Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 220 din 13 martie 2012  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 220 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 360 din 28 mai 2012

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Simina Gagu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Gicã Achiţei, Cristian Amorãriţei, Gabriela Ardeleanu, Sanda Barabaş, Carmen Bocãneţ, Gheorghe Brãdãţan, Mracica Elisabeta Bucaciuc, Maria Bucãtar, Silvia Chiţan, Constantin Choleva, Marinela Cristina Cimpoeşu, Adrian Cojocaru, Adriana Gabriela Cojocaru, Carmen Constantineanu, Gabriel Constantineanu, Costicã Costan, Veronica Raluca Constantineanu, Mihãiţã Aurelian Dan, Corina Dominte, Bogdan Mihai Dranc, Loredana Epure, Elena Doina Fîntînaru, Mihai Adrian Frîncu, Vasile Garbaşevschi, Pavel Gherghiceanu, Sorin Golda, Sofia Grigoreanu, Maria Ancuţa Grosu, Gabriel Hacman, Irina Geanina Harja, Cristina Mihaela Hatmanu, Gheorghe Hostiuc, Monica Ancuţa Huţan, Liliana Irimescu, Lucian Lungu, Marius Marchitan, Daniela Marcu, Ovidiu Marian Marcu, Brînduşa Mihai, Vasile Monacu, Florin Moraru, Mara Moroşan, Iulia Murariu, Dumitru Nichita, Ramona Oboroceanu, Domnica Oniga, Anda Perju, Aurelia Petcu, Adrian Petrişor, Didina Petrişor, Dan Popescu, Doru Octavian Popovici, Ramona Liliana Prodan, Fãnica Rotaru, Constantin Scutaru, Gabriela Scutaru, Aurora Senegeac, Simona Maria Sofroni, Roxana Valeria Ştefanache, Aurelia Strugariu, Lucian Ionuţ Tablan Popescu, Alina Tofeni şi Adrian Vieriu în Dosarul nr. 8.254/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.546D/2011.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 1.550D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Corina Apetrea, Loredana Aiacoboaei, Liliana Bazic, Geanina Butescu, Ciceroni Costea, Silvia Costea, Liliana Ciornei, Nicoleta Condurachi, Iuliana Caprian, Irina Buterchi, Geanina Ceahlãu, Daniel Chelariu, Raluca Dumitrescu (Cherniciuc), Luminiţa Grosu, Dãnuţ Huţu, Gheorghe Honceru, Florin Lazãr, Oana Andreea Costea, Viorica Onofrei, Viorica Olariu, Carmen Olariu, Felicia Petcu, Iuliana Sofornie, Iuliana Sofronie, Ştefan Tureac, Aurelia Toma, Monica Todiraş, Daniel Hariga şi Anamaria Filip, prin Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, în Dosarul nr. 7.007/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.546D/2011 şi nr. 1.550D/2011, având în vedere cã acestea au obiect identic.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii cauzelor.
    Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.550D/2011 la Dosarul nr. 1.546D/2011, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 575/2011.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 6 decembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 8.254/86/2011, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt.
    Excepţia a fost ridicatã de Gicã Achiţei, Cristian Amorãriţei, Gabriela Ardeleanu, Sanda Barabaş, Carmen Bocãneţ, Gheorghe Brãdãţan, Mracica Elisabeta Bucaciuc, Maria Bucãtar, Silvia Chiţan, Constantin Choleva, Marinela Cristina Cimpoeşu, Adrian Cojocaru, Adriana Gabriela Cojocaru, Carmen Constantineanu, Gabriel Constantineanu, Costicã Costan, Veronica Raluca Constantineanu, Mihãiţã Aurelian Dan, Corina Dominte, Bogdan Mihai Dranc, Loredana Epure, Elena Doina Fîntînaru, Mihai Adrian Frîncu, Vasile Garbaşevschi, Pavel Gherghiceanu, Sorin Golda, Sofia Grigoreanu, Maria Ancuţa Grosu, Gabriel Hacman, Irina Geanina Harja, Cristina Mihaela Hatmanu, Gheorghe Hostiuc, Monica Ancuţa Huţan, Liliana Irimescu, Lucian Lungu, Marius Marchitan, Daniela Marcu, Ovidiu Marian Marcu, Brînduşa Mihai, Vasile Monacu, Florin Moraru, Mara Moroşan, Iulia Murariu, Dumitru Nichita, Ramona Oboroceanu, Domnica Oniga, Anda Perju, Aurelia Petcu, Adrian Petrişor, Didina Petrişor, Dan Popescu, Doru Octavian Popovici, Ramona Liliana Prodan, Fãnica Rotaru, Constantin Scutaru, Gabriela Scutaru, Aurora Senegeac, Simona Maria Sofroni, Roxana Valeria Ştefanache, Aurelia Strugariu, Lucian Ionuţ Tablan Popescu, Alina Tofeni şi Adrian Vieriu într-o cauzã având ca obiect solicitarea acordãrii unor drepturi bãneşti.
