Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 22 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si ale Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 113 din 14 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale <>Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ioan Şoman în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale <>Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Şoman într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 115 alin. (4), deoarece, pe de o parte, "reglementarea infracţiunilor şi pedepselor se realizeazã numai prin lege organicã, nu şi pe calea ordonanţelor de urgenţã", iar, pe de altã parte, "ordonanţele de urgenţã se adoptã de Guvern numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, acesta având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Autorul excepţiei aratã cã, printre altele, a fost trimis în judecatã pentru comiterea infracţiunii prevãzute de <>art. 35 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, abrogat în temeiul <>art. 118 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, ordonanţã care în art. 77 preia reglementarea cuprinsã în art. 35 din decret. De asemenea, considerã cã, "întrucât dispoziţiile <>art. 77 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale, nici <>Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea acesteia nu poate fi consideratã în acord cu Legea fundamentalã, tinzând la validarea unui act neconstituţional". În final, autorul excepţiei aratã cã interesul pe care îl justificã în promovarea acestei excepţii "rezidã în aceea cã, în condiţiile în care dispoziţiile <>art. 77 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 vor fi declarate neconstituţionale, iar <>Decretul nr. 328/1966 a fost abrogat, infracţiunea reglementatã de art. 35 din decret va fi consideratã dezincriminatã, deoarece textul abrogat nu a fost preluat concomitent de un alt act normativ valid".
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 49/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, dispoziţii potrivit cãrora: "Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu numãr fals de înmatriculare sau de înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani."
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar în urma renumerotãrii art. 77 alin. (2) a devenit art. 85 alin. (2), asupra cãruia urmeazã sã se pronunţe Curtea Constituţionalã.
Critica vizeazã motive de neconstituţionalitate extrinsecã, şi anume adoptarea ordonanţei criticate cu încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 115 alin. (4).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu poate primi susţinerea autorului acesteia conform cãreia este neconstituţionalã reglementarea unor infracţiuni printr-o ordonanţã de urgenţã, nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. În legãturã cu acest aspect, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţã.
De asemenea, din examinarea conţinutului expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constatã cã au fost întrunite exigenţele constituţionale prevãzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie pentru adoptarea ordonanţei de urgenţã, şi anume existenţa situaţiei extraordinare şi a urgenţei reglementãrii. Guvernul a precizat în documentul menţionat cã "amplificarea continuã a fenomenului infracţional, care a cãpãtat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înãsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altã parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte". Totodatã, s-a arãtat cã promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţã "a fost determinatã de necesitatea reglementãrii pe baze noi şi în acord cu noile reglementãri europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea româneascã, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţãrii. Promovarea în regim de urgenţã este determinatã, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar".
În practica sa jurisdicţionalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în acelaşi sens prin <>Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005.
Cu privire la critica dispoziţiilor <>Legii nr. 49/2006, Curtea constatã cã adoptarea acestei legi s-a realizat cu respectarea art. 115 alin. (5) teza finalã din Constituţie, potrivit cãrora "Ordonanţa de urgenţã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea prevãzutã la articolul 76 alineatul (1)", acest din urmã text constituţional stabilind cã "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere".
Astfel, potrivit <>art. III din Legea nr. 49/2006: "Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã."
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale <>Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ioan Şoman în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
