Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 216 din 6 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 14 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1, 2 şi 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de Primarul municipiului Braşov în Dosarul nr. 1.344/F/CA/2003 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se prezintã Societatea Comercialã "Carpatex" - S.A. Braşov, prin consilier juridic, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Carpatex" - S.A. solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã aceasta a fost ridicatã în scop de tergiversare a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, arãtând cã dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţionalã, prin mai multe decizii, a constatat cã dispoziţiile <>art. 5 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 29/1990 sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.344/F/CA/2003, Curtea de Apel Braşov Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1, 2 şi 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de primarul municipiului Braşov.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prin dispoziţiile Constituţiei sunt consfinţite "regula garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate publicã prin lege (<>Legea nr. 213/1998 ), precum şi regula inalienabilitãţii bunurilor proprietate publicã". În acelaşi timp, se apreciazã de cãtre autorul excepţiei cã "inalienabilitatea nu poate fi restrânsã prin lege", iar pe de altã parte, cã "nu poate fi asiguratã, dacã mijloacele judiciare de a apãra aceastã inalienabilitate sunt limitate de legiuitorul ordinar sau organic, supunându-le unor termene sau condiţii".
În concepţia autorului excepţiei, "a condiţiona admiterea acţiunii în contencios administrativ de respectarea unor proceduri administrative care, la fel, nu se puteau efectua decât într-un anumit termen (30 de zile) nu poate constitui decât o încãlcare a inalienabilitãţii bunurilor care aparţin domeniului public. Un bun din domeniul public nu este inalienabil dacã el poate fi uzurpat de un terţ şi acesta îşi poate consolida titlul sãu prin simpla trecere a timpului. Inalienabilitatea bunurilor din domeniul public include imprescriptibilitatea lor şi insesizabilitatea lor". În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, este invocatã încãlcarea dispoziţiilor art. 136 alin. (2) şi (4) ale Constituţiei republicate.
Curtea de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 . În fundamentarea acestui punct de vedere, se aratã cã "stabilirea unor termene procedurale, care este de competenţa legiuitorului, nu poate avea, în nici o situaţie, ca efect, vãtãmarea dreptului material - cazul de faţã dreptul de proprietate publicã. Asemenea termene, care impun o diligenţã din partea persoanei vãtãmate, au ca scop, pe lângã evitarea prelungirii stãrii de anormalitate, şi asigurarea unei anumite stabilitãţi circuitului civil. Prin obligarea persoanei vãtãmate de a acţiona într-un anumit termen nu se aduce atingere inalienabilitãţii proprietãţii publice şi nici nu este lipsitã proprietatea publicã de ocrotirea şi garantarea asigurate de Constituţie".
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 alin. 1, 2 şi 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
"Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considerã vãtãmat se va adresa pentru apãrarea dreptului sãu, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevãzut la art. 1 alin. 2, autoritãţii emitente, care este obligatã sã rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se considerã vãtãmat nu este mulţumit de soluţia datã reclamaţiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei [...].
În toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicãrii actului administrativ a cãrui anulare se cere."
Textul constituţional al art. 136 alin. (2) şi (4), invocat în susţinerea excepţiei, are urmãtorul cuprins: "(2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale [...].
(4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã."
În esenţã, critica de neconstituţionalitate a textului de lege care constituie obiectul excepţiei constã în susţinerea cã prin instituirea unor termene (de 30 de zile, respectiv de un an) prevãzute de dispoziţiile criticate se încalcã textele constituţionale care stabilesc inalienabilitatea şi insesizabilitatea bunurilor proprietate publicã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Textul de lege criticat prevede anumite condiţii - în speţã termene - în cadrul cãrora instanţa de contencios administrativ poate fi sesizatã cu cererea persoanei care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, ceea ce, aşa cum se aratã şi în punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, nu poate avea semnificaţia modificãrii caracterului inalienabil al dreptului de proprietate publicã, cum pretinde autorul excepţiei. De altfel, <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 prevede cã bunurile aparţinând domeniului public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, precizându-se cã ele nu pot fi înstrãinate, nu pot fi supuse executãrii silite şi nu pot fi dobândite de cãtre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bunã-credinţã asupra bunurilor mobile. În acelaşi timp, articolul respectiv prevede la alin. (2) cã "actele juridice încheiate cu încãlcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolutã".
În cauzã însã, instanţa are a se pronunţa asupra unei cereri formulate în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , pentru anularea unui act administrativ.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a respins prin mai multe decizii excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 şi 5 din Legea nr. 29/1990 . (A se vedea în acest sens, de exemplu, deciziile: nr. 232 din 5 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 16 iunie 2003; nr. 199 din 13 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 3 iulie 2003; nr. 60 din 26 martie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 24 februarie 1998, menţinutã prin <>Decizia nr. 614 din 9 decembrie 1997 , publicatã în acelaşi monitor oficial).
Prin <>Decizia nr. 60 din 26 martie 1997 , Curtea Constituţionalã a reţinut: "Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 48 alin. (2) [în prezent, art. 52 alin. (2) din Constituţia republicatã], legiuitorul este abilitat sã stabileascã condiţiile şi limitele exercitãrii dreptului la reparaţie al persoanei vãtãmate de un act administrativ. <>Art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29/1990 corespunde exigenţelor acestei norme constituţionale, reglementând condiţiile de exercitare a acţiunii. Nu se poate reţine cã aceste condiţii ar încãlca art. 135 alin. (5) din Constituţie [devenit art. 136 alin. (4) dupã republicarea Constituţiei]. Dispoziţiile atacate, având în vedere existenţa unui termen pentru sesizarea instanţei de judecatã, nu au tangenţã cu prevederile art. 135 alin. (5) din Constituţie, republicatã. Faptul cã autoarea excepţiei nu a solicitat în termen de un an anularea actului administrativ despre care susţine cã a vãtãmat-o într-un drept legitim nu poate fi considerat un motiv de neconstituţionalitate".
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1, 2 şi 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de primarul municipiului Braşov în Dosarul nr. 1.344/F/CA/2003 al Curţii de Apel Braşov Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
