Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 214 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finala, ale art. 84 alin. (2) fraza finala si ale art. 85 alin. (1) prima fraza si a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 11 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finalã, ale art. 84 alin. (2) fraza finalã şi ale art. 85 alin. (1) prima frazã şi a doua din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Kenan Kaya în Dosarul nr. 3.357/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.357/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3), ale art. 84 alin. (2) şi ale <>art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocatã de Kenan Kaya într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva mãsurii de declarare ca indezirabil a acestuia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 83 alin. (3) fraza finalã şi ale <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 contravin, în principal, dispoziţiilor art. 21 şi celor ale art. 126 din Constituţie, precum şi celor ale art. 8 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar subsecvent prevederilor constituţionale ale art. 18, 22, 23 şi 24 şi celor convenţionale ale art. 2, 3 şi 5. De asemenea, se considerã cã prevederile de lege criticate încalcã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi pe cele ale art. 14 din convenţia amintitã, întrucât instituie o discriminare pe criteriul cetãţeniei în exercitarea şi apãrarea drepturilor consacrate de art. 21, 24 şi 126 alin. (6) din Constituţie şi de art. 6, 8 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 85 alin. (1) prima frazã şi a doua din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , autorul excepţiei susţine cã sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 11, 18, 21 şi 24, prin raportare la cele ale art. 22, 23, 24 şi 53 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin raportare la cele ale art. 2, 3, 5, 8 şi 14 din aceeaşi convenţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (3) fraza finalã şi ale <>art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 este neîntemeiatã. Referitor la prevederile art. 84 alin. (2) din ordonanţã considerã cã, "în mãsura în care judecãtorul învestit cu soluţionarea cererii nu are acces la datele şi informaţiile care constituie motivele ordonanţei de declarare a strãinului ca indezirabil şi la dovezile relevante, liberul acces la justiţie ar putea fi golit de conţinut".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul susţine cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, invocând considerentele reţinute de Curtea Constituţionalã în motivarea <>Deciziei nr. 342 din 16 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 28 octombrie 2003. Totodatã, aratã cã prin Hotãrârea din 5 octombrie 2000, pronunţatã în Cauza Mouia împotriva Franţei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã "deciziile privind intrarea, şederea şi expulzarea strãinilor nu privesc drepturile şi obligaţiile civile ale reclamantului şi nici acuzaţii de naturã penalã, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţie, în consecinţã, art. 6 paragraful 1 nu este aplicabil cauzei".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Aratã cã textele de lege criticate sunt conforme atât prevederilor constituţionale, cât şi celor convenţionale invocate de autorul excepţiei, precizând însã cã prevederile art. 52 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 83 alin. (3) fraza finalã, ale art. 84 alin. (2) fraza finalã şi ale art. 85 alin. (1) prima frazã şi a doua din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Prevederile de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 83 alin. (3) fraza finalã: "[...] Atunci când declararea strãinului ca indezirabil se întemeiazã pe raţiuni de siguranţã naţionalã, în conţinutul ordonanţei nu vor fi menţionate motivele care stau la baza acestei decizii.";
- Art. 84 alin. (2) fraza finalã: "[...] Asemenea date şi informaţii nu pot fi, sub nici o formã, direct sau indirect, aduse la cunoştinţa strãinului declarat indezirabil.";
- Art. 85 alin. (1) prima frazã şi a doua: "Ordonanţa de declarare ca indezirabil poate fi atacatã de strãinul împotriva cãruia a fost dispusã, în termen de 5 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti. Instanţa se pronunţã în termen de 3 zile de la data primirii cererii. [...]"
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 - "Dreptul internaţional şi dreptul intern", ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţior publice, ale art. 18 - "Cetãţenii strãini şi apatrizii", ale art. 21 - "Accesul liber la justiţie", ale art. 22 - "Dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã", ale art. 23 - "Libertatea individualã", ale art. 24 - "Dreptul la apãrare", ale art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertãţi" şi ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecãtoresc asupra actelor administrative ale autoritãţilor publice.
De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textele de lege criticate contravin şi urmãtoarelor prevederi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: art. 1 - "Obligaţia de a respecta drepturile omului", art. 2 - "Dreptul la viaţã", art. 3 - "Interzicerea torturii", art. 5 - "Dreptul la libertate şi la siguranţã", art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", art. 8 - "Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie", art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv" şi art. 14 - "Interzicerea discriminãrii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 84 alin. (2) fraza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 impun interdicţia aducerii la cunoştinţa strãinului a datelor şi informaţiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare a sa ca indezirabil, în cazul în care acestea aveau în vedere raţiuni de siguranţã naţionalã. Textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate şi, prin <>Decizia nr. 342 din 16 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 28 octombrie 2003, excepţia a fost respinsã ca neîntemeiatã. Curtea Constituţionalã a statuat cã "interdicţia stabilitã de legiuitor pentru cetãţenii strãini declaraţi indezirabili, de a nu li se aduce la cunoştinţã datele şi informaţiile pe baza cãrora s-a luat o astfel de decizie, este în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 31 alin. (3), potrivit cãrora dreptul la informaţie nu trebuie sã prejudicieze siguranţa naţionalã", iar judecãtorul care analizeazã plângerea împotriva mãsurii de declarare ca indezirabil trebuie sã respecte legea care dã prioritate intereselor privind siguranţa naţionalã a României. De asemenea, Curtea a reţinut cu acel prilej cã situaţia strãinilor declaraţi indezirabili în scopul apãrãrii siguranţei naţionale şi protejãrii informaţiilor clasificate este diferitã de cea a celorlalţi cetãţeni strãini, astfel cã legiuitorul poate stabili drepturi diferite pentru aceste douã categorii de cetãţeni strãini, fãrã ca prin aceasta sã se încalce principiul egalitãţii. În plus, textul de lege criticat nu opreşte pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil.
Pentru identitate de raţiune, argumentele care au condus la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 prin decizia menţionatã îşi menţin pertinenţa şi în ceea ce priveşte constituţionalitatea prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finalã din aceeaşi ordonanţã, întrucât acestea din urmã prevãd cã în cuprinsul ordonanţei de declarare a indezirabilitãţii strãinului nu vor fi menţionate motivele pe baza cãrora a fost luatã aceastã decizie.
În continuare, Curtea observã cã prin <>Decizia nr. 505 din 4 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 984 dn 7 noiembrie 2005, s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 85 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , constatând constituţionalitatea acestora, considerentele deciziei menţionate menţinându-şi valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea constatã totodatã cã dispoziţiile art. 22 - "Dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã" şi cele ale art. 23 - "Libertatea individualã" din Constituţie, precum şi cele ale art. 2 - "Dreptul la viaţã", art. 3 - "Interzicerea torturii", art. 5 - "Dreptul la libertate şi la siguranţã", art. 8 - "Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu au relevanţã în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finalã, ale art. 84 alin. (2) fraza finalã şi ale art. 85 alin. (1) prima frazã şi a doua din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Kenan Kaya în Dosarul nr. 3.357/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
