Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 214 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum si ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 20 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti şi ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , excepţie ridicatã de Magdalena Muscã, Liliana Chiriţã şi alţii în Dosarul nr. 933/C/2004 al Tribunalului Vrancea Secţia civilã, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 73D/2005.
La apelul nominal rãspunde Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic Adriana Mehedinţi, cu delegaţie depusã la dosarul cauzei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 74D/2005, nr. 117D/2005 şi nr. 118D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Niculina Tuchiluş, Tudoriţa Branea şi alţii în Dosarul nr. 1.006/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã, de Ion Lefter, Vasile Caştu şi alţii în Dosarul nr. 974/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã, respectiv de Liviu Gãtej, Ioana Albiţei şi alţii în Dosarul nr. 990/C/2004 al aceleiaşi instanţe. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 76D/2005, nr. 78D/2005 şi nr. 79D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de Marcela Comşa, Ioan Busuioc şi alţii în Dosarul nr. 6/M/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã, de Aurica Voinescu, Laura Achten şi alţii în Dosarul nr. 10/M/2005 al aceleiaşi instanţei, respectiv de Gheorghe Achim, Lidia Adam şi alţii în Dosarul nr. 6/2005 al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal rãspunde Ministerul Justiţiei, prin acelaşi consilier juridic, care depune delegaţie în dosarele nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 şi nr. 78D/2005, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã faptul cã, în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 şi nr. 78D/2005, Ministerul Justiţiei, în calitate de parte în proces, a transmis prin Serviciul de registraturã al Curţii Constituţionale note scrise prin care apreciazã, pe de o parte, cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiatã şi, pe de altã parte, cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 este inadmisibilã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate este, în totalitate sau în parte, identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Atât reprezentantul Ministerului Justiţiei, cât şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 118D/2005, nr. 117D/2005, nr. 79D/2005, nr. 78D/2005, nr. 76D/2005 şi nr. 74D/2005 la Dosarul nr. 73D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Justiţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , precum şi respingerea ca inadmisibilã a excepţiei referitoare la celelalte texte de lege criticate de cãtre autorii acesteia. În acest sens, face referire la argumentaţia expusã pe larg în notele depuse de Ministerul Justiţiei în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 şi nr. 78D/2005.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţinând, de exemplu prin deciziile nr. 38 din 25 ianuarie 2005 şi nr. 56 din 1 februarie 2005, cã acestea au avut un caracter temporar. Apreciazã cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã impunã schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, astfel cã solicitã respingerea excepţiei ca inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 14, 25, 27 şi 28 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 933/C/2004, nr. 1.006/C/2004, nr. 6/M/2004, nr. 10/M/2004, nr. 6/2005, nr. 974/C/2004 şi nr. 990/C/2004, Tribunalul Vrancea - Secţia civilã, Tribunalul Braşov - Secţia civilã şi Tribunalul Covasna au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Excepţia a fost ridicatã de Magdalena Muscã şi alţii, de Niculina Tuchiluş şi alţii, de Marcela Comşa şi alţii, de Aurica Voinescu şi alţii, de Gheorghe Achim şi alţii, de Ion Lefter şi alţii, respectiv de Liviu Gãtej şi alţii în cadrul unor cauze având ca obiect plata primei de concediu.
În motivarea excepţiei, având un conţinut asemãnãtor, autorii acesteia aratã cã prin textele de lege criticate a fost suspendat în mod succesiv, mai întâi pânã la data de 1 ianuarie 2002, apoi pânã la data de 31 decembrie 2002, 31 decembrie 2003, respectiv 31 decembrie 2004, exerciţiul dreptului la prima de concediu prevãzut de <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 . Autorii considerã cã "suspendarea aplicãrii unei legi prin care se recunoaşte un drept echivaleazã cu restrângerea exerciţiului acelui drept", astfel cã textele de lege criticate contravin art. 53 din Constituţie, ale cãrui condiţii strict şi limitativ prevãzute pentru restrângerea exerciţiului unui drept prin lege nu sunt respectate.
