Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 215 din 11 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 privind reglementarea situatiei juridice a conductelor magistrale si a instalatiilor, echipamentelor si dotarilor anexe, aferente Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului, aprobata si modificata prin Legea nr. 254/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 710 din 30 septembrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 254/2001 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Muntenia - S.A. în Dosarul nr. 4.075/2001 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, sustinand ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 incalca atât <>art. 41 din Constituţie, cat şi Legea nr. 33/1994 . Se mai susţine ca <>Legea nr. 213/1998 stabileşte ca bunurile din lista anexa fac parte din domeniul public, dar art. 8 alin. (3) prevede ca trecerea în proprietatea statului se poate face numai cu plata şi cu acordul adunãrii generale a actionarilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie. Se arata ca autorul exceptiei nu a avut dreptul de proprietate asupra bunurilor societãţii comerciale, ci doar un drept de creanta asupra patrimoniului acesteia. Deşi <>Legea nr. 15/1990 prevede la art. 20 trecerea gratuita în patrimoniul societãţilor comerciale a bunurilor care aparţineau statului, aceasta lege a fost adoptatã anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1990. Or, art. 135 din Constituţie a reglementat existenta proprietãţii publice, iar la alin. (4) a lãsat legiuitorul sa stabileascã şi alte bunuri, în afarã celor prevãzute expres de textul constituţional, ce ar putea face obiectul proprietãţii publice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.075/2001, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 , aprobatã prin <>Legea nr. 254/2001 , excepţie ridicatã de SIF Muntenia într-o cauza civilã având ca obiect soluţionarea acţiunii în anularea Hotãrârii Adunãrii generale extraordinare a actionarilor a Societãţii Comerciale "Conpet" - S.A. Ploiesti din data de 2 martie 2001.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca, potrivit <>art. 1 al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 , "conductele magistrale şi instalaţiile aferente sistemului naţional de transport al ţiţeiului, care au fost trecute în patrimoniul S.C. CONPET - S.A. Ploiesti prin <>H.G. nr. 1.213/1990 [...] sunt şi rãmân în proprietatea publica a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional". În conceptia autorului exceptiei, art. 2 al Ordonanţei de urgenta a Guvernului, care reglementeazã diminuarea capitalului social al Societãţii Comerciale "Conpet" - S.A. Ploiesti corespunzãtor valorii contabile a bunurilor care fac parte din domeniul public, fãrã a dispune şi despãgubirea actionarilor privati, contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Constituţie.
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi contencios administrativ considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "deoarece sistemul de transport al titeiu- lui nu face parte din capitalul social al S.C. CONPET - S.A. Ploiesti". În realitate, arata instanta de judecata, "Prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 s-a reglementat situaţia juridicã a acestui sistem care trebuie sa fie în administrarea societãţilor comerciale".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiatã, cu motivarea ca "textul de lege criticat nu afecteazã dreptul de proprietate al nici unui titular şi nu diminueazã proprietatea nimãnui. Autorul exceptiei nu a fost niciodatã titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor în cauza. Acesta deţine un pachet de acţiuni care îi conferã un drept de creanta asupra patrimoniului societãţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor societãţii şi, ca urmare, nu poate suferi vreo paguba materialã prin modificarea valorii capitalului social, pentru care ar putea sa fie despãgubit. De altfel, în chiar cuprinsul textului criticat, se prevede, la alin. (2), ca <<valoarea nominalã a acţiunilor se recalculeazã [...] cu menţinerea numãrului de acţiuni şi a structurii actionariatului>>". De asemenea, în punctul de vedere al Guvernului se precizeazã ca referitor la "bunurile ce fac obiectul de reglementare al <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 , nu se stabileşte un nou (alt) regim juridic al acestora (trecerea din domeniul privat în domeniul public al statului)". Se arata, în final, ca art. 1 al ordonanţei de urgenta "nu cuprinde propriu-zis o dispoziţie, o norma de conduita, ci se face o simpla constatare, în sensul ca aceste bunuri <<sunt şi rãmân în proprietatea publica a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional>>, integrandu-se într-un context legislativ prin care s-a constituit regimul juridic al bunurilor în cauza: <>Legea petrolului nr. 134/1995 (<>art. 1 şi 8) şi Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia [art. 3 alin. (1) şi (2) şi anexa pct. I.17], în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) şi (5) din Constituţie".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216 din 24 noiembrie 2000 privind reglementarea situaţiei juridice a conductelor magistrale şi a instalaţiilor, echipamentelor şi dotãrilor anexe, aferente Sistemului naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 28 noiembrie 2000, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 254 din 16 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 23 mai 2001, text care are urmãtorul cuprins: "În aplicarea prevederilor art. 1 capitalul social al Societãţii Comerciale <<Conpet>> - S.A. Ploiesti va fi redus corespunzãtor valorii contabile a bunurilor care fac parte din domeniul public.
