Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 214 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 31 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Veronica Avram, Victoria Balea, Elena Becze, Maria Cacio, Adrian Vasile Curt, Livia Dabu, Clara Dârjan, Ana Deneş, Ana Fãrcaş, Dorina Laura Handrea, Gheorghe Kallo, Eva Emese Kertesz, Elena Kiss, Maria Leopold, Maria Livescu, Iuliu Lupşa, Maria Matei, Livia Silvia Mateiaş, Ioan Meşter, Maria Meşter, Lia Lucica Moise, Maria Moş, Lucia Mureşan, Livia Georgeta Nedelescu, Constantin Popovici, Anisia Resiga, Ilie Rusu, Maria Rusu, Miron Sferle, Elisabeta Stana, Corneliana Suian, Lenuţa Toda, Maria Todericiu, Marcela Turc, Felicia Vezeteu, Silvia Bungaradean, Emilia Petean, Eugenia Panea şi Maria Vãidean în Dosarul nr. 1.170/33/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.285D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 1.336D/2011, nr. 1.402D/2011 şi nr. 1.584D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicatã de Jako Ibolya în Dosarul nr. 865/64/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Viorica Mariuc în Dosarul nr. 11.297/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã şi de Aron Belaşcu în Dosarul nr. 5.146/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilã.
La apelul nominal se prezintã Aron Belaşcu, prin avocatul Lucian Bolcaş. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.285D/2011, nr. 1.336D/2011, nr. 1.402D/2011 şi nr. 1.584D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul pãrţii prezente este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.336D/2011, nr. 1.402D/2011 şi nr. 1.584D/2011 la Dosarul nr. 1.285D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului pãrţii prezente, care aratã cã scopul real al emiterii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 a fost acela de a limita în timp efectele hotãrârilor judecãtoreşti privind deciziile de recalculare a pensiilor emise în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 737/2010. Astfel, s-a emis o ordonanţã de urgenţã al cãrei obiect de reglementare îl reprezintã norme de executare a Legii nr. 119/2010, contrar dispoziţiilor constituţionale prin care se aratã cã, în executarea legilor, Guvernul emite hotãrâri. În acelaşi sens, aratã cã anexa Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 stabileşte metodologia de calcul a modului de recalculare a pensiei, în executarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010. În concluzie, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 detaliazã procedura de recalculare şi se alãturã dispoziţiilor de principiu stabilite prin Legea nr. 119/2010. De asemenea, aratã cã, având în vedere considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 871/2010 şi nr. 873/2010, nu poate fi reţinutã încãlcarea prevederilor art. 44 din Constituţie. Prin urmare, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.170/33/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicatã de Veronica Avram, Victoria Balea, Elena Becze, Maria Cacio, Adrian Vasile Curt, Livia Dabu, Clara Dârjan, Ana Deneş, Ana Fãrcaş, Dorina Laura Handrea, Gheorghe Kallo, Eva Emese Kertesz, Elena Kiss, Maria Leopold, Maria Livescu, Iuliu Lupşa, Maria Matei, Livia Silvia Mateiaş, Ioan Meşter, Maria Meşter, Lia Lucica Moise, Maria Moş, Lucia Mureşan, Livia Georgeta Nedelescu, Constantin Popovici, Anisia Resiga, Ilie Rusu, Maria Rusu, Miron Sferle, Elisabeta Stana, Corneliana Suian, Lenuţa Toda, Maria Todericiu, Marcela Turc, Felicia Vezeteu, Silvia Bungaradean, Emilia Petean, Eugenia Panea şi Maria Vãidean cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea unui act administrativ.
Prin Încheierea din 21 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 865/64/2011, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011.
Excepţia a fost ridicatã de Jako Ibolya cu prilejul soluţionãrii unei cauze în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executãrii unui act administrativ.
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 11.297/86/2011, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011.
Excepţia a fost ridicatã de Viorica Mariuc cu prilejul soluţionãrii contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.
Prin Încheierea din 6 decembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.146/85/2011, Tribunalul Sibiu - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011.
Excepţia a fost ridicatã de Aron Belaşcu cu prilejul soluţionãrii contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia formuleazã urmãtoarele critici de neconstituţionalitate:
1. Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisã cu încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Astfel, acest act normativ abrogã Hotãrârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, deşi aceastã hotãrâre fusese suspendatã, potrivit art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, prin hotãrâre judecãtoreascã. Prin urmare, hotãrârile judecãtoreşti de suspendare sunt lipsite de efect, Guvernul intervenind pe cale legislativã asupra celor decise de puterea judecãtoreascã.