În plus, în dosarele nr. 76D/2005 şi nr. 78D/2005, autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã art. 41 alin. (2) din Constituţie, reglementând dreptul la muncã şi protecţia socialã a muncii, se referã şi la concediul de odihnã plãtit, prin care se înţelege cumulul dintre indemnizaţia de concediu şi prima de vacanţã. Se susţine cã Legea fundamentalã a României nu prevede posibilitatea suspendãrii unor drepturi constituţionale, ci doar restrângerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, în condiţii stricte care impun o astfel de mãsurã, astfel cã încãlcarea art. 53 din Constituţie este cu atât mai evidentã. Se mai aratã cã prevederile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 încalcã şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât mãsura dispusã prin ordonanţa criticatã "nu a fost justificatã de o situaţie excepţionalã", aşa cum impune norma constituţionalã invocatã. În acest sens se amintesc decizii ale Curţii Constituţionale prin care texte de lege reglementate cu încãlcarea condiţiei urgenţei au fost declarate neconstituţionale (deciziile nr. 65/1995 şi nr. 83/1998). În final, se invocã prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitoare la caracterul de stat de drept, democratic şi social al României, precum şi la garantarea, ca valori supreme în stat, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor.
În plus, în Dosarul nr. 79D/2005, autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicitã ca "în baza principiului egalitãţii în drepturi" sã se aibã în vedere "cã salarizarea personalului din autoritatea judecãtoreascã se întemeiazã pe raporturi de autoritate, nu pe principii contractuale", ceea ce creeazã "o inechitate faţã de personalul contractual al societãţilor comerciale care în baza negocierii beneficiazã de asemenea prime de vacanţe, precum şi de primele reglementate de Codul fiscal".
Tribunalul Vrancea - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 117D/2005 şi nr. 118D/2005, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece suspendarea succesivã a unui drept recunoscut de lege echivaleazã cu o restrângere a exerciţiului acestui drept, care nu se înscrie însã printre situaţiile expres şi limitativ reglementate de art. 53 din Constituţie. Deşi menţioneazã cã revine instanţei de judecatã competenţa de a constata abrogarea <>art. 41^1 din Legea nr. 50/1996 , aceasta considerã, totuşi, necesarã intervenţia Curţii Constituţionale, "ca autoritate publicã specializatã."
Tribunalul Braşov - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 76D/2005 şi nr. 78D/2005, considerã cã "prima de vacanţã prevãzutã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 se încadreazã în sintagma «alte condiţii specifice, stabilite de lege», prevãzutã de art. 41 alin. (2) din Constituţie, având în vedere cã aceasta este distinctã de concediul de odihnã plãtit, însã este specificã categoriei profesionale a magistraţilor şi a personalului auxiliar din autoritatea judecãtoreascã şi este prevãzutã prin lege specialã". În consecinţã, suspendarea primei de vacanţã, "chiar dacã ar fi consideratã o restrângere temporarã", nu este justificatã din prisma prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu se încadreazã în nici una dintre situaţiile prevãzute limitativ de norma constituţionalã invocatã, nu este necesarã într-o societate democraticã şi are ca efect atingerea dreptului în substanţa sa. Se mai menţioneazã cã actele normative ce conţin dispoziţiile de lege criticate nu cuprind nici o expunere de motive care sã justifice luarea acestei mãsuri, mãsurã ce "este de naturã a conduce la discriminarea autoritãţii judecãtoreşti faţã de celelalte puteri ale statului".
Tribunalul Covasna, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 79D/2005, apreciazã cã "actele normative invocate de autorii excepţiei ca fiind neconstituţionale nu sunt în contradicţie cu prevederile Legii fundamentale, întrucât în cauzã nu este vorba de suspendarea unui drept constituţional" cuprins între drepturile şi libertãţile fundamentale reglementate de Capitolul II din Constituţie, aşa cum este dreptul la un salariu minim brut pe ţarã. Dreptul la prima de vacanţã este un drept instituit printr-o lege specialã, astfel cã art. 53 din Constituţie nu poate fi invocat.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, prin punctul sãu de vedere transmis în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005, nr. 78D/2005 şi nr. 79D/2005, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiatã, pentru urmãtoarele argumente: concediul de odihnã plãtit este un drept al salariaţilor garantat de art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitor la mãsurile de protecţie socialã a muncii; din "interpretarea coroboratã a dispoziţiilor Codului muncii şi ale <>Legii nr. 188/1999 " rezultã cã dreptul la concediul de odihnã are douã componente, care nu se pot disocia: una nepatrimonialã, constând în însãşi efectuarea concediului prin suspendarea obligaţiei salariatului de a presta munca, iar cealaltã de naturã patrimonialã, care acoperã drepturile cuvenite salariatului în perioada concediului de odihnã; "a admite posibilitatea suspendãrii aplicabilitãţii prevederilor legale care consacrã dreptul la prima de concediu echivalezã cu recunoaşterea implicitã a posibilitãţii de suspendare a exerciţiului oricãrei componente a dreptului la concediu plãtit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale"; art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede cã dreptul la concediu de odihnã anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţãri sau limitãri. În consecinţã, se apreciazã cã suspendarea acordãrii dreptului la prima de concediu reprezintã, în fapt, o suspendare a unui drept constituţional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituţie", iar aceastã suspendare "echivaleazã cu restrângerea nejustificatã a acestui drept, fãrã a fi incidentã vreuna dintre situaţiile de excepţie prevãzute de art. 53 din Constituţie, care sã permitã o astfel de restrângere". Mai mult, se susţine cã "restrângerea adusã de legiuitor prin mãsura suspendãrii care, în fapt, anuleazã aplicarea unei componente esenţiale a dreptului constituţional în discuţie aduce atingere înseşi existenţei dreptului", încãlcând flagrant, şi sub acest aspect, dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , se aratã cã, potrivit <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 283/2004 , alin. (2) al art. 138 din Constituţie consacrã principiul anualitãţii bugetului de stat, astfel cã, legile criticate nemaifiind în vigoare şi aplicându-se dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepţia este inadmisibilã.
