Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 218 din 3 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Presedintelui Romaniei, republicata, si ale art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea si functionarea Presedintiei Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 405 din 10 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 şi ale <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, excepţie ridicatã de Valentina Mihart în Dosarul nr. 3.217/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierea din 25 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.217/2001, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4^1 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, introduse prin <>art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, şi celor ale art. II din aceeaşi ordonanta de urgenta. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Valentina Mihart cu ocazia soluţionãrii recursului declarat impotriva Sentinţei civile nr. 982 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate aduc atingere principiului neretroactivitatii legii, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens arata ca dispoziţiile legale criticate stabilesc o noua condiţie de încadrare a personalului din Administraţia Prezidentiala, respectiv aceea a încrederii acordate de Preşedintele României, pe baza semnãrii unui angajament de loialitate stabilit prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei Prezidenţiale. De asemenea, susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin şi <>art. 92 lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificãrile ulterioare, ele neputând constitui "un motiv legal de incompatibilitate" care sa justifice desfacerea contractului individual de munca, asa cum prevede acest articol.
Curtea Suprema de Justiţie apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens arata ca importanta şi specificul domeniului reglementat, care priveşte serviciile din subordinea Preşedintelui României, determina necesitatea unei reglementãri speciale. Considera ca dispoziţiile legale criticate nu infrang principiul neretroactivitatii legii, deoarece, potrivit <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 , acestea se aplica personalului deja existent, dupã un termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenta şi dupã susţinerea unui examen de atestare pe post.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens arata ca textele de lege criticate, care "instituie un caz special de destituire, eliberare din funcţie, respectiv de desfacere a contractului de munca, în situaţia în care persoanei încadrate în Administraţia Prezidentiala i se retrage încrederea acordatã de cãtre Preşedintele României", nu infrang principiul constituţional al neretroactivitatii legii. Considera astfel ca, prin aplicarea acestor reglementãri funcţionarilor Administraţiei Prezidenţiale aflaţi în funcţie la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 , se da expresie principiului tempus regit actum, în fapt fiind vorba de o situaţie juridicã în curs de desfãşurare în momentul intrãrii în vigoare a <>legii. De altfel, prin caracterul sau special, Legea nr. 47/1994 poate conţine dispoziţii derogatorii de la norma generalã, <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Aceasta nu este însã o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Apreciazã ca "Administraţia Prezidentiala are dreptul, potrivit legii, sa introducã criterii specifice care sa stea la baza selectãrii personalului încadrat în aceasta instituţie".
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi cel al instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 4 (prin care a fost introdus <>art. 4^1 în Legea nr. 47/1994 ) şi cele ale <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2001.
În temeiul <>art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 , <>Legea nr. 47/1994 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 aprilie 2001, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel, art. 4^1 alin. (2), introdus prin ordonanta de urgenta şi criticat ca neconstitutional, a devenit art. 5 alin. (2) din lege, iar Curtea urmeazã a se pronunţa cu privire la acesta.
<>Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 47/1994 , republicatã, prevede: "Personalul prevãzut la alin. (1) poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordate de Preşedintele României şi cu condiţia semnãrii unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul prevãzut la art. 2. Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrãrii, precum şi încetarea detaşãrii, eliberarea sau destituirea din funcţie ori desfacerea contractului de munca, dupã caz."
<>Art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, ordonanta de urgenta aprobatã prin <>Legea nr. 124/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001, criticat de asemenea ca neconstitutional, stabileşte: "Prevederile art. I pct. 4 se aplica personalului existent la Administraţia Prezidentiala în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, pe baza unui examen de atestare pe post."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorul exceptiei invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curte. Astfel, fiind sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 5 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicatã, precum şi a <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 288 din 5 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 20 noiembrie 2002, a respins aceasta excepţie ca fiind neîntemeiatã. În acest sens, în considerentele deciziei amintite s-a reţinut ca din prevederile <>art. 5 din Legea nr. 47/1994 , republicatã, potrivit cãrora personalul ce alcãtuieşte Administraţia Prezidentiala poate fi încadrat numai cu condiţia semnãrii unui angajament de loialitate, pe baza încrederii acordate de Preşedintele României, nu rezulta o încãlcare a principiului constituţional al neretroactivitatii legii.
Prin aceeaşi decizie Curtea a arãtat, de asemenea, ca prevederile <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 nu incalca art. 15 alin. (2) din Constituţie, textul dispunând, dimpotriva, ca prevederile de lege criticate se aplica personalului existent, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenta.
Cu acelaşi prilej, în susţinerea soluţiei date, Curtea a reţinut ca, în jurisprudenta sa, respectiv în Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, "a statuat ca o lege nu este retroactivã atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi şi sa reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare".
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei potrivit cãreia prevederile <>art. 5 din Legea nr. 47/1994 , republicatã, sunt neconstituţionale şi prin raportare la <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, prin aceeaşi <>Decizie nr. 288/2002 , Curtea a arãtat ca aceasta nu reprezintã o problema de constitutionalitate, deoarece nu se are în vedere compatibilitatea dintre textul legal criticat şi Constituţie, ci compararea prevederilor mai multor legi între ele.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicatã, şi ale <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Presedintiei României, excepţie ridicatã de Valentina Mihart în Dosarul nr. 3.217/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
