Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 214 din 11 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 privind reglementarea situatiei juridice a rezervoarelor, conductelor de transport al titeiului si al produselor petroliere, a statiilor de pompare si a celorlalte instalatii si echipamente aferente, aprobata prin Legea nr. 68/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 27 septembrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 , aprobatã prin <>Legea nr. 68/2002 , excepţie ridicatã de Broadhurst Investments Limited, în Dosarul nr. S 2.526/COM/2001 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
La apelul nominal a rãspuns Societatea Comercialã "Oil Terminal" - S.A. din Constanta, prin avocat, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul Societãţii Comerciale "Oil Terminal" - S.A. din Constanta solicita respingerea exceptiei, ca fiind neîntemeiatã. Se susţine ca prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 nu constituie o expropriere şi nu afecteazã dreptul de proprietate privatã. Autorul exceptiei nu a avut dreptul de proprietate asupra rezervoarelor, conductelor şi asupra celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, ci doar un pachet de acţiuni care îi conferã un drept de creanta asupra patrimoniului societãţii comerciale. Se arata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 stabileşte un regim juridic al proprietãţii în conformitate cu Constituţia din anul 1991.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. Se arata ca autorul exceptiei nu a avut dreptul de proprietate asupra bunurilor societãţii comerciale, ci doar un drept de creanta asupra patrimoniului acesteia. Deşi <>Legea nr. 15/1990 prevede la art. 20 trecerea gratuita în patrimoniul societãţilor comerciale a bunurilor care aparţineau statului, aceasta lege a fost adoptatã anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1990. Or, art. 135 din Constituţie a reglementat existenta proprietãţii publice, iar la alineatul (4) a lãsat legiuitorul sa stabileascã şi alte bunuri ce ar putea face obiectul proprietãţii publice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin încheierea din 20 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. S 2.526/COM/2001, Tribunalul Constanta - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 , aprobatã prin <>Legea nr. 68/2002 , excepţie ridicatã de Broadhurst Investments Limited în cauza având ca obiect soluţionarea acţiunii în anulare şi suspendare a executãrii hotãrârii adunãrii generale extraordinare a actionarilor Societãţii Comerciale "Oil Terminal" - S.A. din Constanta, din data de 31 iulie 2001, prin care a fost redus capitalul social al societãţii.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 , prin care au fost declarate ca fiind în proprietate publica a statului rezervoarele, conductele, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, trecute în patrimoniul Societãţii Comerciale "Oil Terminal" - S.A. din Constanta, prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.200/1990 privind înfiinţarea de societãţi comerciale pe acţiuni în industrie, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6). Totodatã, sunt invocate prevederile art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Se argumenteaza, în esenta, ca, potrivit reglementãrii criticate, activele la care ordonanta de urgenta se referã "sunt şi rãmân în proprietatea publica a statului", deşi acestea erau proprietatea privatã a societãţii comerciale înfiinţate în anul 1990, fiind înscrise în capitalul social al acesteia, "ca efect al aplicãrii <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.200/1990 , adoptate în baza <>Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale şi figurau ca atare în evidentele proprietãţii". În legatura cu dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 15/1990 , conform cãrora societãţile comerciale rezultate din transformarea fostelor unitãţi economice de stat au devenit proprietare asupra bunurilor aflate în patrimoniul lor, autorul exceptiei face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale, potrivit cãreia acest text de lege nu contravine Constituţiei. Se invoca, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996, Decizia nr. 9 din 22 ianuarie 1997, precum şi Decizia nr. 18 din 14 martie 1994. În concluzie, considera autorul exceptiei, "împrejurarea ca Societatea Comercialã <<Oil Terminal>> - S.A. din Constanta are ca acţionar şi statul nu atrage nici o consecinta în ceea ce priveşte titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor societãţii". Aceste bunuri, apreciazã autorul exceptiei, constituie proprietatea privatã a acestei societãţi comerciale şi beneficiazã de protecţia proprietãţii private, instituitã prin art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie.