Totodatã, în punctul de vedere transmis în dosarele nr. 117D/2005 şi nr. 118D/2005, al cãror obiect îl constituie excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , precum şi ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate au caracter temporar, fiind "norme juridice cuprinse în legi ale bugetului de stat cu aplicare în timp limitatã la anii la care se referã" şi, în consecinţã, "nu pot constitui obiect al controlului constituţional". Conform art. 147 alin. (1) din Constituţie şi <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide numai asupra "unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare", astfel cã excepţia de neconstituţionalitate "urmeazã a fi respinsã."
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere, prin care aratã urmãtoarele:
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 faţã de prevederile art. 53 din Constituţie, se aratã cã "aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât textul legal atacat nu pune în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale". De asemenea, textele de lege criticate nu contravin nici art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece mãsurile de protecţie socialã - printre care şi dreptul la prima ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediu - sunt cele "stabilite prin lege", aşa cum prevede chiar norma constituţionalã invocatã de autorii excepţiei.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textelor din legile bugetului de stat pe anii 2002, 2003 şi 2004, se aratã cã, potrivit principiului anualitãţii bugetului de stat, acestea nu mai sunt în vigoare. În consecinţã, sunt incidente prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , precum şi cele ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã este legal sesizatã şi competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 386/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Acestea au urmãtorul cuprins:
- <>Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti: "De asemenea, se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea <>Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";
- <>Art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 : "Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 386/2001 , se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2002.";
- <>Art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 : "Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386/2001 , cu modificãrile ulterioare, se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2003.";
- <>Art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã, precum şi a celor ale <>art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 31 decembrie 2004."
Aplicarea dispoziţiilor <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã, a fost suspendatã şi prin <>Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care la art. 8 alin. (7) prevede cã: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã, precum şi a celor ale <>art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 31 decembrie 2005." În consecinţã, Curtea Constituţionalã urmeazã a se pronunţa şi asupra acestui text de lege, în contextul criticilor formulate cu privire la mãsurile de suspendare referitoare la acordarea primelor de concediu în anii 2002, 2003 şi 2004, stabilitã prin legile bugetare adoptate pentru aceşti ani.
În motivarea excepţiei ridicate, autorii invocã încãlcarea art. 1 alin. (3), a art. 16 alin. (1), a art. 41 alin. (2), a art. 53, precum şi a art. 115 alin. (4) din Constituţie. Aceste prevederi au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."