În mod asemãnãtor, o parte dintre autorii excepţiei arãtã cã, pe cale judecãtoreascã, au obţinut anularea deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, iar emiterea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 a dus, în mod practic, la imposibilitatea punerii în aplicare a hotãrârilor judecãtoreşti amintite.
De asemenea, actul normativ criticat contravine principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, întrucât reglementeazã norme de aplicare a unei legi, norme ce ar trebui instituite prin hotãrâri ale Guvernului, iar nu pe calea ordonanţelor de Guvern.
2. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât încalcã normele de tehnicã legislativã instituite de art. 57 din Legea nr. 24/2000. Astfel, art. 21 din anexa la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 reglementeazã norme de naturã derogatorie de la prevederile art. 149-151 din Legea nr. 263/2010.
3. Actul normativ criticat aduce atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece lipseşte de efect hotãrârile judecãtoreşti de suspendare a Hotãrârii Guvernului nr. 737/2010 sau de anulare a deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu.
În plus, nu se mai poate vorbi de existenţa unui "just echilibru între pãrţile în proces" de vreme ce Guvernul, care este parte în proces, a reglementat situaţia juridicã ce a dat naştere litigiilor privind dreptul la pensie.
De asemenea, este limitatã posibilitatea justiţiabililor de a se adresa direct instanţelor de contencios administrativ pentru soluţionarea unor litigii care aveau ca obiect un drept legitim. Astfel, procedura de suspendare a unei ordonanţe de urgenţã este extrem de greoaie, în condiţiile în care, dupã introducerea acţiunii în instanţã este obligatorie efectuarea unui control de constituţionalitate. În acelaşi timp, prin aprobarea de cãtre lege a ordonanţei de urgenţã, nu mai poate fi exercitatã acţiunea în contencios administrativ în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
4. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare şi prevederilor constituţionale şi celor internaţionale privind protecţia dreptului de proprietate. În acest sens, aratã cã dreptul la pensie constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar diminuarea drepturilor la pensie stabilite iniţial în baza legislaţiei naţionale aduce atingere dreptului de proprietate privatã, impunând o sarcinã excesivã şi disproporţionatã, fãrã a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului.
5. Restrângerea drepturilor fundamentale ce se realizeazã prin dispoziţiile de lege criticate este contrarã prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu are un caracter temporar, nu este justificatã de niciuna dintre situaţiile menţionate de textul constituţional care permit o astfel de restrângere şi aduce atingere înseşi substanţei dreptului la pensie, prin diminuarea semnificativã a cuantumului acesteia.
6. Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisã cu încãlcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu au existat situaţii urgente a cãror reglementare sã nu poatã fi amânatã. Astfel, Guvernul nu a îndepãrtat prin dispoziţiile ordonanţei de urgenţã aspectele privind încãlcarea dreptului de proprietate şi retroactivitate constatate de instanţele de judecatã în analiza Hotãrârii Guvernului nr. 737/2010. Din contrã, au fost instituite dispoziţii identice acestei hotãrâri a Guvernului.
7. Actul normativ criticat aduce atingere şi prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât afecteazã drepturi fundamentale ale persoanei. În acest sens, aratã cã drepturile patrimoniale obţinute pe cale judecãtoreascã au fost afectate prin adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã cã textele de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. În acest sens, aratã cã, în temeiul delegãrii legislative, Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţã care au putere de lege şi, prin urmare, acestea pot conţine norme de reglementare primarã inclusiv în domeniul pensiilor care urmeazã sã producã efecte de la data intrãrii în vigoare, fãrã a interfera prin aceasta în activitatea instanţelor de judecatã. De asemenea, nu este încãlcat nici accesul liber la justiţie, de vreme ce art. 9 din Legea nr. 554/2004 permite în mod expres invocarea neconstituţionalitãţii ordonanţelor de Guvern şi dreptul de a solicita instanţei de contencios administrativ acordarea de despãgubiri pentru prejudiciile cauzate sau alte remedii adecvate situaţiei concrete în care se aflã persoanele interesate. Totodatã, considerã cã nu sunt înfrânte nici prevederile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât emiterea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 a fost justificatã de existenţa unei situaţii extraordinare, menţionate de altfel în preambulul actului normativ. În sfârşit, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 44 şi art. 53 din Constituţie, întrucât suprimarea pe viitor a acelei componente a pensiei de serviciu care nu are ca temei contribuţia la sistemul asigurãrilor sociale ţine de politica statului, aceastã componentã nefiind un aspect al dreptului constituţional la pensie.
Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal aratã cã aspectele expuse în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 nu menţioneazã şi nu contureazã situaţia extraordinarã care a impus instituirea unei proceduri de revizuire a pensiilor prevãzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, mai ales în condiţiile în care dispoziţiile acestei legi speciale privind recalcularea pensiilor nu au fost abrogate. De asemenea, prevederile actului normativ criticat contravin art. 53 alin. (1) din Constituţie, întrucât restrângerea dreptului la pensie dobândit în baza unei legi şi care se bucurã de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu este justificatã de situaţiile prevãzute de textul constituţional amintit.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã considerã cã dispoziţiile actului normativ criticat aduc atingere art. 53, art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie pentru motivele arãtate de autorii excepţiei.
Tribunalul Sibiu - Secţia I civilã considerã cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcã art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Astfel, aratã cã, prin stabilirea termenului de revizuire a pensiilor recalculate de la data intrãrii în vigoare a actului normativ criticat, persoana în favoarea cãreia s-a recalculat pensia este lipsitã de dreptul de a ataca decizia de recalculare emisã în temeiul Legii nr. 119/2010. Deoarece, în acest mod, pensia recalculatã reprezintã baza de calcul a revizuirii, persoanei beneficiare a pensiei recalculate nu i se permite accesul la justiţie şi prin aceasta se încalcã dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului. De asemenea, emiterea de cãtre executiv, chiar şi în condiţiile delegãrii legislative, a unui act normativ ce ţine de atributul constituţional al legislativului reprezintã o încãlcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã motivele de neconstituţionalitate intrinsecã invocate de autorii excepţiei privesc, în realitate, mãsuri dispuse prin Legea nr. 119/2010, asupra cãrora Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 871/2010 şi Decizia nr. 1.237/2010. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecã, aratã cã emiterea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 a avut loc în contextul existenţei unei situaţii extraordinare expuse în preambulul acestui act normativ. Astfel, lipsa identificãrii documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificãrii dreptului la pensie al beneficiarilor Legii nr. 119/2010 prevãzuţi la art. 1 lit. c)-h), necesitatea stabilirii unei etapizãri a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitãţii, în scopul de a nu sancţiona persoanele care, fãrã a avea vreo culpã, nu au reuşit în intervalul iniţial pus la dispoziţie de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 sã identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, relevã situaţia deosebitã creatã ca urmare a intrãrii în vigoare a Legii nr. 119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivitãţii.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile actului normativ criticat sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
Autorii excepţiei considerã cã prevederile actului normativ criticat sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia de respectare a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, art. 73 alin. (1) referitor la atribuţiile Parlamentului, art. 108 alin. (1) şi (2) privind atribuţiile Guvernului şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la condiţiile emiterii şi domeniul de reglementare ale ordonanţelor de urgenţã. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la procesul echitabil, şi cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţia amintitã privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorii acesteia formuleazã atât critici de neconstituţionalitate extrinsecã a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011, cât şi critici de constituţionalitate intrinsecã.
I. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecã, Curtea reţine cã acestea privesc contrarietatea dintre Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 şi dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 73 alin. (1), art. 108 alin. (1) şi (2) şi cele ale art. 115 alin. (4) din Constituţie.
I.1. Astfel, o primã criticã se referã la faptul cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 reglementeazã norme de aplicare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Or, autorii excepţiei aratã cã astfel de norme se stabilesc prin hotãrâri de Guvern, iar nu prin acte legislative precum ordonanţele de Guvern ori legile.
Faţã de aceastã criticã, Curtea reţine cã Legea nr. 119/2010 a reglementat transformarea pensiilor de serviciu în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. O atare operaţiune a impus recalcularea pensiilor de serviciu dupã principiile contributivitãţii şi renunţarea la componenta necontributivã a acestor pensii. Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouã procedurã de recalculare a pensiilor, distinctã şi ulterioarã celei realizate prin Legea nr. 119/2010, fãrã a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculãrii în baza metodologiei reglementate prin Hotãrârea Guvernului nr. 737/2010. În acest sens sunt dispoziţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţã criticatã, potrivit cãrora: "Plata drepturilor restante, constând în diferenţa dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculãrii şi cel obţinut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 şi pânã la data revizuirii potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã, se va realiza în termenele prevãzute la art. 1 alin. (1), (4) şi (5), dupã caz."
