Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 216 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, modificatã prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Emil Bucşa în Dosarul nr. 12.446/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.401D/2011. La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.428D/2011, nr. 1.472D/2011 şi nr. 1.477D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, aprobatã prin Legea nr. 293/2008, excepţie ridicatã de Petru Pele în Dosarul nr. 12.042/2/2010, de Marian Enache în Dosarul nr. 12.671/2/2010 şi de Nicolae Gheorghe în Dosarul nr. 6.322/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra cauzelor şi învedereazã Curţii cã, în Dosarul nr. 1.477D/2011, autorul excepţiei Nicolae Gheorghe a transmis note scrise prin care susţine, motivat, constatarea neconstituţionalitãţii prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, aprobatã prin Legea nr. 293/2008. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul pãrţii şi cel al Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu mãsura conexãrii. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.428D/2011, nr. 1.472D/2011 şi nr. 1.477D/2011 la Dosarul nr. 1.401D/2011, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Sentinţa civilã nr. 5.745 din 10 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 12.446/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, modificatã prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii. Excepţia a fost ridicatã de Emil Bucşa într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare. Prin Încheierea din 27 iunie 2011, îndreptatã prin Încheierea din 25 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 12.042/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii. Excepţia a fost ridicatã de Petru Pele într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare. Prin Sentinţa civilã nr. 5.896 din 14 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 12.671/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii. Excepţia a fost ridicatã de Marian Enache într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare. Prin Încheierea din 13 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.322/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii. Excepţia a fost ridicatã de Nicolae Gheorghe într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, încãlcarea gravã a prezumţiei de nevinovãţie, deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, prin art. 2 lit. a), lasã loc unei interpretãri abuzive, punând semnul egalitãţii între calitatea de lucrãtor al Securitãţii şi desfãşurarea activitãţii prin care s-au suprimat ori îngrãdit drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului, şi creeazã premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã. Cadrul legal instituit prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, aprobatã prin Legea nr. 293/2008, nu respectã Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2008 şi menţine caracterul represiv abuziv al procedurii prin care se constatã calitatea de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, fiind încãlcate drepturi fundamentale. În acelaşi timp, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece acordã Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii (CNSAS) dreptul de a desfãşura o activitate jurisdicţionalã, care nu se încadreazã în dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie. Or, acest consiliu trebuie sã fie o autoritate administrativã autonomã, fãrã atribuţii jurisdicţionale, iar unicul scop al acestuia trebuie sã fie de a permite cetãţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de depozitar şi administrator al documentelor întocmite de fosta Securitate. În contradicţie cu principiile statului de drept în conformitate cu care justiţia trebuie sã fie imparţialã, iar procesul trebuie sã fie echitabil, actul normativ criticat menţine confuzia între funcţia de anchetã şi funcţia de judecatã. Contrar art. 126 alin. (5) şi art. 24 din Constituţie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii se substituie unei instanţe judecãtoreşti, exercitând o jurisdicţie specificã în cadrul cãreia administreazã probe şi dã un verdict privind calitatea de lucrãtor al Securitãţii, în timp ce persoana vizatã nu are posibilitatea de a se apãra în faţa Colegiului Consiliului. Subliniazã cã instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât sã certifice ulterior ceea ce a constatat aceastã autoritate. De altfel, pentru a nu se încãlca art. 126 alin. (6) din Constituţie, instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice. Totodatã, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fãrã a avea o legitimare procesualã activã, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii se subrogã în dreptul cetãţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 se realizeazã o extindere nepermisã a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie. De asemenea, autorii excepţiei susţin cã desemnarea, iniţial, a Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi, ulterior, a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca unicã instanţã judecãtoreascã competentã în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, este neconstituţionalã, de vreme ce adeverinţele prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţã pot fi contestate de orice persoanã interesatã în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altã parte, persoanei verificate i se îngrãdeşte posibilitatea exercitãrii dreptului la apãrare în faţa unei instanţe de judecatã apropiate de domiciliul sãu. Prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsã în art. 10 alin. (2), referitoare la instanţa competentã în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9, comparativ cu cea prevãzutã la art. 11 alin. (1) privind instanţa judecãtoreascã competentã sã soluţioneze acţiunea în constatare introdusã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, se creeazã o inegalitate de tratament juridic, contrarã dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Reglementarea actualã, pe de o parte, favorizeazã Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin scutirea de a achita taxe judiciare de timbru, iar pe de altã parte, limiteazã dreptul pârâţilor de a propune probe şi înlãturã calea de atac a apelului, asigurând premisele unei instanţe unice specializate. Însãşi concluzia rezultatã din preambulul ordonanţei de urgenţã criticate este neconstituţionalã, deoarece nu se pot institui rãspunderi legale fãrã efectuarea unei probaţiuni pe cazuri concrete. Distinct de cele de mai sus, în susţinerea excepţiei este invocat şi "Proiectul de lege privind pensiile unor responsabili ai regimului comunist implicaţi în acte de represiune pe motive politice", al cãrui obiectiv principal este "stabilirea cuantumului pensiei la nivelul salariului de bazã minim brut pe ţarã pentru responsabilii regimului comunist care au fost declaraţi lucrãtori sau colaboratori ai Securitãţii". În fine, considerã cã stabilirea în justiţie, printr-o procedurã specialã, a calitãţii de lucrãtor al Securitãţii, în sensul dat acestei sintagme de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, reprezintã un abuz de drept şi o discriminare. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 436/2010, nr. 1.512/2009, nr. 530/2009, nr. 815/2009, nr. 127/2010 şi nr. 1.503/2010, exprimat în sensul constituţionalitãţii prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise transmise de autorul excepţiei Nicolae Gheorghe, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 23 privind libertatea individualã, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 54 privind fidelitatea faţã de ţarã, art. 55 privind apãrarea ţãrii, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsã fãrã lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminãrii şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile legale criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, Curtea a reţinut în mod constant cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţialã a regimului juridic aplicabil persoanelor în legãturã cu care s-a constatat cã sunt colaboratori sau lucrãtori ai Securitãţii, fãrã sã promoveze rãspunderea juridicã şi politicã a acestora şi fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei vinovãţiei şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011). De asemenea, Curtea a observat cã, urmãrind sã înlãture orice echivoc de naturã sã genereze interpretãri speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnitãţii persoanei, legiuitorul a înţeles sã dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţã definirii termenilor cu care aceasta opereazã (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009). Pe de altã parte, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, ca autoritate administrativã autonomã, lipsitã de atribuţii jurisdicţionale, ale cãrei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor de judecatã. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã sã confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii rolul de instanţã extraordinarã (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010). Totodatã, Curtea a reţinut cã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã a încãlca dreptul la apãrare, pãrţile având deopotrivã posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesualã civilã pentru aşi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. În plus, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 Curtea a constatat cã acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizatã, sã uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului pentru stabilirea adevãrului. Aşadar, într-o acţiune în constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, promovatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, pârâtul nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza cãruia sã pronunţe soluţia. Constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii trebuie sã fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii (a se vedea Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011). Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivã a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţionalã a observat cã, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti, a cãror competenţã este stabilitã numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevãzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţãrii de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009). De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statueazã cu privire la rolul Avocatului Poporului de apãrãtor al drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a promova acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii nu reprezintã o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Aceastã instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzãtor şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de naturã sã asigure în mod eficient realizarea rolului sãu constituţional. În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încãlcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogãrii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii în dreptul cetãţeanului care se considerã vãtãmat prin acţiunile abuzive ale unor lucrãtori din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultã cã a fost urmãritã de Securitate, precum şi, dupã caz, soţului supravieţuitor şi rudelor pânã la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor sãi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrãtorilor Securitãţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit cãreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii acţioneazã inclusiv la cererea persoanelor îndreptãţite, astfel cã nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de acces liber la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011). Totodatã, Curtea a constatat cã este lipsitã de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalitãţii în drepturi, susţinutã din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial sã judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţã, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, stabileşte, fãrã echivoc, cã "Adeverinţele prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de cãtre orice persoanã interesatã, în termen de 30 de zile de la publicarea lor" (a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012). De altfel, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011). Având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. În final, Curtea constatã cã invocarea unui proiect de act normativ cu eventuale implicaţii asupra drepturilor persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, precum şi a celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale nu are relevanţã pentru soluţionarea prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Emil Bucşa în Dosarul nr. 12.446/2/2010, de Petru Pele în Dosarul nr. 12.042/2/2010, de Marian Enache în Dosarul nr. 12.671/2/2010 şi de Nicolae Gheorghe în Dosarul nr. 6.322/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