    Prin Încheierea din 24 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.007/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt.
    Excepţia a fost ridicatã de Corina Apetrea, Loredana Aiacoboaei, Liliana Bazic, Geanina Butescu, Ciceroni Costea, Silvia Costea, Liliana Ciornei, Nicoleta Condurachi, Iuliana Caprian, Irina Buterchi, Geanina Ceahlãu, Daniel Chelariu, Raluca Dumitrescu (Cherniciuc), Luminiţa Grosu, Dãnuţ Huţu, Gheorghe Honceru, Florin Lazãr, Oana Andreea Costea, Viorica Onofrei, Viorica Olariu, Carmen Olariu, Felicia Petcu, Iuliana Sofornie, Iuliana Sofronie, Ştefan Tureac, Aurelia Toma, Monica Todiraş, Daniel Hariga şi Anamaria Filip, prin Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, într-o cauzã având ca obiect o contestaţie asupra unor decizii de stabilire a drepturilor salariale.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã Legea nr. 63/2011, constituind o lege distinctã care opereazã o diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, discrimineazã aceastã categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizaţi în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice. Legea nr. 63/2011 instituie astfel o abatere de la principiul unei legi unice de salarizare, astfel cum a fost statuat prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi Legea-cadru nr. 284/2010. Ca atare, personalul didactic şi didactic auxiliar este singura categorie de bugetari exclusã de la aplicarea unei legi unice de salarizare şi care a suferit o diminuare definitivã a drepturilor salariale avute anterior intrãrii în vigoare a legilor succesive de salarizare unicã în sistemul bugetar.
    Diminuarea drepturilor salariale este intempestivã, nejustificatã de un interes legitim al statului şi disproporţionatã faţã de mãsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari. Prin prezentarea unor aspecte din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt invocate principiile prioritãţii şi aplicabilitãţii directe a dreptului comunitar, precum şi principiul legalitãţii.
    De asemenea, prevederile legale criticate sunt contrare şi principiilorsolidaritãţii şi egalitãţii de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altã naturã, necesar pentru îndreptarea unei stãri de necesitate, sã fie suportatã în comun şi în egalã mãsurã de toţi cetãţenii statului respectiv. Autorii excepţiei subliniazã, în acest sens, cã fac parte dintr-o categorie profesionalã net defavorizatã faţã de restul salariaţilor din sistemul bugetar, prin aceea cã suportã diminuãri salariale superioare celor incidente în cazul celorlalţi bugetari. În plus, nu este respectat nici principiul previzibilitãţii normelor juridice. Considerã cã, în acord cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (spre exemplu, hotãrârile pronunţate în cauzele C-152/88R, Sofrimport SARL împotriva Comisiei Comunitãţilor Europene, C-368/89 Crispoltoni contra Fattoria autonoma tabacchi di Citta di Castello), precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotãrârile pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României, 2000, Burghelea împotriva României, 2009, Kaya împotriva României, 2006, Beian împotriva României, 2007), calitatea normelor juridice presupune ca acestea sã genereze o oarecare stabilitate, autoritãţile statului neputând fi inconsecvente faţã de o anumitã realitate socialã. În cazul de faţã, insecuritatea şi incertitudinea rezultã din însãşi vãtãmarea patrimonialã suferitã şi din afectarea aşteptãrilor şi prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadã de timp apreciabilã.