Valoarea nominalã a acţiunilor se recalculeazã prin corelare cu prevederile alin. 1, cu menţinerea numãrului de acţiuni şi a structurii actionariatului."
Critica de neconstituţionalitate are la baza susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat, ca dealtfel intreaga ordonanta, contravine prevederilor art. 41 din Constituţie privind protecţia proprietãţii private, întrucât diminueazã capitalul social al Societãţii Comerciale "Conpet" - S.A., fãrã sa se prevadã şi despãgubirea corespunzãtoare a actionarilor privati. În mod explicit se susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu". Analizând aceasta reglementare, Curtea observa ca <>Legea nr. 15/1990 , adoptatã anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei, a prevãzut trecerea gratuita a bunurilor respective care aparţineau statului în patrimoniul societãţilor comerciale şi al regiilor autonome constituite în locul fostelor întreprinderi de stat. Or, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". În ceea ce priveşte proprietatea, legiuitorul constituant a reglementat la art. 135 existenta proprietãţii publice care aparţine exclusiv statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale. În afarã bunurilor prevãzute expres la art. 135 alin. (4) din Constituţie, textul respectiv prevede ca "şi alte bunuri stabilite de lege fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice".
În aplicarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (4), a fost adoptatã, între alte acte normative, <>Legea petrolului nr. 134 din 29 decembrie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995, care la art. 8 alin. 1 şi 2 prevede ca "Sistemul naţional de transport al petrolului face parte din domeniul public de interes naţional şi este de importanta strategica.
În sistemul naţional de transport al petrolului se cuprind conductele magistrale care asigura colectarea petrolului extras din perimetrele de exploatare sau a celui provenit din import şi dirijarea lui de la punctele de predare de cãtre producãtori la unitãţile de prelucrare, spre centrele de distribuţie şi consum sau la export, precum şi toate instalaţiile, echipamentele şi dotãrile aferente acestora". Totodatã, potrivit art. 46, "Pe data intrãrii în vigoare a acestei legi se abroga Legea petrolului din 1942, <>Legea nr. 66/1992 , precum şi orice alte dispoziţii contrare sau incompatibile".
Ulterior, prin <>Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-au prevãzut, în Lista anexa care cuprinde unele bunuri ce alcãtuiesc domeniul public al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale, la pct. I privind domeniul public al statului, poziţia 17, "Conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale".
În acest context Curtea observa ca prevederile legale criticate pentru neconstituţionalitate corespund reglementãrii constituţionale cu privire la proprietatea publica, ulterioara <>Legii nr. 15/1990 , reglementare care a determinat apariţia unor acte normative concordante cu dispoziţiile constituţionale, atât în domeniul petrolier, cat şi în alte domenii. Este relevant în acest sens faptul ca, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (5) din Constituţie, a fost reconsiderat şi titlul cu care regiile autonome detineau bunuri proprietate publica, stabilindu-se, ulterior adoptãrii Constituţiei, ca bunurile respective sunt date în administrarea acestora, iar nu în proprietate, cum stabilise iniţial <>Legea nr. 15/1990 .
În ceea ce priveşte susţinerea ca, potrivit <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 , trecerea în proprietatea statului a bunurilor din lista anexa se putea face numai cu plata şi cu acordul adunãrii generale a actionarilor, Curtea constata ca este neîntemeiatã. Potrivit acestui text "Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societãţilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritorialã este acţionar, se poate face numai cu plata şi cu acordul adunãrii generale a actionarilor societãţii comerciale respective [...]". În cauza însã nu a operat o asemenea trecere în domeniul public, ci s-a fãcut numai constatarea ca aceste bunuri "sunt şi rãmân în proprietatea publica a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional", ţinându-se seama de reglementãrile constituţionale referitoare la proprietate.
Curtea retine, de altfel, ca autorul exceptiei, în calitate de acţionar la societatea comercialã, acţionar majoritar fiind Ministerul Transporturilor, nu a avut niciodatã un drept de proprietate asupra bunurilor Societãţii Comerciale "Conpet" - S.A. Ploiesti, ci deţine doar un pachet de acţiuni, care îi conferã un drept de creanta asupra patrimoniului societãţii, asa cum jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit în mod constant.
În consecinta, critica autorului exceptiei de neconstituţionalitate, acţionar la societatea în cauza, referitoare la încãlcarea dreptului sau de proprietate, cu raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie, nu poate fi primitã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 privind reglementarea situaţiei juridice a conductelor magistrale şi a instalaţiilor, echipamentelor şi dotãrilor anexe, aferente Sistemului naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului, aprobatã prin <>Legea nr. 254/2001 , excepţie ridicatã de SIF Muntenia în Dosarul nr. 4.075/2001 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
OPINIE SEPARATĂ
Pentru considerente identice cu cele cuprinse în opinia separatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 341 din 4 decembrie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 22 februarie 2002, apreciez ca este gresita şi soluţia adoptatã, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 215 din 11 iulie 2002.
Dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 incalca, de asemenea, în mod flagrant, principiul ocrotirii proprietãţii private "în mod egal de lege, indiferent de titular", consacrat de art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Sub acest aspect, doresc sa fac unele sublinieri suplimentare, având în vedere specificul obiectului de reglementare al ordonanţei supuse controlului de constitutionalitate.
În art. 1 al ordonanţei examinate se precizeazã ca "sunt şi rãmân în proprietatea publica a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional" acele conducte magistrale şi instalaţiile aferente Sistemului naţional de transport al ţiţeiului "care au fost trecute în patrimoniul Societãţii Comerciale <<Conpet>> - S.A. Ploiesti prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.213/1990 privind înfiinţarea acesteia". Prin excepţia de neconstituţionalitate sunt criticate dispoziţiile art. 2 din ordonanta, referitoare la diminuarea capitalului social al societãţii comerciale, dar aceasta diminuare fiind consecinta dispoziţiilor art. 1, prin care se enunta apartenenţa bunurilor respective proprietãţii publice a statului, este evident ca obiecţia de neconstituţionalitate vizeazã intreaga ordonanta.
<>Hotãrârea Guvernului nr. 1.213/1990 a fost emisã în executarea <>Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale. Conform prevederilor <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", dispoziţii întãrite prin art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu referire la bunurile aduse ca aport la înfiinţarea societãţilor comerciale.
Iniţial toate societãţile comerciale, înfiinţate prin transformarea unitãţilor economice de stat, au avut un singur acţionar: statul, iar ulterior, în procesul de privatizare, au apãrut şi alţi acţionari cu statut juridic şi drepturi egale. Nici unul dintre acţionari nu are drept de proprietate asupra bunurilor societãţii comerciale, având doar un drept de creanta fata de societate, în raport cu acţiunile deţinute, şi putând sa dispunã asupra acţiunilor sale. Asupra bunurilor din proprietatea societãţii comerciale poate dispune numai adunarea generalã a actionarilor. Aceste principii sunt valabile şi pentru stat, indiferent dacã este acţionar majoritar sau minoritar. Orice dispoziţie legalã contrarã acestor principii incalca obligaţia constituţionalã de a ocroti în mod egal proprietatea privatã, indiferent de titular.
Retinand ca bunurile la care se referã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 au trecut în mod licit, pe baza unor reglementãri legale, în proprietatea privatã a unei societãţi comerciale, este evident ca statul nu mai poate dispune de ele decât cu stricta respectare a normelor constituţionale, chiar dacã interese naţionale majore impun schimbarea regimului juridic al acestora. Or, potrivit art. 41 alin. (3) din Constituţie, "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire", iar alin. (7) al aceluiaşi articol constituţional, în teza întâi, interzice confiscarea averii dobândite licit, alin. (8) permitand confiscarea doar a bunurilor "destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii".
Acceptând chiar şi teza ca <>Legea nr. 15/1990 , precum şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.213/1990 , acte normative preconstitutionale, au dispus trecerea în proprietatea societãţilor comerciale, înfiinţate prin transformarea unitãţilor economice de stat, a unor bunuri contrar prevederilor noii Constituţii, tot nu se poate retine justificarea constituţionalã a mãsurilor dispuse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 . Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", dar aceasta abrogare implicita se produce doar de la data intrãrii în vigoare a Constituţiei, fãrã a se rasfrange asupra situaţiilor şi raporturilor juridice nãscute anterior, pe baza reglementãrilor legale atunci în vigoare, chiar contrare actualei Constituţii, întrucât nici prevederile constituţionale nu pot fi aplicate cu efecte retroactive. Sub acest aspect, nu are relevanta nici faptul ca o serie de legi ulterioare au reglementat regimul juridic al bunurilor de natura celor vizate de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 , ca şi a celor vizate de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 , în conformitate cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei din 1991, deoarece, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, nici acele legi nu pot avea efecte retroactive şi nu pot determina schimbarea dreptului de proprietate existent anterior intrãrii lor în vigoare. Dacã se doreşte readucerea în proprietatea publica a statului a bunurilor trecute legal în proprietatea privatã a unor societãţi comerciale, trebuie folosite cãile şi mijloacele permise de Constituţie.
Argumentul reţinut în decizie, în sensul ca acţionarul autor al exceptiei de neconstituţionalitate nu are drept de proprietate asupra bunurilor societãţii comerciale, este valabil, în aceeaşi mãsura, dupã cum am arãtat mai înainte, şi pentru statul acţionar, ca şi pentru orice instituţie publica deţinãtoare de acţiuni. Nu este mai puţin adevãrat însã şi faptul ca orice acţionar are interesul legitim de a apara dreptul de proprietate şi patrimoniul societãţii comerciale, putând acţiona pe toate cãile legale impotriva mãsurilor de diminuare a capitalului social al societãţii comerciale, care determina, în mod direct, reducerea valorii acţiunilor sale.
Judecãtor,
Kozsokar Gabor
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