Tribunalul Constanta - Secţia comercialã considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât actul normativ criticat este în concordanta cu prevederile Constituţiei, ale Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cele ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu motivarea ca "dispoziţiile legale criticate nu afecteazã dreptul de proprietate al nici unui titular şi nu diminueazã proprietatea nimãnui". Se arata, în continuare, ca "autorul exceptiei nu a fost niciodatã titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor în cauza. Acesta deţine un pachet de acţiuni care îi conferã un drept de creanta asupra patrimoniului societãţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor societãţii şi, ca urmare, nu poate suferi vreo paguba materialã prin modificarea valorii capitalului social, prin care ar putea fi despãgubit", în consecinta, se apreciazã ca "dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei nu sunt incidente în cauza". Totodatã, Guvernul arata, referitor "la bunurile ce fac obiectul de reglementare al <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 , ca nu se stabileşte un nou (alt) regim juridic al acestora (trecerea din domeniul privat în domeniul public al statului)". Guvernul considera, de asemenea, "art. 1 al acestei ordonanţe de urgenta nu cuprinde propriu-zis o dispoziţie, o norma de conduita, ci se face o simpla constatare, în sensul ca acestea <<sunt şi rãmân în proprietatea publica a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional>>, integrandu-se într-un cadru legislativ prin care s-a instituit regimul juridic al bunurilor în cauza: <>Legea petrolului nr. 134/1995 (<>art. 1 şi 8) şi Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia (art. 3 alin. (1) şi (2) şi anexa pct. I.17), în raport cu dispoziţiile <>art. 135 alin. (4) şi (5) din Constituţie". Chiar dacã Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale (lege preconstitutionala, invocatã de autorul exceptiei) a prevãzut la art. 20 alin. 2 ca "Bunurile din patrimoniul societãţilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", Guvernul precizeazã ca "aceasta dispoziţie nu poate fi disociata, în ceea ce priveşte situaţia bunurilor în cauza, de actele normative menţionate".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15 din 26 ianuarie 2001 privind reglementarea situaţiei juridice a rezervoarelor, conductelor de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, a statiilor de pompare şi a celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 7 februarie 2001, ordonanta aprobatã prin <>Legea nr. 68 din 16 ianuarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 25 ianuarie 2002.
Ordonanta de urgenta criticata pentru neconstituţionalitate are urmãtorul cuprins:
"Art. 1. - Rezervoarele, conductele de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, care au fost trecute în patrimoniul Societãţii Comerciale <<Oil Terminal>> - S.A. Constanta prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.200/1990 privind înfiinţarea de societãţi comerciale pe acţiuni în industrie, cu modificãrile ulterioare, sunt şi rãmân în proprietatea publica a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional.
Art. 2. - (1) Societatea Comercialã <<Oil Terminal>> - S.A. Constanta se declara societate comercialã de interes strategic, iar interesele statului pentru acţiunile deţinute în capitalul social al acestei societãţi vor fi reprezentate de Ministerul Industriei şi Resurselor.
(2) Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului va transfera Ministerului Industriei şi Resurselor acţiunile deţinute la Societatea Comercialã <<Oil Terminal>> - S.A. Constanta, pe baza de protocol.
Art. 3. - În aplicarea prevederilor art. 1 capitalul social al Societãţii Comerciale <<Oil Terminal>> - S.A. Constanta va fi redus corespunzãtor valorii contabile a bunurilor care fac parte din domeniul public de interes naţional, mentinandu-se actuala structura a actionariatului.
Art. 4. - Agenţia Nationala pentru Resurse Minerale va desemna, în condiţiile legii, titularul acordului petrolier de concesiune a activitãţii de exploatare a bunurilor prevãzute la art. 1 şi va desfasura procedura de concesionare.
Art. 5. - Concesionarul va negocia condiţiile de utilizare a stocurilor de ţiţei şi de produse petroliere, aflate la Societatea Comercialã <<Oil Terminal>> - S.A. Constanta, cu persoanele juridice care le deţin, cu acordul Ministerului Industriei şi Resurselor.
Art. 6. - Pana la aprobarea, în condiţiile legii, a acordului petrolier de cãtre Agenţia Nationala pentru Resurse Minerale Societatea Comercialã <<Oil Terminal>> - S.A. Constanta va pãstra bunurile menţionate la art. 1, cu diligenta unui bun proprietar, şi va asigura utilizarea normalã a acestora."
Textele constituţionale invocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate sunt art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), art. 135 alin. (1) şi (6), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire [...].
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea [...].