    Pe de altã parte, prevederile legale criticate înfrâng principiul securitãţii raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea pronunţatã în Cauza Tudor Tudor împotriva României, 2009) şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (a se vedea hotãrârile pronunţate în Cauza 24-69 Theo Nebe împotriva Comisiei Comunitãţilor Europene, Cauza 61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato împotriva Denkavit italiana Srl şi Cauza 57-69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. împotriva Comisiei Comunitãţilor Europene). Astfel, prin grilele de calcul incluse în anexele sale, Legea nr. 63/2011 a dus la o diminuare cu aproximativ 25% a veniturilor ce erau anterior deja diminuate.
    Este invocatã, de asemenea, încãlcarea principiului drepturilor câştigate.
    Autorii mai susţin cã Legea nr. 63/2011 încalcã dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestatã, fãrã a exista vreunul dintre cazurile prevãzute de art. 53 din Constituţie, fãrã a avea caracter temporar şi fãrã a se acorda în schimb vreo despãgubire proporţionalã cu privarea de bun.
    Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotãrârile pronunţate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007) prin care s-a statuat cã drepturile salariale privite ca drept de creanţã reprezintã un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    Tribunalul Suceava - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Tribunalul Botoşani - Secţia civilã opineazã în sensul constituţionalitãţii Legii nr. 63/2011, subliniind cã atributul stabilirii sistemului de salarizare pentru personalul bugetar aparţine legiuitorului, aşa încât, în realizarea politicii sale şi luarea mãsurilor necesare în perioada de crizã economicã, acesta poate prevedea un regim salarial diferit, distinct pentru anumite categorii de bugetari. Conform art. 16 alin. (1) din Constituţie, egalitatea presupune uniformitate în cadrul aceleiaşi categorii de subiecţi ai drepturilor, respectiv aplicarea aceloraşi criterii de salarizare tuturor cadrelor didactice şi didactice auxiliare, şi nu tuturor categoriilor de bugetari.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul apreciazã cã excepţiile de neconstituţionalitate a Legii nr. 63/2011 sunt neîntemeiate.
    Avocatul Poporului considerã cã prevederile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 575/2011.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.
    Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã actul normativ criticat încalcã dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 136 alin. (1) şi (5) privind tipurile de proprietate - publicã şi privatã - şi caracterul inviolabil al proprietãţii private, în condiţiile legii organice, şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã.
    Sunt invocate şi dispoziţiile privind proprietatea cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii, art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind dreptul la o protecţie egalã împotriva oricãrei discriminãri, şi Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalitãţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L303 din 2 decembrie 2000.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã Legea nr. 63/2011 - act normativ cu caracter temporar, ale cãrui efecte juridice continuã sã se producã, a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauzã (a se vedea Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, Decizia nr. 158 din 23 februarie 2012*), nepublicate pânã la data pronunţãrii prezentei decizii).
__________
    *) Deciziile Curţii Constituţionale nr. 130 din 16 februarie 2012 şi nr. 158 din 23 februarie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012.

    Astfel, raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încãlcarea normelor fundamentale privind proprietatea privatã, formulatã din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua sã primeascã, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestatã (a se vedea Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţatã în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).
    În aceste condiţii, Curtea a reţinut, în esenţã, cã legea supusã controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrãrii sale în vigoare şi pânã la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fãrã a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioarã intrãrii sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinţã de tipul privãrii de proprietate.
    Cât priveşte salariul care urmeazã a fi plãtit în viitor, Curtea a constatat cã este dreptul autoritãţii legiuitoare de a elabora mãsuri de politicã legislativã în domeniul salarizãrii în concordanţã cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În aceastã privinţã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã statul este cel în mãsurã sã stabileascã ce sume trebuie plãtite angajaţilor sãi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plãţii unor astfel de sume prin modificãri legislative corespunzãtoare (a se vedea, de exemplu, Hotãrârea din 8 noiembrie 2005, pronunţatã în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
    De altfel, printr-o jurisprudenţã constantã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã statele se bucurã de o largã marjã de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotãrârea din 8 decembrie 2009, pronunţatã în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotãrârea din 2 februarie 2010, pronunţatã în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
    Totodatã, examinând legea criticatã prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptãrilor legitime ale cetãţenilor, Curtea a constatat cã acestea nu sunt încãlcate, Legea nr. 63/2011 fiind adoptatã pentru a realiza unificarea salarizãrii unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitarã a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut cã drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusã controlului de constituţionalitate.
    Pe de altã parte, Curtea a constatat cã este lipsitã de temei critica privind încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, susţinutã de autorii excepţiei din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminãri în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar, faţã de restul salariaţilor plãtiţi din fondurile publice.
    Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvãri diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).
    În acelaşi sens, Curtea a reţinut cã art. 16 din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).
    Aplicând aceste considerente de principiu în cauzã, Curtea a constatat cã, în materia salarizãrii personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridicã specificã, determinatã de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciarã neunitarã, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
    În acest context specific salarizãrii personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticatã dã expresie unei mãsuri de politicã bugetarã, determinatã de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificãrilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecãtoreşti, urmãrind sã elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învãţãmânt. Se asigurã astfel un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmãrit.
    În aceste condiţii, Curtea a reţinut cã situaţia obiectiv diferitã a personalului didactic şi didactic auxiliar justificã instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce priveşte salarizarea acestei categorii profesionale, fãrã ca aceasta sã aibã semnificaţia încãlcãrii principiului egalitãţii în drepturi.
    În fine, celelalte critici de neconstituţionalitate, astfel cum sunt formulate de autorii excepţiei, vizeazã aplicarea cu prioritate a unor principii statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Or, asemenea aspecte nu pun în discuţie probleme de constituţionalitate, ci ţin de aplicarea legii de cãtre instanţele de judecatã.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate anterior îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    Distinct de acestea, Curtea reţine cã invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a Directivei nr. 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 nu are relevanţã în cauzã, deoarece instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a analiza conformitatea dreptului naţional cu prevederile cuprinse în actele obligatorii adoptate la nivelul Uniunii Europene (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010).

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Gicã Achiţei, Cristian Amorãriţei, Gabriela Ardeleanu, Sanda Barabaş, Carmen Bocãneţ, Gheorghe Brãdãţan, Mracica Elisabeta Bucaciuc, Maria Bucãtar, Silvia Chiţan, Constantin Choleva, Marinela Cristina Cimpoeşu, Adrian Cojocaru, Adriana Gabriela Cojocaru, Carmen Constantineanu, Gabriel Constantineanu, Costicã Costan, Veronica Raluca Constantineanu, Mihãiţã Aurelian Dan, Corina Dominte, Bogdan Mihai Dranc, Loredana Epure, Elena Doina Fîntînaru, Mihai Adrian Frîncu, Vasile Garbaşevschi, Pavel Gherghiceanu, Sorin Golda, Sofia Grigoreanu, Maria Ancuţa Grosu, Gabriel Hacman, Irina Geanina Harja, Cristina Mihaela Hatmanu, Gheorghe Hostiuc, Monica Ancuţa Huţan, Liliana Irimescu, Lucian Lungu, Marius Marchitan, Daniela Marcu, Ovidiu Marian Marcu, Brînduşa Mihai, Vasile Monacu, Florin Moraru, Mara Moroşan, Iulia Murariu, Dumitru Nichita, Ramona Oboroceanu, Domnica Oniga, Anda Perju, Aurelia Petcu, Adrian Petrişor, Didina Petrişor, Dan Popescu, Doru Octavian Popovici, Ramona Liliana Prodan, Fãnica Rotaru, Constantin Scutaru, Gabriela Scutaru, Aurora Senegeac, Simona Maria Sofroni, Roxana Valeria Ştefanache, Aurelia Strugariu, Lucian Ionuţ Tablan Popescu, Alina Tofeni şi Adrian Vieriu în Dosarul nr. 8.254/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã şi de Corina Apetrea, Loredana Aiacoboaei, Liliana Bazic, Geanina Butescu, Ciceroni Costea, Silvia Costea, Liliana Ciornei, Nicoleta Condurachi, Iuliana Caprian, Irina Buterchi, Geanina Ceahlãu, Daniel Chelariu, Raluca Dumitrescu (Cherniciuc), Luminiţa Grosu, Dãnuţ Huţu, Gheorghe Honceru, Florin Lazãr, Oana Andreea Costea, Viorica Onofrei, Viorica Olariu, Carmen Olariu, Felicia Petcu, Iuliana Sofornie, Iuliana Sofronie, Ştefan Tureac, Aurelia Toma, Monica Todiraş, Daniel Hariga şi Anamaria Filip, prin Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, în Dosarul nr. 7.007/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.


                   PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                           AUGUSTIN ZEGREAN

                         Magistrat-asistent,
                             Simina Gagu
                               ________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016