Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 220 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Ion Tiucã - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Luize Angelica Fusulan în Dosarul nr. 14.125/303/2006 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 14.125/303/2006, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Luize Angelica Fusulan într-o cauzã având ca obiect o acţiune civilã privind partajarea bunurilor comune. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 16 din Constituţie, întrucât creeazã o situaţie de inegalitate între pãrţile participante la procesul civil ce are ca obiect o cerere de partaj, de raport ori de reducţiune. Totodatã, susţine cã, în aceste procese, pârâtul este limitat în dreptul sãu de a se adresa justiţiei, deoarece este obligat sã plãteascã o taxã de timbru substanţialã pentru a se apãra, fiindu-i astfel îngrãdit dreptul recunoscut de art. 21 din Constituţie. În acelaşi timp, considerã cã textul de lege criticat înfrânge şi dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2), atâta vreme cât neplata taxei de timbru de cãtre pârât atrage anularea, ca netimbratã, a acţiunii. De asemenea, susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin obligarea pârâtului de a plãti o taxã de timbru substanţialã, deşi nu pretinde nimic de la reclamant, ci doar se apãrã, ajungându-se la limitarea unei judecãţi echitabile. Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat stabileşte numai obligaţia de platã a unei taxe de timbru, calculatã la valoare, pentru acele pãrţi care contestã, prin cereri, bunurile de împãrţit, valoarea acestora sau drepturile ori mãrimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor pentru stabilirea calitãţii de moştenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de reducţiune a liberalitãţilor şi în cadrul cererilor de partaj. Astfel, instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferenţiere între contribuabili, aşa încât nu sunt înfrânte prevederile <>art. 16 din Constituţie. De asemenea, face referire la Decizia nr. 103 din 6 iunie 2000 , prin care Curtea Constituţionalã a reţinut cã accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În acelaşi mod, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000 referitor la critica privind înfrângerea prevederilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cã obligaţia pãrţilor de a plãti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor prevederi, deoarece taxele judiciare de timbru servesc bunei organizãri şi funcţionãri a serviciului public de realizare a justiţiei. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional. Aratã cã prevederile criticate sunt în acord cu art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Totodatã, precizeazã cã stabilirea şi dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintã atribuţia exclusivã a legiuitorului, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie. Considerã cã prevederile supuse controlului de constituţionalitate nu contravin principiului egalitãţii în drepturi, deoarece nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri, toate persoanele care promoveazã un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate sã plãteascã taxele judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice. Aratã cã dispoziţiile art. 124 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Curtea observã cã, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia criticã doar prevederile <>art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au urmãtorul cuprins: "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxeazã astfel: [...] c) [...] Separat de aceastã taxã, dacã pãrţile contestã bunurile de împãrţit, valoarea acestora sau drepturile ori mãrimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciarã de timbru se datoreazã de titularul cererii la valoarea contestatã;". Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 relative la accesul liber la justiţie, ale art. 124 alin. (2) referitoare la caracterul unitar, imparţial şi egal al justiţiei. Totodatã, autorul excepţiei considerã cã, prin prevederile de lege criticate, sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, asupra constituţionalitãţii <>art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , aceasta s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum <>Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003, <>Decizia nr. 941 din 19 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007, <>Decizia nr. 724 din 13 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, constatând cã acest text de lege este constituţional. Curtea a reţinut cã <>art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 stabileşte obligaţia de platã a unor taxe de timbru, calculate la valoare, pentru acele pãrţi care contestã, prin cereri, bunurile de împãrţit, valoarea acestora sau drepturile ori mãrimea drepturilor coproprietarilor, iar nu şi pentru pãrţile care formuleazã excepţii şi apãrãri în legãturã cu cererea reclamantului. Acesta este şi principiul general înscris în art.1 din <>Legea nr. 146/1997 , potrivit cãruia numai "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecãtoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevãzute de prezenta lege, şi se taxeazã în mod diferenţiat, dupã cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepţiile prevãzute de lege". În cauzã, Curtea constatã cã autorul excepţiei, prin formularea cererii reconvenţionale, a urmãrit rãsturnarea prezumţiei de dobândire în cote egale a bunurilor comune. Astfel, scopul pãrţii care contestã bunurile de împãrţit, valoarea acestora sau drepturile ori mãrimea drepturilor coproprietarilor, în cadrul cererilor prevãzute de textul de lege criticat, este valorificarea unui drept propriu, pe cale incidentalã, ce excedeazã unei simple apãrãri. În deciziile menţionate, Curtea a constatat cã instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferenţiere între contribuabili, astfel încât nu sunt înfrânte prevederile art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, Curtea a statuat, în mod constant, cã accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implicã serviciul public al justiţiei. Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de naturã sã aducã atingere principiului potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã. Referitor la critica privind înfrângerea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea a reţinut cã obligaţia pãrţilor de a plãti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor dispoziţii, ci servesc unei mai bune organizãri şi funcţionãri a serviciului public de realizare a justiţiei. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Luize Angelica Fusulan în Dosarul nr. 14.125/303/2006 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
