Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 218 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 lit. A din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 293 din 31 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Safir" - S.R.L. din Vãleni în Dosarul nr. 3.509/2005 al Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal rãspunde avocat Paula Iacob pentru autorul excepţiei, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Societatea Comercialã "Safir" - S.R.L. solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens aratã cã textul de lege criticat creeazã discriminãri între angajatori, astfel cã angajatorii care plãtesc mai multe salarii sunt obligaţi sã suporte şi mai multe zile de platã a indemnizaţiei pentru incapacitate temporarã de muncã. Pentru acest motiv considerã cã sunt încãlcate dispoziţiile art. 16, 4 şi 20 din Constituţie în raport cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã, în funcţie de numãrul de angajaţi, angajatorii se gãsesc în situaţii obiectiv diferite, care justificã tratamentul juridic diferenţiat instituit de textul de lege criticat. De asemenea, considerã cã dispoziţiile art. 16 din Constituţie se adreseazã cetãţenilor, persoane fizice, iar nu persoanelor juridice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.509/2005, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Safir" - S.R.L. din Vãleni într-o cauzã civilã având ca obiect un litigiu de asigurãri sociale.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale care consacrã egalitatea în drepturi. Astfel, considerã cã textul de lege criticat îi favorizeazã pe angajatorii care au un numãr mai mic de angajaţi, deoarece aceştia sunt obligaţi sã plãteascã indemnizaţiile pentru incapacitate temporarã de muncã pentru o perioadã mai redusã decât angajatorii care au peste 100 de angajaţi. În acest context, precizeazã cã numãrul de angajaţi depinde de raţiuni obiective, cum sunt necesitãţile economice, specificul activitãţii desfãşurate sau puterea financiarã, iar nu de raţiuni subiective. De asemenea, considerã cã pãrţi ale raportului juridic de asigurare sunt asiguratul şi asigurãtorul, astfel cã nu se explicã obligaţia de platã a indemnizaţiei de asigurare ce cade în sarcina angajatorului.
Tribunalul Vaslui apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu creeazã efecte discriminatorii între angajatori, în înţelesul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã <>art. 101 din Legea nr. 19/2000 a fost abrogat prin dispoziţiile <>art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 , dar soluţia legislativã criticatã a fost preluatã în art. 12 al actului normativ abrogator. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, aratã cã dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu îi sunt aplicabile acestuia, întrucât este persoanã juridicã. De asemenea, critica de neconstituţionalitate vizeazã, în fapt, politica pe care legiuitorul a înţeles sã o adopte în domeniul asigurãrilor sociale, aspect ce nu reprezintã o problemã de constituţionalitate. Pentru aceste argumente, apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 sunt constituţionale. În acest sens aratã cã aceste dispoziţii reprezintã norme cu caracter tehnic, ce nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, având în vedere cã situaţiile obiectiv diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au fost modificate prin articolul unic pct. 30 din <>Legea nr. 338/2002 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare: "Indemnizaţia pentru incapacitate temporarã de muncã se suportã astfel:
A. de cãtre angajator, în funcţie de numãrul de angajaţi avut la data ivirii incapacitãţii temporare de muncã, astfel:
a) pânã la 20 de angajaţi, din prima zi pânã în a 7-a zi de incapacitate temporarã de muncã;
b) între 21-100 de angajaţi, din prima zi pânã în a 12-a zi de incapacitate temporarã de muncã;
c) peste 100 de angajaţi, din prima zi pânã în a 17-a zi de incapacitate temporarã de muncã;".
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacrã egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, anterior sesizãrii, textul de lege criticat a fost abrogat în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la accidente de muncã şi boli profesionale prin dispoziţiile <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 598/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 24 decembrie 2003.
De asemenea, <>art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, abrogã şi celelalte dispoziţii ale <>art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 referitoare la indemnizaţia pentru incapacitate temporarã de muncã, actul abrogator preluând însã, cu un conţinut identic, prevederile legale criticate în art. 12 lit. A.
Având în vedere cã, în speţã, este vorba de plata unei indemnizaţii pentru incapacitate temporarã de muncã ce se încadreazã în una dintre situaţiile reglementate de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 , precum şi faptul cã, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a statuat în mod constant cã, atunci când dispoziţia legalã criticatã pentru neconstituţionalitate nu mai este în vigoare, excepţia este admisibilã în mãsura în care noua reglementare menţine în substanţa sa reglementarea anterioarã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 lit. A din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 .
Examinând pe fond temeinicia excepţiei ridicate, Curtea constatã cã diferenţele de tratament juridic instituite de textul de lege criticat au în vedere situaţiile obiectiv diferite în care se aflã diferiţii angajatori în funcţie de posibilitãţile lor financiare şi, mai ales, de fondurile alocate pentru cheltuieli de personal.
Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, în acord cu cele statuate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, principiul egalitãţii în drepturi nu trebuie interpretat în sensul uniformitãţii, astfel cã situaţiile obiectiv diferite justificã instituirea unor tratamente juridice rezonabil diferite.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia angajatorul nu este parte a raportului juridic de asigurare, astfel cã nu se explicã obligaţia de platã a indemnizaţiei de asigurare ce cade în sarcina sa, Curtea reţine cã dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu stabilesc drepturi sau îndatoriri pentru cetãţeni, ci obligaţii pentru anumite persoane fizice sau juridice în calitate de angajator, fapt ce nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 lit. A din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Safir" - S.R.L. din Vãleni în Dosarul nr. 3.509/2005 al Tribunalului Vaslui.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
