Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 215 din 7 decembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 107 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , precum si prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , precum şi prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Banca Agricolã - S.A. Constanta în Dosarul nr. 4.225/1999 al Judecãtoriei Constanta. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca dispoziţiile <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 , în redactarea prevãzutã de <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. Textul de lege criticat se referã la situaţia în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor prevãzutã la art. 106 pct. 4, caz în care judecãtorul-sindic va autoriza statul sa îşi exercite drepturile potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare. Considera ca aceasta derogare de la procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 este justificatã de interesul general ca impozitele şi taxele, care constituie sursa principala de vnituri a statului, sa fie urmãrite printr-o procedura specialã de încasare a acestor creanţe. În final arata ca prin mai multe decizii, şi anume deciziile nr. 6/1993, nr. 104/1995 şi nr. 158/1998, Curtea Constituţionalã a stabilit ca egalitatea în fata legii implica un tratament egal pentru situaţii identice sau similare şi nicidecum acelaşi tratament pentru situaţii diferite. Or, situaţia diferita reglementatã de textul de lege criticat necesita o alta reglementare, fãrã ca prin aceasta sa fie încãlcat principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, cuprins în art. 16 din legea fundamentalã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 septembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 4.225/1999, Judecãtoria Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , excepţie ridicatã de Banca Agricolã - S.A. Constanta. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca dispoziţiile legale ce fac obiectul controlului de constitutionalitate contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "nimeni nu este mai presus de lege", deoarece favorizeazã statul, ale cãrui creanţe bugetare se executa potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, iar nu potrivit procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, care se aplica pentru executarea creanţelor celorlalţi creditori ai debitorului. Mai arata ca procedura falimentului, fiind o procedura colectivã, nu poate face posibile urmãriri individuale, de la data începerii ei, deoarece ele ar leza interesele colective ale creditorilor. Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , este neîntemeiatã, deoarece, fiind vorba de o norma specialã care constituie excepţia prevãzutã de <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , deroga de la norma generalã înscrisã în <>Legea nr. 64/1995 , care constituie regula, nefiind incalcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera, în punctul sau de vedere, ca <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului a dobândit un nou conţinut în urma modificãrii sale prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, textul reglementand în prezent ordinea de plata a creanţelor atât în cazul lichidãrii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat şi în cazul falimentului. Problematica ce era anterior reglementatã în fostul art. 107 din lege se regaseste în cuprinsul art. 106, evident într-o forma modificatã, corespunzãtoare noii concepţii promovate de legiuitor în materia falimentului. Se mai arata ca soluţia juridicã pe care o consacra vechea redactare a art. 106 nu poate fi regasita expres în urma modificãrii şi completãrii ce a avut loc prin <>Legea nr. 99/1999 . Pe de alta parte, se considera ca în noul conţinut al <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 este invocatã Ordonanta Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, dar într-un context deosebit de cel avut în vedere de autorul exceptiei de neconstituţionalitate. Astfel, <>Legea nr. 99/1999 a consacrat incidenta <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 într-un caz cu totul particular, şi anume atunci când valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintã venituri publice. Textul este de stricta interpretare, el neputând fi extins la ipoteza vizata de fosta redactare a art. 106 din lege. Fata de aceasta realitate juridicã preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, deoarece între cele doua soluţii legislative - cea veche şi cea rezultatã în urma modificãrii intervenite prin <>Legea nr. 99/1999 - exista o distincţie esenţialã în ceea ce priveşte aplicabilitatea <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 . În punctul sau de vedere Guvernul considera ca <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , nu constituie o derogare de la <>art. 31 din Legea nr. 64/1995 şi nici nu favorizeazã un creditor în dãuna celorlalţi, ci se margineste sa facã o delimitare între creanţele bugetare, pentru a cãror urmãrire şi executare exista <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , şi creanţele comerciale, supuse <>Legii nr. 64/1995 . În final Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 este neîntemeiatã. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizatã. Excepţia de neconstituţionalitate a avut ca obiect dispoziţiile <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , text care avea urmãtorul conţinut: "Creanţele bugetare, constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume ce reprezintã venituri publice - potrivit <>Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice - se urmãresc şi se realizeazã conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 ." Dupã ridicarea exceptiei de neconstituţionalitate acest text a fost modificat prin <>Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, devenind art. 107 şi având urmãtoarea redactare: "(1) În cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor prevãzute la art. 106 pct. 4, judecãtorul-sindic va autoriza statul sa îşi exercite drepturile potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare. (2) În urma vânzãrii bunurilor potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 vor fi plãtite mai întâi sumele de bani prevãzute la art. 106 pct. 1, aferente procedurii lichidãrii pe baza de plan sau a falimentului." Cu privire la soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicãrii exceptiei, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca "În cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanta modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii". Examinând prevederea legalã criticata (<>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 ), în raport cu noua sa redactare cuprinsã în <>art. 107 din aceeaşi lege, în urma modificãrilor aduse prin Legea nr. 99/1999 , Curtea constata ca soluţia legislativã este parţial menţinutã, şi anume numai pentru cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintã venituri publice, potrivit <>Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, situaţie în care judecãtorul-sindic va autoriza statul sa îşi exercite drepturile potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare. Potrivit alin. (2) al art. 107 din aceeaşi lege, în urma vânzãrii bunurilor conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 , se vor plati mai întâi sumele de bani prevãzute la art. 106 pct. 1, aferente procedurii lichidãrii pe baza de plan sau a falimentului. Prin urmare Curtea va examina excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , precum şi prin <>Legea nr. 99/1999 , care pãstreazã parţial prevederile art. 106 din aceeaşi lege în redactarea anterioarã modificãrii prin <>Legea nr. 99/1999 . Acest text de lege, fiind de stricta interpretare, are aplicabilitate numai în cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintã venituri publice. În motivarea exceptiei autorul a susţinut ca dispoziţiile legale criticate ce fac obiectul exceptiei sunt neconstituţionale pentru ca favorizeazã statul în executarea creanţelor bugetare şi astfel se contravine principiului egalitãţii în drepturi prevãzut în art. 16 din Constituţie, şi anume alin. (2) al acestui articol, potrivit cãruia "Nimeni nu este mai presus de lege". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca textul de lege criticat, devenit <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 , în noua soluţie legislativã dispusã prin <>Legea nr. 99/1999 , nu contravine acestor prevederi constituţionale, deoarece procedura executãrii silite a creanţelor statului este stabilitã numai prin lege, respectiv prin <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, precum şi prin dispoziţiile <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , precum şi prin <>Legea nr. 99/1999 . Pe de alta parte, Curtea observa ca, deşi acest aspect nu a fost indicat în mod expres, autorul exceptiei se referã în mod implicit şi la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", sustinand ca statul este favorizat în raport cu ceilalţi creditori ai debitorului, având posibilitatea legalã de a urmãri creanţele bugetare printr-o procedura prioritara, rapida şi eficienta. Curtea constata ca nici aceasta critica nu poate fi primitã, pentru ca dispoziţia constituţionalã se referã la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, iar nu la egalitatea cetãţenilor cu autoritãţile publice. Derogarea cuprinsã în <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 , în redactarea actuala, în sensul ca acele creanţe bugetare care depãşesc cuantumul averii debitorului în cadrul procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului se executa conform procedurii prevãzute de <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , este justificatã de interesul general ca impozitele şi taxele, care constituie sursa principala de venituri a statului, fiind o expresie evidenta a apãrãrii intereselor naţionale pe plan financiar, sa fie urmãrite în acest caz de excepţie printr-o procedura specialã de încasare a acestor creanţe. Curtea observa, pe de alta parte, ca textul de lege criticat constituie o transpunere în plan legislativ a exigenţelor înscrise în art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, conform cãrora "Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã", precum şi a celor înscrise în art. 53 alin. (1) din Constituţie, conform cãrora "Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Aceste exigente nu ar putea fi respectate dacã, în cazul prevãzut de textul de lege criticat, în cursul procedurii de executare silitã, prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 , statul creditor (pentru creanţe bugetare) ar intra în concurs cu ceilalţi creditori. Instituirea acestei derogãri prevãzute în <>art. 107 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 nu înseamnã însã şi acordarea unei prioritati a executãrii creanţelor provenite din impozite, taxe şi contribuţii fata de toate celelalte creanţe, deoarece în alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede ca, în urma vânzãrii bunurilor potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 , vor fi plãtite mai întâi sumele de bani prevãzute la art. 106 pct. 1, aferente procedurii lichidãrii pe baza de plan sau a falimentului. De asemenea, pentru a se preveni orice abuz sau crearea unor prejudicii celorlalţi creditori, alin. (1) al <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 prevede ca aplicarea dispoziţiilor de excepţie ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 este supusã autorizãrii judecãtorului-sindic şi, în condiţiile art. 11 din lege, controlului instanţelor judecãtoreşti. Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele, excepţia urmeazã sa fie respinsã pentru considerentele expuse. Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , precum şi prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Banca Agricolã - S.A. Constanta în Dosarul nr. 4.225/1999 al Judecãtoriei Constanta. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 decembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