Examinând dispoziţiile de lege criticate, raportate la normele constituţionale invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Dispoziţiile de lege atacate au mai fost supuse, în repetate rânduri, examenului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale, ca şi cele invocate de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate. De exemplu, prin <>Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2005, sau prin <>Decizia nr. 96 din 15 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 18 martie 2005, Curtea a reţinut cã <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 prevede suspendarea aplicãrii dispoziţiilor art. 41^1 alin. (1) şi ale <>art. 45 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, pânã la data de 1 ianuarie 2002. Acest termen a fost prelungit prin <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum şi prin legile bugetare pentru anii 2003, 2004 şi 2005, pânã la data de 31 decembrie 2005.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , Curtea constatã cã şi acestea au avut aplicabilitate temporarã, ele fiind în vigoare între 2 martie 2001 şi 1 ianuarie 2002. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide numai asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare. În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Curtea constatã cã şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din legile bugetului de stat pe anii 2002, 2003 şi 2004 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã, întrucât, în virtutea principiului anualitãţii bugetului de stat, aceste acte normative şi-au încetat aplicabilitatea o datã cu încheierea exerciţiului anului bugetar corespunzãtor perioadei de reglementare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 , Curtea observã cã textul de lege este în vigoare şi prevede suspendarea aplicãrii acelor dispoziţii din actele normative care se referã la acordarea primelor pentru concediul de odihnã, pânã la data de 31 decembrie 2005. În ce priveşte dreptul la prima de concediu a magistraţilor, prevãzut de <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din autoritãţile judecãtoreşti, Curtea constatã cã textul de lege menţionat a fost abrogat prin <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, potrivit <>legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 (...)." Ca atare, prevederile <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de personal de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 . În consecinţã, <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 suspendã dreptul la acordarea primei pentru concediul de odihnã doar în ceea ce priveşte personalul auxiliar din organele autoritãţii judecãtoreşti, astfel cã, numai sub acest aspect, Curtea va efectua controlul de constituţionalitate prin raportare la normele din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a acestui text de lege faţã de art. 53 din Legea fundamentalã, Curtea a reţinut prin deciziile menţionate cã dreptul la prima pentru concediu de odihnã nu este un drept de naturã constituţionalã, ci este un drept suplimentar, instituit de o lege specialã. Prin urmare, acest drept excede cadrului instituit de art. 41 alin. (2) din Constituţie şi nu poate fi înscris între "drepturile şi libertãţile fundamentale" avute în vedere de cãtre aceasta, astfel cã, atât prevederile art. 1 alin. (3), cât şi cele ale art. 53 din Legea fundamentalã, nu sunt aplicabile.
Nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la nesocotirea principiului egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât între cele douã categorii de salariaţi pe care autorii excepţiei le amintesc, personalul contractual al societãţilor comerciale şi personalul din autoritatea judecãtoreascã, existã diferenţe în ceea ce priveşte natura raporturilor de muncã şi condiţiile specifice de încheiere ale contractului de muncã, astfel cã şi regimul juridic aplicabil fiecãrei categorii este diferit. Or, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa cã principiul egalitãţii impune aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii identice şi, per a contrario, presupune ca, în situaţii de fapt diferite, sã se aplice un regim juridic diferit.
În sfârşit, referitor la critica de neconstituţionalitate a <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 faţã de art. 115 alin. (4) din Constituţie, care se referã la caracterul excepţional al ordonanţei de urgenţã, precum şi la necesitatea motivãrii unei astfel de reglementãri, Curtea reţine cã, potrivit expunerii de motive ce însoţeşte proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei criticate, "se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002 prevederile referitoare la (...) acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediu de odihnã (...) din <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi prevederile care reglementeazã aceleaşi drepturi cuprinse în <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 (...)", întrucât "creşterea prevãzutã a nivelurilor de salarizare cu pânã la 80% conduce la influenţe semnificative asupra bugetului general consolidat şi produce un decalaj substanţial între salariile diplomaţilor, ale funcţionarilor publici şi celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar". În continuare, se mai aratã cã "pânã la finele semestrului I 2001 va fi elaborat un proiect de lege prin care sã se asigure revizuirea sistemului de salarizare în sectorul bugetar şi care va asigura o politicã unitarã prin stabilirea salariilor în funcţie de importanţa domeniului de activitate şi de performanţele profesionale individuale (...)". Aşadar, elaborarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 a avut în vedere raţiuni de politicã financiarã şi bugetarã a statului, considerate a se constitui într-o urgenţã a momentului, ceea ce corespunde art. 114 alin. (4) din Constituţie, în forma nerevizuitã. De altfel, planificarea bugetului statului şi concretizarea politicilor şi mãsurilor financiare şi bugetare ale statului în plan legislativ sunt aspecte ce nu privesc controlul de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, în caz contrar realizându-se o ingerinţã a acestei instanţe în atributele puterilor legislativã şi executivã ale statului, ceea ce ar contraveni principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consfinţit de art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi cele ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de Magdalena Muscã, Liliana Chiriţã şi alţii în Dosarul nr. 933/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã, de Niculina Tuchiluş, Emil Dediu Borza şi alţii în Dosarul nr. 1.006/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã, de Marcela Comşa, Ioan Busuioc şi alţii în Dosarul nr. 6/M/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã, de Aurica Voinescu, Laura Achten şi alţii în Dosarul nr. 10/M/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã, de Gheorghe Achim, Lidia Adam şi alţii în Dosarul nr. 6/2005 al Tribunalului Covasna, de Ion Lefter, Vasile Caştu şi alţii în Dosarul nr. 974/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã, respectiv de Liviu Gãtej, Ioana Albiţei şi alţii în Dosarul nr. 990/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 .
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
