Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 22 din 21 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (3) si (4), art. 68 alin. (1), precum si ale art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 3 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) şi (4), art. 68 alin. (1), precum şi ale <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agromec" - S.A. Horia în Dosarul nr. 133C/Com/2002 al Curţii de Apel Constanta.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) şi <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, ca devenitã inadmisibila şi a dispoziţiilor art. 108 ca fiind inadmisibila. Totodatã, considera ca excepţia de neconstituţionalitate privind art. 67 alin. (4) din aceeaşi lege este neîntemeiatã, deoarece nu are legatura cu art. 54 din Constituţie, invocat în susţinerea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 133C/Com/2002, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) şi (4), ale art. 68 alin. (1), precum şi ale <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agromec" - S.A. Horia.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca textele criticate instituie o discriminare în ceea ce priveşte "dreptul la vot egal al creditorilor, ceea ce influenţeazã mãsurile luate de cãtre judecãtorul sindic" referitor la planul de reorganizare a societãţii. Dispoziţiile <>art. 67 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, potrivit cãrora numai creditorii ale cãror creanţe nu sunt contestate vor fi îndreptãţiţi sa voteze cu privire la plan, sunt considerate de cãtre autorul exceptiei ca fiind contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care prevãd egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice.
Aceeaşi inegalitate, susţine autorul exceptiei, rezulta şi din examinarea dispoziţiilor <>art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, raportatã la art. 68 alin. (1) din aceeaşi lege, "unde se prevede ca planul va fi confirmat de judecãtorul sindic dacã cel puţin doua dintre categoriile de creditori mentionati la art. 67 alin. (4) accepta planul". Se susţine, în motivarea exceptiei, existenta unei inegalitati între creditorii având garanţii reale, creditorii mentionati la art. 108 pct. 3 şi creditorii chirografari.
În acest context se invoca, pe lângã încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1), şi încãlcarea dispoziţiilor art. 54 din Constituţie privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor.
Curtea de Apel Constanta considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele constituţionale invocate se referã la egalitatea cetãţenilor şi la exercitarea drepturilor de cãtre aceştia, iar nu la drepturile diverselor categorii de comercianţi. De asemenea, referitor la dispoziţiile <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, instanta apreciazã "echitabil ca planul de reorganizare sau de lichidare sa fie confirmat numai dacã el este acceptat de creditorii cei mai importanti, pentru considerentul ca numai aceştia sunt în mãsura sa aprecieze dacã acel plan corespunde sau nu intereselor lor legitime, precum şi dacã este de natura sa garanteze recuperarea creanţelor".
În legatura cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, instanta a reţinut ca soluţionarea cauzei nu depinde de dispoziţiile acestui text, întrucât obiectul recursului aflat pe rolul instanţei îl constituie o hotãrâre prin care nu a fost confirmat un plan de reorganizare. Cu toate acestea, instanta nu a dispus, conform dispoziţiilor art. 23 alin. (6), coroborate cu cele ale <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, respingerea ca inadmisibila a exceptiei cu privire la textul <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, ci, dimpotriva, a sesizat Curtea Constituţionalã şi cu privire la aceasta excepţie de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca susţinerea autorului exceptiei "decurge dintr-o gresita interpretare a dispoziţiilor legale invocate şi netinand seama de spiritul acestora. Votarea unui plan de reorganizare propus de subiectele prevãzute la art. 59 alin. (1) din lege se realizeazã de cãtre toţi creditorii care şi-au depus cererile de admitere a creanţelor asupra averii debitorului în termenul stabilit de judecãtorul sindic, potrivit art. 33 din lege, şi ale cãror creanţe au fost verificate şi admise în mod definitiv în tabelul creanţelor prevãzute la art. 98 din lege". O interpretare contrarã, în sensul celor susţinute de autorul exceptiei, ar constitui, potrivit punctului de vedere al Guvernului, "o încãlcare a spiritului prevederilor art. 67 alin. (3) din lege şi a principiului general de drept <<actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat>>, consacrat şi de art. 978 din Codul civil". Referindu-se şi la jurisprudenta şi doctrina de specialitate, Guvernul arata ca acestea "sunt constante în a susţine aceasta interpretare, neexistand îndoieli în ceea ce priveşte faptul ca votarea planului de reorganizare urmeazã a fi realizatã doar dupã ce contestaţiile impotriva declaraţiilor de creanta depuse de creditori au fost soluţionate definitiv". În consecinta, arata Guvernul, "toţi creditorii aflaţi în aceeaşi situaţie (creanţe verificate şi admise) se bucura de egalitate de tratament, în deplin acord cu prevederile art. 16 din Constituţie şi cu jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale".
Referitor la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 54 din Constituţie, care consacra principiul bunei-credinţe în exercitarea drepturilor constituţionale de cãtre titularii acestora, Guvernul considera excepţia inadmisibila, "întrucât prevederile constituţionale respective nu au legatura cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti".
