Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 219 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 271 din 24 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Niculae Palade în Dosarul nr. 11.812/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.532D/2011.
La apelul nominal rãspunde consilier juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.650D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Luminiţa Valeria Pãtru în Dosarul nr. 6.481/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde consilier juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.532D/2011 şi nr. 1.650D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Partea prezentã nu se opune conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.650D/2011 la Dosarul nr. 1.532D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 6.271 din 28 octombrie 2011 şi Încheierea din 27 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 11.812/2/2010 şi nr. 6.481/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Niculae Palade şi Luminiţa Valeria Pãtru în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor/colaborator al Securitãţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã actul normativ criticat creeazã o discriminare între foştii lucrãtori ai Securitãţii şi actualii ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii, în sensul cã, deşi, în opinia sa, îndatoririle profesionale îndeplinite sunt identice, doar primei categorii îi incumbã o responsabilitate moralã şi juridicã, în temeiul actelor normative criticate. Se mai susţine cã, deşi prin activitatea desfãşuratã în calitatea sa de ofiţer al fostei Securitãţi, nu a îngrãdit drepturi sau libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, actul normativ criticat reprezintã un veritabil tratament inuman şi degradant la adresa foştilor ofiţeri de Securitate.
Se mai aratã cã prevederile art. 2 lit. a) din actul normativ criticat încalcã prezumţia de nevinovãţie, astfel cum este consacratã prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece creeazã premisele unei rãspunderi morale şi juridice pentru lucrãtorii Securitãţii care au desfãşurat activitãţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea datã. Se aratã cã echivalarea atribuţiilor de serviciu specifice lucrãtorilor Securitãţii cu desfãşurarea de activitãţi prin care s-au suprimat ori s-au îngrãdit drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului este de naturã a aduce prejudicii morale şi materiale lucrãtorilor fostei Securitãţi.
Se mai susţine cã actul normativ criticat acordã atribuţii jurisdicţionale Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin faptul cã acesta administreazã probe şi face constatãri care ar trebui sã fie de competenţa exclusivã a instanţei de judecatã, exercitând astfel o jurisdicţie specificã, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calitãţii de lucrãtor/colaborator al fostei Securitãţi, Consiliul se substituie atât în dreptul cetãţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificatã a sferei titularilor acestui drept, cât şi atribuţiei Avocatului Poporului de a acţiona pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor persoanelor fizice, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, o astfel de atribuţie a acestei autoritãţi administrative autonome este contrarã scopului acesteia, şi anume asigurarea accesului oricãrui cetãţean la propriul dosar existent în arhivele fostei Securitãţi, numai acesta fiind îndreptãţit sã sesizeze instanţe de judecatã în cazul în care se considerã vãtãmat în drepturile sau interesele sale legitime.
De asemenea, în opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apãra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, care emite nota de constatare a calitãţii de lucrãtor/colaborator al Securitãţii, dreptul de apãrare fiind recunoscut doar în faţa instanţei de judecatã care se pronunţã în cadrul acţiunii în constatare.
Se mai susţine cã, în cazul acţiunii în constatarea calitãţii de lucrãtor/colaborator al Securitãţii, competenţa de soluţionare aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în timp ce adeverinţele prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţã criticatã pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial de cãtre orice persoanã interesatã. În acest mod, persoanei verificate i se îngrãdeşte posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apãrare în faţa unei instanţe de judecatã apropiatã domiciliului sãu, ceea ce contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
Actul normativ criticat contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activitãţii serviciilor de informaţii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal considerã cã actele normative criticate sunt constituţionale, arãtând cã acestea realizeazã un act de lustraţie, identificând persoanele care au colaborat cu fosta Securitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciazã cã actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 267 din 24 februarie 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 şi nr. 1.476 din 10 noiembrie 2009, nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.157 din 13 septembrie 2011 şi nr. 608 din 12 mai 2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
Curtea observã cã, în acord cu jurisprudenţa sa, (de exemplu, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006), ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, înceteazã sã mai fie acte normative de sine stãtãtoare şi devin, ca efect al aprobãrii de cãtre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacã, din raţiuni de tehnicã legislativã, alãturi de datele legii de aprobare, conservã şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de cãtre Guvern. Prin urmare, în prezenta cauzã, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, astfel cum a fost aprobat cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 293/2008.
În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 alin. (2) privind interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 58 alin. (1) privind rolul Avocatului Poporului şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice.
De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 7 - Nicio pedeapsã fãrã lege, art. 14 - Interzicerea discriminãrii şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, constatând cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Curtea a reţinut cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a adus o modificare a regimului juridic aplicabil persoanelor în legãturã cu care s-a constatat cã sunt colaboratori sau lucrãtori ai Securitãţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, ca autoritate administrativã autonomã, lipsitã de atribuţii jurisdicţionale, ale cãrei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor de judecatã. Actuala reglementare legalã are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politicã comunistã, fãrã sã promoveze rãspunderea juridicã a acestora şi fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovãţie şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.
Prin aceste decizii, invocând jurisprudenţa sa anterioarã, Curtea a mai constatat cã este neîntemeiatã critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statueazã cu privire la rolul Avocatului Poporului de apãrãtor al drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a promova acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau de colaborator al Securitãţii nu reprezintã o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Aceastã instituţie dispune de mecanisme specifice, prin legea sa de organizare şi funcţionare, de naturã sã asigure în mod eficient realizarea rolului sãu constituţional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, "în exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autoritãţilor publice".
Totodatã, prin decizia menţionatã, Curtea a statuat cã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 s-a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, ca autoritate administrativã autonomã, lipsitã de atribuţii jurisdicţionale, ale cãrei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor de judecatã. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã, a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã sã confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii rolul de instanţã extraordinarã, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie.
Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivã a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţionalã a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, cã, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti, a cãror competenţã este stabilitã numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 satisfac exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevãzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţãrii de instanţe extraordinare.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat cã nu este întemeiatã nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitãţii în drepturi, deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Totodatã, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiatã, reţinând cã, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare şi nici celelalte drepturi şi libertãţi fundamentale invocate, pãrţile având, deopotrivã, posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesualã civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În legãturã cu susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece actele normative criticate stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activitãţii serviciilor de informaţii, se constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã. Promovarea unei acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, pe calea contenciosului administrativ, nu reglementeazã controlul judecãtoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalitãţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedeazã cadrului normativ al ordonanţei de urgenţã criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume "accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie invocatã de Niculae Palade în Dosarul nr. 11.812/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi de Luminiţa Valeria Pãtru în Dosarul nr. 6.481/2/2011 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
