/CV/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Music Television System" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat de acesta împotriva sentinţei de respingere a plângerii sale împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevãzute de <>art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 . În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (1) şi (2). În acest sens, se apreciazã cã textul legal criticat consacrã o abatere gravã de la principiul inviolabilitãţii libertãţii persoanei, întrucât reglementeazã posibilitatea efectuãrii percheziţiei corporale a contravenientului în lipsa unui mandat emis de o instanţã judecãtoreascã. Totodatã, se apreciazã cã <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 contravine textului art. 21 alin. (1) din Constituţie, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei are ca obiect "numai sancţiunea cu amendã aplicatã", nu şi mãsura subsidiarã a desfiinţãrii lucrãrilor executate. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii se apreciazã cã textul <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se referã la legitimarea contravenientului, şi nu la percheziţia corporalã. Astfel, legitimarea contravenientului are în vedere strict stabilirea de cãtre agentul constatator a identitãţii contravenientului şi nu conduce la concluzia obligativitãţii percheziţiei corporale. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins: - <>Art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : "[...]. În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici."; - <>Art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 : "(1) O datã cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevãzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executãrii lucrãrilor, precum şi, dupã caz, luarea mãsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrãrilor executate fãrã autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. [...] (3) Mãsura desfiinţãrii construcţiilor se aplicã şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesarã." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (1) şi (2) privind libertatea individualã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: În esenţã, autorul excepţiei apreciazã cã posibilitatea efectuãrii percheziţiei corporale a contravenientului în lipsa unui mandat emis de o instanţã judecãtoreascã încalcã principiile constituţionale ale universalitãţii şi ale libertãţii individuale. Totodatã, se considerã cã textul <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 nu prevede nici o cale de atac împotriva mãsurii complementare de desfiinţare a lucrãrilor executate, ceea ce contravine textului art. 21 alin. (1) din Constituţie. Curtea constatã cã prevederile <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se referã la legitimarea contravenientului, iar acest aspect are ca finalitate strict stabilirea de cãtre agentul constatator a identitãţii contravenientului şi nu presupune obligativitatea percheziţiei corporale, ca mãsurã procesual penalã. În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici. Numai poliţistul, în cazurile nerespectãrii dispoziţiilor sale, este îndreptãţit sã foloseascã forţa pentru legitimarea persoanei, potrivit <>art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002. Totodatã, Curtea reţine cã toate aceste mãsuri au caracter administrativ. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constatã cã prevederile <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, acestea nu au incidenţã în cauzã, ele referindu-se la libertatea individualã. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 în raport cu art. 21 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, potrivit art. 35 alin. (2) teza întâi din aceeaşi lege, "împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia", ceea ce înseamnã cã plângerea vizeazã atât amenda aplicatã, cât şi mãsurile complementare prevãzute de art. 28 din lege. În consecinţã, Curtea nu poate reţine vreo încãlcare a prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Music Television System" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.008/CV/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
