Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 217 din 17 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedura penala si ale art. 10 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 164 din 17 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie invocatã de Florica Şeicaru în Dosarul nr. 1.106/312/2008 al Judecãtoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.106/312/2008, Judecãtoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie invocatã de Florica Şeicaru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã normele criticate nu oferã garanţia unui proces echitabil. Se aratã cã, în cazul infracţiunilor prevãzute de <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, apreciate "in abstracto" ca fiind infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, urmãrirea penalã revine în competenţa proprie a procurorului, ca o garanţie suplimentarã acordatã de legiuitor pentru respectarea drepturilor pe care orice acuzat le are într-un proces penal. S-a apreciat de cãtre legiuitor cã, în aceastã fazã a procesului penal, dintre toate organele enumerate în cuprinsul art. 201 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, procurorul, care este magistrat, deţine cea mai înaltã calificare juridicã, astfel încât efectuarea de cãtre acesta a actelor de urmãrire penalã ar constitui o garanţie a respectãrii principiului legalitãţii. Ca urmare, în aceste cauze, numai în mod excepţional procurorul îşi poate delega o parte din atribuţii, doar acolo unde acestea nu ating în niciun fel substanţa garanţiei legale menţionate, şi numai pe baza unei ordonanţe exprese, ce se referã la acte determinate. Per a contrario, toate actele de urmãrire penalã desfãşurate de organele de cercetare penalã, în baza unei ordonanţe exprese şi punctuale, sunt nule absolut pentru încãlcarea normelor imperative de competenţã. În temeiul acestui raţionament, autorul excepţiei conchide cã prevederea art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, transpusã în domeniul competenţei acoperite de Direcţia Naţionalã Anticorupţie prin <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , goleşte, practic, de conţinut tocmai garanţia pe care legiuitorul a avut-o în vedere atunci când a creat, în anumite cauze, obligaţia procurorului de a efectua personal urmãrirea penalã.
Judecãtoria Slobozia apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În opinia instanţei, faptul cã legislaţia românã permite ca organele poliţiei judiciare sã fie delegate de cãtre procurorul care efectueazã urmãrirea penalã în vederea realizãrii unor acte de cercetare penalã, nu echivaleazã cu nerespectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil, care presupune analiza respectãrii principiului contradictorialitãţii, egalitãţii armelor, nemijlocirii, legalitãţii şi loialitãţii în administrarea mijloacelor de probã, revenind instanţei de judecatã rolul de a se pronunţa cu privire la legalitatea actelor efectuate de organele poliţiei judiciare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere normelor constituţionale invocate, ci dau expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora parchetele conduc şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 503/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Prevederile criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã: "În cauzele în care urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre procuror, acesta poate dispune prin ordonanţã ca anumite acte de cercetare penalã sã fie efectuate de cãtre organele poliţiei judiciare.";
- <>Art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 : "Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã pot efectua numai acele acte de cercetare penalã dispuse de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului."
În susţinerea excepţiei se invocã art. 15 alin. (1), art. 16 şi art. 20 din Constituţie privind universalitatea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Faptul cã, în anumite cazuri, ofiţerii de poliţie judiciarã efectueazã anumite acte de cercetare penalã nu echivaleazã cu o încãlcare a dreptului la un proces echitabil, întrucât, pe de-o parte, aceastã poliţie judiciarã a fost creatã în scopul efectuãrii cu celeritate şi în mod temeinic a activitãţilor de descoperire şi de urmãrire a infracţiunilor, iar, pe de altã parte, actele de cercetare ale acestor ofiţeri se efectueazã în numele procurorului şi numai dupã emiterea unei ordonanţe sau a unei dispoziţii scrise a acestuia. Totodatã, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului, ceea ce dã expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora parchetele conduc şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare, în condiţiile legii. În plus, normele criticate se aplicã în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare, astfel încât nu se poate reţine nici încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi art. 16 din Legea fundamentalã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie invocatã de Florica Şeicaru în Dosarul nr. 1.106/312/2008 al Judecãtoriei Slobozia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