Prin urmare, dacã Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanţial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 reprezintã prevederea legalã de naturã proceduralã prin care statul reglementeazã procedura recalculãrii pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauzã.
În consecinţã, având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul cã reglementarea criticatã constituie o aplicare particularã a prevederilor legale ce vizeazã pensia de drept, precum Legea nr. 19/2000 sau Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, Curtea nu poate reţine susţinerea conform cãreia materia reflectatã în actul normativ criticat ar ţine de domeniul legislaţiei secundare. De altfel, şi aceste legi conţin prevederi tehnice care pun în aplicare principiile care stau la baza modului de calcul al pensiilor.
I.2. Referitor la critica privind încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, autorii excepţiei aratã cã emiterea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 nu este justificatã de existenţa unei stãri de urgenţã.
Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant cã situaţiile extraordinare exprimã un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întãrit şi prin adãugarea sintagmei "a cãror reglementare nu poate fi amânatã" ( Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010).
Curtea a mai arãtat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, cã pentru îndeplinirea cerinţelor prevãzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesarã existenţa unei stãri de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodatã, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituţionalã a statuat cã "Urgenţa reglementãrii nu echivaleazã cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativã putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare".
Raportând aceste criterii de analizã la cauza prezentã, Curtea constatã cã, în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivatã de Guvern prin trei elemente interdependente, consecinţe ale intrãrii în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificãrii documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificãrii dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizãri a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitãţii şi egalitãţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptãţite sã aibã posibilitatea sã identifice şi sã depunã la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activitãţi profesionale.
Prin urmare, având în vedere împrejurarea cã, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotãrârea Guvernului nr. 737/2010, emisã în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practicã, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor mãsurilor de recalculare, precum şi faptul cã era necesarã remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just şi în conformitate cu principiul contributivitãţii a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale, Curtea constatã cã aceastã împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.
Cât priveşte condiţia ca situaţia extraordinarã sã impunã, totodatã, o intervenţie legislativã urgentã, Curtea constatã cã adoptarea mãsurilor în cauzã printr-o ordonanţã de urgenţã a fost modalitatea cea mai rapidã şi eficientã pentru a pune la adãpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încãlcarea lor. (În acelaşi sens este şi Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.)
II. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecã, Curtea reţine urmãtoarele:
II.1. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând încãlcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, de aceastã datã însã din perspectiva intrinsecã, a conţinutului normativ, autorii excepţiei aratã cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 lipsesc de efect juridic hotãrârile judecãtoreşti pronunţate cu prilejul recalculãrii pensiilor în temeiul Legii nr. 119/2010.
Curtea constatã cã autorii excepţiei au în vedere hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în legãturã cu aplicarea Hotãrârii Guvernului nr. 737/2010, în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicãrii acestui act normativ, prin anularea sa.
Or, Curtea observã cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere şi nici nu urmãresc anularea ori lipsirea de efect a hotãrârilor judecãtoreşti amintite. Acestea îşi pãstreazã valabilitatea cât priveşte aplicarea Legii nr. 119/2010, aşa cum a fost reglementatã de Hotãrârea Guvernului nr. 737/2010.
Actul normativ criticat instituie însã o nouã procedurã administrativã de calcul al pensiei, ce trebuie vãzutã ca o etapã distinctã, ulterioarã recalculãrii. Deşi au vizat, în esenţã, acelaşi obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivitãţii, Hotãrârea Guvernului nr. 737/2010 şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate şi succesive.
Prin urmare, Curtea apreciazã cã Guvernul nu a intervenit pe cale legislativã pentru lipsirea de efect a unor hotãrâri judecãtoreşti, ci a instituit o nouã procedurã ce a urmãrit stabilirea cât mai echitabilã şi justã a pensiilor persoanelor menţionate în dispoziţiile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.
II.2. Curtea apreciazã cã cele reţinute mai sus rãspund şi criticilor referitoare la încãlcarea dreptului la un proces echitabil, din perspectiva lipsirii de efect a unor hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, precum şi a celor vizând încãlcarea egalitãţii pãrţilor în proces. În legãturã cu acest din urmã principiu, se impune a fi menţionat şi faptul cã vizeazã egalitatea de arme procesuale de care se bucurã pãrţile adverse într-un litigiu. Or, emiterea unui act normativ de cãtre Guvern, ulterior pronunţãrii de cãtre instanţa de judecatã asupra acelui litigiu, nu poate fi privitã ca un astfel de mijloc de apãrare, cu atât mai mult cu cât nu se urmãreşte anularea drepturilor obţinute în urma recalculãrii, aşa cum de altfel reiese din conţinutul art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011.
