Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 215 din 6 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.889/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, Ilie Gheorghe Vasile Cornel. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autorul excepţiei formuleazã cerere prealabilã, în sensul acordãrii unui nou termen de judecatã, pentru a putea reformula excepţia de neconstituţionalitate în raport cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Reprezentantul Ministerului Public, faţã de conţinutul acestei cereri, aratã cã se opune acordãrii unui nou termen de judecatã. Curtea, deliberând, respinge cererea autorului excepţiei. Cauza se aflã în stare de judecatã. Autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 sunt neconstituţionale prin aceea cã, instituind obligaţia de a timbra în funcţie de obiectul cererii, încalcã dreptul justiţiabililor fãrã posibilitãţi financiare de a se adresa neîngrãdit justiţiei. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 ca inadmisibilã, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale legii, solicitã respingerea ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.889/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o cauzã civilã ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 1.442 din 11 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.408/2003 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prin impunerea sa la plata taxei de timbru, în baza <>Legii nr. 146/1997 , se încalcã prevederile constituţionale ale art. 16, 21, 24, 42, 46, 48 şi ale art. 135. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã <>art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 , care stabileşte cuantumul taxei de timbru pentru contestaţiile în anulare, nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în faţa legii, deoarece, prin instituirea unei taxe fixe de timbru pentru anumite categorii de cereri, nu face nici o diferenţiere între contribuabili. În ceea ce priveşte înfrângerea art. 21 din Constituţie, aratã cã "justiţia este un serviciu al statului şi este echitabil ca toţi cetãţenii care sesizeazã instanţa judecãtoreascã pentru valorificarea drepturilor subiective sã contribuie, cu excepţiile prevãzute de lege, la cheltuielile ocazionate de acestea, prin plata taxelor de timbru". Totodatã considerã cã, având în vedere cuantumul mic al sumei stabilite în cauzã ca taxã de timbru pentru exercitarea cãii de atac, nu se poate susţine cã s-a îngrãdit accesul liber la justiţie. Instanţa apreciazã cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 42 referitoare la dreptul la moştenire şi nici celor ale art. 135, care reglementeazã proprietatea. De asemenea, instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului, astfel încât nu se aduce atingere art. 46 din Constituţie, referitor la protecţia persoanelor cu handicap. În sfârşit, instanţa opineazã cã nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea art. 48 din Constituţie, "întrucât motivul este evident de ordin formal şi nesemnificativ pentru soluţionarea excepţiei formulate". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului precizeazã cã, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a acestui act normativ în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 şi 21, "instanţa de contencios constituţional ar trebui sã verifice dacã autorul excepţiei a solicitat Ministerului Finanţelor Publice scutirea de la plata taxei judiciare de timbru şi dacã acest minister a rãspuns solicitãrii fãcute". De asemenea, aratã cã, pentru luarea unei decizii în speţa de faţã, Curtea Constituţionalã "ar putea sã examineze dacã instituirea, prin <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 , a plãţii anticipate a unor taxe de timbru, ar putea constitui o restrângere a liberului acces la justiţie" şi totodatã ar putea afecta dreptul la apãrare ca parte componentã a dreptului la un proces echitabil. Referitor la celelalte norme constituţionale invocate de autorul excepţiei, apreciazã cã acestea nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei de faţã, neavând incidenţã cu obiectul acesteia. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24, 42, 46, 48 şi ale art. 135, care, în noua lor redactare şi numerotare din Constituţia republicatã, au urmãtorul conţinut: - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi. (4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale."; - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.; - Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; - Art. 46: "Dreptul la moştenire este garantat."; - Art. 50: "Persoanele cu handicap se bucurã de protecţie specialã. Statul asigurã realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunitãţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin pãrinţilor şi tutorilor."; - Art. 52: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã. (3) Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Rãspunderea statului este stabilitã în condiţiile legii şi nu înlãturã rãspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã."; - Art. 136: "(1) Proprietatea este publicã sau privatã. (2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale. (3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice. (4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã. (5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice." Examinând excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 146/1997 , Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, a statuat cã dispoziţiile <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut împrejurarea cã prin <>Decizia nr. 127 din 27 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, conform cãrora se soluţionau, potrivit dispoziţiilor ordonanţei, "şi contestaţiile împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru". În motivarea deciziei, Curtea a reţinut cã dispoziţia legalã menţionatã contravine prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie şi principiului separaţiei puterilor în stat. Curtea a observat cã raţiunile care au motivat decizia menţionatã, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , subzistã şi în cazul dispoziţiilor <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Ca atare, în temeiul dispoziţiilor <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu privire la dispoziţiile <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. Cu privire la celelalte dispoziţii legale criticate, Curtea constatã cã <>Legea nr. 146/1997 a mai format, atât în întregul sãu, cât şi pe articole, obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 82/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, <>Decizia nr. 47/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, şi <>Decizia nr. 343/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie în toate cazurile gratuit. În acest sens, s-a reţinut cã art. 21 din Constituţie, republicatã, nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pe de altã parte, s-a arãtat cã echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecatã stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. Curtea observã, de asemenea, cã dispoziţiile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 reglementeazã posibilitatea Ministerului Finanţelor Publice de a acorda scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru. Având în vedere toate aceste argumente, nu poate fi reţinutã critica autorului excepţiei referitoare la încãlcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi a dreptului la apãrare. De asemenea, Curtea apreciazã cã prevederile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalitãţii în drepturi, deoarece nu fac nici un fel de diferenţiere între contribuabili. În legãturã cu invocarea principiilor şi normelor constituţionale prevãzute la art. 46, 50, 52 şi 136, Curtea constatã cã aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţã, neavând incidenţã cu obiectul acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.889/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii din <>Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