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 67 alin. (4), care prevãd votarea pe categorii de creanţe, se apreciazã de cãtre Guvern ca "acestea realizeazã o punere în practica a politicii legiuitorului de protecţie specialã a unor anumite categorii de titulari de creanţe, cum ar fi cele izvorâte din contracte de munca sau din obligaţii de întreţinere, care, datoritã cuantumului de obicei scãzut, s-ar afla în pericol de a fi dezavantajate în ipoteza includerii acestora în categoria creanţelor chirografare generale". De altfel, susţine Guvernul, "votul pe categorii de creanţe este o practica uzitata în mod curent în tari cu tradiţie, precum S.U.A. sau Germania".
Relativ la dispoziţiile art. 108 din lege, Guvernul susţine ca, "fiind vorba de ordinea de satisfacere a diferitelor categorii de creanţe stabilite de lege, iar nu de votarea şi confirmarea planului de reorganizare, [...] excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã". Se mai arata ca în acest caz nu poate fi vorba de încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor sau a exercitãrii cu bunacredinta a drepturilor şi libertãţilor constituţionale. În speta privilegiile sunt acordate anumitor categorii de creditori, deci nu poate fi vorba de încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, care "trebuie privitã pentru persoanele care fac parte dintr-o anumitã categorie, aflate în situaţii similare".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, îl constituie dispoziţiile art. 67 alin. (3) şi (4), art. 68 alin. (1) şi ale <>art. 108 din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, având urmãtorul cuprins:
- Art. 67 alin. (3) şi (4): "(3) Numai creditorii ale cãror creanţe nu sunt contestate vor fi îndreptãţiţi sa voteze cu privire la plan.
(4) Urmãtoarele categorii de creditori vor vota separat:
a) creditorii având garanţii reale;
b) creditorii mentionati la art. 108 pct. 3 şi 6;
c) creditorii chirografari." ;
- Art. 68 alin. (1): "Un plan va fi confirmat de judecãtorul-sindic, dacã cel puţin doua dintre categoriile de creditori menţionate la art. 67 alin. (4) accepta planul." ;
- Art. 108: "Creanţele vor fi plãtite, atât în cazul lichidãrii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat şi în cazul falimentului, în urmãtoarea ordine:
1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata retributiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21 şi ale art. 22, sub rezerva celor prevãzute la art. 69 alin. (3);
2. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de bãnci în perioada de reorganizare, precum şi creanţele rezultând din continuarea activitãţii debitorului, în condiţiile art. 74;
3. creanţele izvorâte din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
4. creanţele statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintã venituri publice, potrivit <>Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice;
5. în condiţiile art. 106 alin. (3), creanţele garantate cu garanţii reale asupra bunurilor;
6. creanţele reprezentând sumele datorate de cãtre debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenta;
7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecãtorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacã acesta este persoana fizica;
8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrãri de produse, prestãri de servicii sau alte lucrãri, precum şi din chirii;
9. alte creanţe chirografare."
<>Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, a adus unele modificãri şi completãri tuturor textelor criticate pentru neconstituţionalitate. Potrivit <>art. II din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , aceasta "intra în vigoare dupã 180 zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. III, care intra în vigoare la data publicãrii". Astfel, textele legale criticate pentru neconstituţionalitate, în vigoare ulterior datei de 14 iunie 2002 când a fost sesizatã Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate, au, în urma modificãrii şi completãrii, potrivit <>art. I din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , urmãtorul cuprins:
- Art. 67 alin. (3) şi (4): "(3) Nu vor fi incluse în cvorum şi nu vor participa la votarea asupra planului de reorganizare, propus de debitorul persoana fizica, creanţele al cãror titular este soţ, ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv cu debitorul.
(4) Fiecare creanta beneficiazã de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercita în categoria de creanţe din care face parte creanta respectiva.";
- Art. 68 alin. (1): "La data stabilitã, un plan va fi confirmat de cãtre judecãtorul-sindic, dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
A. cel puţin doua dintre categoriile de creanţe menţionate la art. 67 alin. (5) accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu condiţia ca cel puţin una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;
B. fiecare categorie defavorizatã de creanţe care a respins planul, precum şi fiecare creanta care a respins planul vor fi supuse unui tratament corect şi echitabil prin plan.
Tratament corect şi echitabil exista atunci când:
a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanta care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b) nici o categorie sau nici o creanta aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totalã a creanţei sale;
c) în cazul în care o categorie defavorizatã respinge planul, nici un asociat, acţionar sau categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante nu primeşte nimic. Se considera ca asociaţii sau actionarii nu primesc nimic şi în cazul în care planul prevede ca aceştia vor primi o valoare cel mult egala cu o noua contribuţie financiarã pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, pana la data confirmãrii planului, cu titlu irevocabil şi nesupusa vreunei alte condiţii decât cea a confirmãrii planului." ;
- Art. 108 partea introductivã şi pct. 1-5, 10 şi 11:
"Creanţele vor fi plãtite, în cazul falimentului, în urmãtoarea ordine:
1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21, art. 22 şi ale art. 62 alin. (3), sub rezerva celor prevãzute la art. 69 alin. (3);
2. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de societãţile bancare dupã deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activitãţii debitorului dupã deschiderea procedurii;
3. creanţele izvorâte din raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
4. creanţele bugetare;
5. în condiţiile art. 106 alin. (3), creanţele garantate cu ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare, ori drepturi de retenţie, de orice fel; [...]