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Autorul exceptiei a invocat în motivarea susţinerilor sale şi dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, referindu-se în mod concret la prevederile art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, care proclama ca "Orice persoana are dreptul la proprietate atât singura, cat şi în asociaţie cu alţii" şi ca "Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa". De asemenea, se invoca şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificat de România prin <>Legea nr. 30/1994 , text conform cãruia "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional".
Critica de neconstituţionalitate formulatã de autorul exceptiei se bazeazã pe susţinerea ca bunurile Societãţii Comerciale "Oil Terminal" - S.A. Constanta constituie proprietatea privatã a acestei societãţi comerciale şi beneficiazã de protecţia proprietãţii private instituitã prin art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie. De aceea, considera autorul exceptiei, "Guvernul nu poate sa dispunã prin ordonanta de urgenta ca aceste bunuri <<sunt şi rãmân în proprietatea publica a statului>>, din moment ce ele se afla în proprietate privatã". Se considera ca, în cauza, a operat o "veritabila nationalizare care, în conformitate cu regimul constituţional al dreptului de proprietate, este inadmisibila". În opinia autorului exceptiei "trecerea silitã în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privatã se poate realiza prin expropriere, în condiţiile prevãzute de art. 41 alin. (3) şi (5) din Constituţie, sau prin confiscare, în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în condiţiile prevãzute la alin. (8) al aceluiaşi articol".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu". Analizând acest aspect, Curtea observa ca <>Legea nr. 15/1990 , adoptatã anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei, a reglementat trecerea gratuita a bunurilor respective, care aparţineau statului, în patrimoniul societãţilor comerciale şi al regiilor autonome constituite în locul fostelor întreprinderi de stat. Or, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". În ceea ce priveşte proprietatea, legiuitorul constituant a prevãzut la art. 135 existenta proprietãţii publice care aparţine exclusiv statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale. În afarã bunurilor prevãzute expres la art. 135 alin. (4) din Constituţie, textul respectiv prevede ca "şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice".
În aplicarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (4) a fost adoptatã, între alte acte normative, <>Legea petrolului nr. 134 din 29 decembrie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 301 din 29 decembrie 1995, care la art. 8 alin. 1 şi 2 prevede ca "Sistemul naţional de transport al petrolului face parte din domeniul public de interes naţional şi este de importanta strategica.
În sistemul naţional de transport al petrolului se cuprind conductele magistrale care asigura colectarea petrolului extras din perimetrele de exploatare sau a celui provenit din import şi dirijarea lui de la punctele de predare de cãtre producãtori la unitãţile de prelucrare, spre centrele de distribuţie şi consum sau la export, precum şi toate instalaţiile, echipamentele şi dotãrile aferente acestora". Totodatã, potrivit art. 46, "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga Legea petrolului din anul 1942, <>Legea nr. 66/1992 , precum şi alte dispoziţii contrare sau incompatibile".
Ulterior, prin <>Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-au prevãzut în Lista anexa care cuprinde unele bunuri ce alcãtuiesc domeniul public al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale, la pct. I privind domeniul public al statului, poziţia 17, "conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale".
În acest context Curtea observa ca prevederile legale criticate pentru neconstituţionalitate sunt în spiritul şi litera reglementãrii constituţionale cu privire la proprietatea publica, ulterioara <>Legii nr. 15/1990 , reglementare care a determinat apariţia unor acte normative concordante cu dispoziţiile constituţionale atât în domeniul petrolier, cat şi în alte domenii. Este relevant, în acest sens, faptul ca, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (5) din Constituţie, a fost reconsiderat şi titlul cu care regiile autonome detineau bunuri proprietate publica, stabilindu-se, ulterior adoptãrii Constituţiei, ca bunurile respective sunt date în administrarea acestora, iar nu în proprietate, cum stabilise iniţial <>Legea nr. 15/1990 . Astfel, prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.
Curtea retine, de altfel, ca autorul exceptiei în calitate de acţionar la societatea comercialã, acţionar majoritar fiind Ministerul Industriei şi Resurselor, nu a avut niciodatã un drept de proprietate asupra bunurilor Societãţii Comerciale "Oil Terminal" - S.A. Constanta, ci deţine doar un pachet de acţiuni, care îi conferã un drept de creanta asupra patrimoniului societãţii, asa cum jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit în mod constant.
