Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 218 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 7 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil, excepţie ridicatã Gabriel Corin Ilderim Klein Kiriţescu în Dosarul nr. 1.413/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal sunt prezente pãrţile.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, pentru motivele pe care le-a invocat cu ocazia ridicãrii excepţiei în faţa instanţei de judecatã. De asemenea considerã cã prevederile legale criticate contravin art. 77 alin. 1 din Constituţia Europeanã. În susţinere depune note scrise.
Partea Simona Hodoş solicitã respingerea excepţiei, invocând motive care privesc situaţii de fapt ale litigiului aflat pe rolul instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale, fiind o expresie a exercitãrii cu bunã credinţã a drepturilor şi libertãţilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.413/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil, excepţie ridicatã de Gabriel Corin Ilderim Klein Kiriţescu într-un proces având ca obiect pronunţarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de act de vânzare-cumpãrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã teza a doua a art. 1298 din Codul civil contravine principiului constituţional al garantãrii proprietãţii. Considerã cã, din interpretarea textelor constituţionale şi a actelor internaţionale invocate, sancţiunea prevãzutã de teza întâi a acestui articol este suficientã, fãrã a mai fi necesarã teza a doua a aceluiaşi articol.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile cu caracter special prevãzute de Codul civil pentru diferite categorii de contracte trebuie interpretate în corelare cu dispoziţiile din acelaşi cod care reglementeazã teoria generalã a obligaţiilor. Astfel, Guvernul considerã cã textul criticat nu îngrãdeşte dreptul de proprietate privatã, garantatã şi ocrotitã în mod egal de Constituţie, ci dã expresie principiului exercitãrii cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, prevãzut de art. 57, fiind şi în concordanţã cu art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã textul criticat este constituţional şi nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia are ca obiect prevederile art. 1298 teza a doua din Codul civil, text care are urmãtorul conţinut: "[...] dacã partea care nu este în culpã nu ar alege mai bine sã cearã executarea vinderii."
Autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate prevederile art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie.
De asemenea, în dezbaterile din faţa Curţii Constituţionale acesta a susţinut cã sunt încãlcate şi prevederile art. 77 alin. 1 din Constituţia Europeanã.
Cu privire la extinderea criticii de neconstituţionalitate în raport cu aceste din urmã prevederi, Curtea constatã cã nu este legal sesizatã, deoarece în cererea prin care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei, precum şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost invocatã încãlcarea acestor predeveri, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentalã, Curtea "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial;". Totodatã, conform <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi. [...]"
Aşadar, Curtea va analiza dispoziţiile legale criticate doar în raport de urmãtoarele prevederi:
- Art. 44 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.";
- Art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeazã:
Art. 1298 din Codul civil reglementeazã situaţia în care, în cazul vânzãrii prin dare de arvunã, potrivit art. 1297 din acelaşi cod, una dintre pãrţi nu îşi executã obligaţiile. În acest caz poate fi vorba fie de cumpãrãtorul care nu îşi va putea recupera arvuna datã, în situaţia în care nu îşi executã obligaţiile rezultate din contract, fie de vânzãtorul care a primit arvuna şi care, în situaţia neexecutãrii obligaţiilor ce îi revin, va restitui dublul arvunei primite de la cumpãrãtor (art. 1298 teza întâi).
Pe lângã aceste posibilitãţi, Codul civil mai prevede, potrivit principiului executãrii în naturã a obligaţiilor, reglementat de art. 1073 şi urmãtoarele, şi pe aceea ca partea care nu este în culpã sã cearã executarea obligaţiei de a încheia în viitor contractul de vânzare, ce este o obligaţie de a face. Aceastã din urmã soluţie se poate realiza în cazul prevãzut de teza a doua a art. 1298 din Codul civil. Posibilitatea uneia dintre pãrţi de a cere, atunci când doreşte, încheierea contractului de vânzare în cazul prevãzut de teza a doua reprezintã alternativa la sancţiunea ce se poate aplica potrivit tezei întâi a aceluiaşi articol. Prin urmare aceste prevederi speciale din Codul civil trebuie interpretate în acord cu prevederile privind teoria generalã a obligaţiilor.
Curtea constatã cã textul de lege criticat nu încalcã dreptul de proprietate, ci reglementeazã unul dintre mijloacele juridice pe care creditorul le are la dispoziţie în cazul când cealaltã parte nu îşi îndeplineşte obligaţia asumatã prin contract. În consecinţã, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, nu poate fi primitã, aceste dispoziţii constituţionale fiind în concordanţã şi cu dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De altfel, Curtea constatã cã textul legal criticat este expresia exercitãrii cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, principiu proclamat de art. 57 din Constituţie.
Curtea mai reţine cã, dacã s-ar lua în considerare nemulţumirea autorului excepţiei, în opinia cãruia ipoteza "executãrii vinderii" n-ar mai trebui a fi reglementatã de text, întrucât sancţiunea prevãzutã de teza întâi este suficientã, acest lucru ar însemna ca, depãşindu-şi competenţa sa, Curtea sã poatã modifica prevederea legalã supusã controlului, ceea ce este contrar atât Constituţiei, cât şi <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil, excepţie ridicatã de Gabriel Corin Ilderim Klein Kiriţescu în Dosarul nr. 1.413/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
