Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 217 din 11 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 alin. (2) si art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, modificate prin Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (2) şi <>art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Mures - Secţia civilã în Dosarul nr. 1.458/546/2002. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, ca devenitã inadmisibila, întrucât textele de lege, în redactarea criticata, nu mai sunt în vigoare.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.458/546/2002, Tribunalul Mures - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (2) şi <>art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 , cu modificãrile ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Tribunalul Mures - Secţia civilã, din oficiu, într-un litigiu de munca. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile art. 122 alin. (1) şi <>art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 43, art. 45 alin. (1), art. 46 şi art. 51 din Constituţie, dispoziţiilor art. 7 şi art. 25 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiilor art. 2, art. 3 alin. 1 şi 2, art. 26 şi art. 27 alin. 1 şi 3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, "în mãsura în care pãrintele care a beneficiat anterior de indemnizaţia pentru creşterea unui copil şi din acest motiv nu are stagiul de cotizare pentru a putea solicita indemnizaţie de creştere a unui al doilea copil". Conform opiniei instanţei de judecata, "condiţionarea prin lege a acordãrii indemnizaţiei pentru creşterea copilului de obligaţia de a cotiza, combinata cu scutirea prin aceeaşi lege de la obligaţia de a cotiza, duce la infrangerea egalitãţii cetãţenilor, statornicind, în detrimentul celor scutiţi, o discriminare inacceptabila în lumina art. 16 alin. (1) din Constituţie, constând în negarea dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, se arata ca <>art. 98 din Legea nr. 19/2000 reglementeazã drepturi de asigurãri sociale, între care indemnizaţia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav, la care sunt îndreptãţiţi asiguraţii, dar cu condiţia cotizarii timp de cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului, iar art. 122 alin. (1) stabileşte ca pãrintele care nu îndeplineşte aceasta condiţie nu poate beneficia de acea indemnizaţie. Asa fiind, diferenţa de tratament juridic îşi are originea în situaţia diferita a asiguraţilor, constând în aceea ca, deşi aceştia se afla în împrejurarea intervenirii aceluiaşi risc social asigurat (naşterea unui copil), ei se diferentiaza cat priveşte contribuţia pe care şi-au adus-o sau nu la asigurãrile sociale şi, în consecinta, se apreciazã ca dispoziţiile constituţionale şi cele din documentele internaţionale invocate nu sunt incalcate. Guvernul considera de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu este intemeiata. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, potrivit <>art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 , indemnizaţia pentru creşterea copilului ori pentru îngrijirea copilului bolnav se acorda la cerere, optional, unuia dintre pãrinţii copilului, dacã solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare prevãzute de art. 98 alin. (2) din lege. Prin stabilirea aceloraşi condiţii privind stagiul de cotizare în vederea acordãrii indemnizaţiei menţionate, pentru toate categoriile de asiguraţi care se gãsesc în aceeaşi situaţie (risc asigurat), prevederile art. 98 alin. (2) şi ale art. 122 alin. (1) din lege nu incalca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se apreciazã ca neintemeiate sunt şi susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 , întrucât, în realitate, criticile vizeazã opţiunea legiuitorului privind reglementarea condiţiilor acordãrii indemnizaţiei pentru creşterea copilului ori pentru îngrijirea copilului bolnav, respectiv cerinta realizãrii unui stagiu de cotizare pe o anumitã perioada. În sfârşit, se arata ca, pentru aceleaşi considerente, excepţia este neîntemeiatã şi în raport cu dispoziţiile art. 43, art. 45 alin. (1) şi art. 46 din Constituţie, precum şi în raport cu dispoziţiile Convenţiei cu privire la drepturile copilului, iar prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (1) şi ale art. 51 nu au relevanta în cauza. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 98 alin. (2) şi <>art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 98 alin. (2): "Beneficiazã de drepturile prevãzute la alin. (1) asiguraţii care au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului."; - Art. 122 alin. (1): "Beneficiazã, la cerere, de indemnizaţia pentru creşterea copilului sau pentru îngrijirea copilului bolnav, optional, unul dintre pãrinţi, dacã solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare prevãzute la art. 98 alin. (2) sau (3)." În esenta, în opinia instanţei de judecata care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, art. 98 alin. (2) şi <>art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 contravin art. 16 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 43, art. 45 alin. (1) şi art. 46 din Constituţie, dispoziţiilor art. 7 şi art. 25 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiilor art. 2, art. 3 alin. 1 şi 2, art. 26 şi art. 27 alin. 1 şi 3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, "în mãsura în care pãrintele care a beneficiat anterior de indemnizaţia pentru creşterea unui copil şi din acest motiv nu are stagiul de cotizare pentru a putea solicita indemnizaţie de creştere a unui al doilea copil". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca, ulterior sesizãrii sale prin Încheierea din 12 martie 2002, a fost adoptatã <>Legea nr. 338 din 31 mai 2002 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale. Potrivit acestei legi, dispoziţiile art. 98 alin. (2) au urmãtorul cuprins: "Beneficiazã de drepturile prevãzute la alin. (1) asiguraţii care în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în condiţiile art. 37 şi/sau în una sau mai multe dintre situaţiile prevãzute la art. 38." Rezulta ca, în actuala redactare, soluţia legislativã de principiu, anterioarã modificãrii, nu a fost menţinutã şi, potrivit celor statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, "Curtea nu se mai poate pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiei legale în noua sa redactare, deoarece ar depãşi limitele sesizãrii". Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , astfel cum a fost invocatã, a devenit inadmisibila, având în vedere prevederile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. Potrivit acestor texte, este inadmisibila excepţia privind neconstituţionalitatea unei legi, ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta care nu mai este în vigoare. Pentru aceste din urma argumente, şi excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 a devenit inadmisibila, deoarece dispoziţia acestui text este o norma de trimitere la o reglementare care nu mai este în vigoare, în redactarea criticata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (2) şi <>art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 , modificate prin <>Legea nr. 338/2002 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Mures - Secţia civilã în Dosarul nr. 1.458/546/2002. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