În consecinta, critica autorului exceptiei de neconstituţionalitate, acţionar la societatea comercialã în cauza, referitoare la încãlcarea dreptului de proprietate, cu raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, precum şi la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi ale art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu poate fi primitã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 privind reglementarea situaţiei juridice a rezervoarelor, conductelor de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, a statiilor de pompare şi a celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, aprobatã prin <>Legea nr. 68/2002 , excepţie ridicatã de Broadhurst Investments Limited în Dosarul nr. S 2.526/COM/2001 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
OPINIE SEPARATĂ
Pentru considerente identice cu cele cuprinse în opinia separatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 341 din 4 decembrie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 22 februarie 2002, apreciez ca este gresita şi soluţia adoptatã, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 214 din 11 iulie 2002.
Dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 incalca, de asemenea, în mod flagrant, principiul ocrotirii proprietãţii private "în mod egal de lege, indiferent de titular", consacrat de art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Sub acest aspect, doresc sa fac unele sublinieri suplimentare, având în vedere specificul obiectului de reglementare al ordonanţei supuse controlului de constitutionalitate.
În art. 1 al ordonanţei examinate se precizeazã ca "sunt şi rãmân în proprietatea publica a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional" acele rezervoare, conducte de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, "care au fost trecute în patrimoniul Societãţii Comerciale <<Oil Terminal>> - S.A. Constanta prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.200/1990 privind înfiinţarea de societãţi comerciale pe acţiuni în industrie".
<>Hotãrârea Guvernului nr. 1.200/1990 a fost emisã în executarea <>Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale. Conform prevederilor <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", dispoziţii întãrite prin art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu referire la bunurile aduse ca aport la înfiinţarea societãţilor comerciale.
Iniţial toate societãţile comerciale, înfiinţate prin transformarea unitãţilor economice de stat, au avut un singur acţionar: statul, iar ulterior, în procesul de privatizare, au apãrut şi alţi acţionari cu statut juridic şi drepturi egale. Nici unul dintre acţionari nu are drept de proprietate asupra bunurilor societãţii comerciale, având doar un drept de creanta fata de societate, în raport cu acţiunile deţinute şi putând sa dispunã asupra acţiunilor sale. Asupra bunurilor din proprietatea societãţii comerciale poate dispune numai adunarea generalã a actionarilor. Aceste principii sunt valabile şi pentru stat, indiferent dacã este acţionar majoritar sau minoritar. Orice dispoziţie legalã contrarã acestor principii incalca obligaţia constituţionalã de a ocroti în mod egal proprietatea privatã, indiferent de titular.
Retinand ca bunurile la care se referã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 au trecut în mod licit, pe baza unor reglementãri legale, în proprietatea privatã a unei societãţi comerciale, este evident ca statul nu mai poate dispune de ele decât cu stricta respectare a normelor constituţionale, chiar dacã interese naţionale majore impun schimbarea regimului juridic al acestora. Or, potrivit art. 41 alin. (3) din Constituţie "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire", iar alin. (7) al aceluiaşi articol constituţional, în teza întâi, interzice confiscarea averii dobândite licit, alin. (8) permitand confiscarea doar a bunurilor "destinat, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii".
Acceptând chiar şi teza ca <>Legea nr. 15/1990 , precum şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.200/1990 , acte normative pre-constituţionale, au dispus trecerea în proprietatea societãţilor comerciale, înfiinţate prin transformarea unitãţilor economice de stat, a unor bunuri contrar prevederilor noii Constituţii, tot nu se poate retine justificarea constituţionalã a mãsurilor dispuse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 . Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie "Legile şi toate celelate acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", dar aceasta abrogare implicita se produce doar de la data intrãrii în vigoare a Constituţiei, fãrã a se rasfrange asupra situaţiilor şi raporturilor juridice nãscute anterior, pe baza reglementãrilor legale atunci în vigoare, chiar contrare actualei Constituţii, întrucât nici prevederile constituţionale nu pot fi aplicate cu efecte retroactive.
Argumentul reţinut în decizie, în sensul ca acţionarul autor al exceptiei de neconstituţionalitate nu are drept de dreptul de proprietate şi patrimoniul societãţii comerciale, putând acţiona pe toate cãile legale impotriva mãsurilor de diminuare a capitalului social al societãţii comerciale, care determina, în mod direct, reducerea valorii acţiunilor sale.
Judecãtor,
Kozsokar Gabor
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