10. creanţele subordonate, în urmãtoarea ordine de preferinta:
a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de cãtre un asociat sau acţionar detinand cel puţin 10% din capitalul social;
b) creanţele izvorand din acte cu titlu gratuit;
11. creanţele asociaţilor sau actionarilor persoanei juridice debitoare, derivând din dreptul rezidual al calitãţii lor, în conformitate cu prevederile legale şi statutare."
Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea ca prin inegalitatea instituitã în raporturile dintre diferite categorii de creditori sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 54, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi."
Examinând textele criticate ale <>Legii nr. 64/1995 , republicatã, comparativ cu cele modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , Curtea retine urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 67 alin. (3) din lege, în actuala lor redactare, nu mai preiau dispoziţia criticata de autorul exceptiei referitoare la votarea planurilor de reorganizare numai de cãtre creditorii ale cãror creanţe nu sunt contestate. În aceste condiţii, existând diferenţe esenţiale între cele doua reglementãri, Curtea constata, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (6) din acelaşi articol al <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, ca excepţia de neconstituţionalitate a textului respectiv a devenit inadmisibila, întrucât dispoziţia criticata nu mai este în vigoare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , acestea diferã în totalitate fata de dispoziţia în vigoare la data formularii exceptiei de neconstituţionalitate. În actuala redactare a textului sunt, în mod evident, asigurate condiţii pentru "un tratament corect şi echitabil" prin planul de reorganizare, inlaturandu-se astfel elementele de inegalitate şi discriminare invocate prin critica de neconstituţionalitate. În aceasta situaţie, Curtea constata ca dispoziţia criticata nu mai este în vigoare şi, în consecinta, excepţia a devenit inadmisibila, conform dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 108 din lege, parţial modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , Curtea observa ca acestea reglementeazã aspecte ale lichidãrii bunurilor din averea debitorului, dupã deschiderea procedurii falimentului, referindu-se în mod concret la distribuirea într-o anumitã ordine a fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, respectiv la ordinea de plata a creanţelor, în cazul falimentului. Aceste reglementãri nu au legatura cu soluţionarea recursului aflat pe rolul Curţii de Apel Constanta impotriva Încheierii din 14 noiembrie 2001 pronunţate de Tribunalul Constanta - judecãtorul-sindic, prin care a fost respinsã cererea de confirmare a planului de reorganizare propus de debitoarea Societatea Comercialã "Agromec" - S.A. Horia - autorul exceptiei de neconstituţionalitate. Întrucât, conform dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã decide asupra exceptiei de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare de care depinde soluţionarea cauzei, Curtea constata, potrivit alin. (6) din acelaşi articol, ca excepţia este inadmisibila.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, în forma sa anterioarã modificãrii se prevedea ca "vor vota separat: a) creditorii având garanţii reale; b) creditorii mentionati la art. 108 pct. 3 şi 6; c) creditorii chirografari". În redactarea în vigoare reglementarea este mai precisa, dar asemãnãtoare, prevãzându-se ca fiecare creanta beneficiazã de un drept de vot pe care titularul acestuia îl exercita în categoria de creanţe din care face parte creanta respectiva. În consecinta, dispoziţia legalã criticata a fost preluatã, în principiu, în noua redactare, Curtea urmând sa examineze, în conformitate cu jurisprundenta sa, excepţia referitoare la dispoziţiile <>art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 .
Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Pe de o parte, <>art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , nu incalca principiul egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 alin (1) din Constituţie. Acest principiu, prevãzut şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel cum este aplicat în jurisprundenta Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu are semnificatia uniformitatii, fiind posibila reglementarea unor tratamente juridice diferite, aplicabile în situaţii diferite, justificatã în mod raţional şi obiectiv. Or, în cauza Curtea retine ca natura diferita a creanţelor reprezintã o asemenea justificare a exercitãrii deptului de vot cu privire la planul de reorganizare pentru fiecare categorie de creanţe. De altfel, problema creanţelor privilegiate se pune şi în legatura cu alte dispoziţii legale (de exemplu, art. 1722-1726 din Codul civil), fãrã a se considera ca aceasta diferentiere ar fi neconstitutionala.
Pe de alta parte, atât dispoziţiile art. 16 alin. (1), cat şi cele ale art. 54 din Constituţie, privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi autoritãţilor publice şi, respectiv, exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, nu au legatura cu reglementarea specialã în materia reorganizãrii judiciare şi a falimentului, care se aplica comercianţilor aflaţi în insolventa, asa cum precizeazã dispoziţiile <>art. 1 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 .
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) şi <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agromec" - S.A. Horia în Dosarul nr. 133C/Com/2002 al Curţii de Apel Constanta.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
3. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