Cât priveşte susţinerea autorilor excepţiei potrivit cãreia dispoziţiile actului normativ criticat ar limita accesul justiţiabililor la instanţele de judecatã, Curtea constatã cã aceasta este lipsitã de temei, de vreme ce prevederile art. 21 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, anexã la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 prevede cã "(1) Împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul reclamantul.
(2) La contestarea deciziilor de pensie revizuite potrivit prezentei metodologii sunt aplicabile dispoziţiile privind jurisdicţia asigurãrilor sociale prevãzute la art. 152-157 din Legea nr. 263/2010, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Faptul cã procedura de soluţionare a unei excepţii de neconstituţionalitate ar putea fi mai greoaie decât atacarea unui act administrativ, ori cã, odatã aprobatã prin lege, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 nu ar mai putea fi supusã controlului de constituţionalitate nu reprezintã aspecte relevante din punctul de vedere al aprecierii constituţionalitãţii actului normativ criticat. De altfel, aşa cum Curtea Constituţionalã a arãtat prin Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, "excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecatã sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apãrare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale".
II.3. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând încãlcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine cã autorii excepţiei criticã, în realitate, existenţa unei derogãri a dispoziţiilor art. 21 din Metodologia privind revizuirea pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, anexã la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011, faţã de prevederile art. 149-151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, iar nu faţã de înseşi dispoziţiile ordonanţei. Or, prevederile art. 57 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, urmãresc circumscrierea dispoziţiilor cuprinse în anexele unui act normativ la temeiul-cadru din acest act, iar nu la dispoziţiile altor acte normative.
II.4. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 44, 53 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, precum şi la dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea dreptului omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã toate acestea pornesc de la premisa încãlcãrii dreptului la pensie, vãzut din perspectiva unui "bun".
Faţã de critici asemãnãtoare celor arãtate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cãrei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, cã acestea sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã. Partea contributivã a pensiei de serviciu se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat, pe când partea care depãşeşte acest cuantum se suportã din bugetul de stat. S-a arãtat, de asemenea, cã acordarea acestui supliment a urmãrit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Aceastã compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 53 din Legea fundamentalã, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat cã invocarea acestor dispoziţii constituţionale este lipsitã de relevanţã, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specialã, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
De asemenea, în prezenta cauzã, Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea autorilor excepţiei referitoare la faptul cã dreptul la pensie are natura unei creanţe asupra statului, garantatã de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Dimpotrivã, contrar acestor susţineri, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ale cãrei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, sumele plãtite cu titlu de contribuţie la asigurãrile sociale nu reprezintã un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţã asupra statului sau a fondurilor de asigurãri sociale.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalitãţii mãsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţatã în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat cã mãsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformã prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacã acest lucru a însemnat o scãdere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionatã, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând cã mãsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevãzutã de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).
Pentru considerentele arãtate, Curtea apreciazã cã sunt lipsite de temei şi criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Veronica Avram, Victoria Balea, Elena Becze, Maria Cacio, Adrian Vasile Curt, Livia Dabu, Clara Dârjan, Ana Deneş, Ana Fãrcaş, Dorina Laura Handrea, Gheorghe Kallo, Eva Emese Kertesz, Elena Kiss, Maria Leopold, Maria Livescu, Iuliu Lupşa, Maria Matei, Livia Silvia Mateiaş, Ioan Meşter, Maria Meşter, Lia Lucica Moise, Maria Moş, Lucia Mureşan, Livia Georgeta Nedelescu, Constantin Popovici, Anisia Resiga, Ilie Rusu, Maria Rusu, Miron Sferle, Elisabeta Stana, Corneliana Suian, Lenuţa Toda, Maria Todericiu, Marcela Turc, Felicia Vezeteu, Silvia Bungaradean, Emilia Petean, Eugenia Panea şi Maria Vãidean în Dosarul nr. 1.170/33/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilã, de Jako Ibolya în Dosarul nr. 865/64/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Viorica Mariuc în Dosarul nr. 11.297/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã şi de Aron Belaşcu în Dosarul nr. 5.146/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
