Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 213 din 4 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 302 din 10 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Azomureş" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 16.820/233/2009 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 16.820/233/2009, Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Azomureş" - S.A. din Târgu Mureş în cadrul soluţionãrii unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie o procedurã execuţionalã care favorizeazã instituţiile bugetare şi face, practic, imposibilã executarea silitã a hotãrârilor judecãtoreşti prin care s-au stabilit obligaţii de platã ale acestor instituţii.
Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobatã cu completãri prin <>Legea nr. 288/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având în prezent urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achitã din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de platã respectivã.";
- Art. 2: "Dacã executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului.";
- Art. 3: "În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de platã în termenul prevãzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executãrii silite potrivit Codului de procedurã civilã şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauzã, în numeroase cazuri, constatându-se constituţionalitate acestora.
Astfel, prin <>Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, Curtea a reţinut cã ordonanţa a cãrei constituţionalitate este contestatã are o evidentã finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisã indispensabilã a desfãşurãrii activitãţii lor în condiţii optime şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantã a mecanismului statului.
Art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se garanteazã creanţele asupra statului, nu precizeazã cã aceasta presupune executarea lor de îndatã, condiţiile instituite în aceastã materie prin ordonanţã, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei, ci urmãresc gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor.
Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut cã prin actul normativ criticat este protejat atât dreptul de proprietate al instituţiilor publice, cât şi cel al creditorilor acestora, în egalã mãsurã, de vreme ce instituţia debitoare este obligatã sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã. În consecinţã, nu poate fi primitã critica privind încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie şi ale art. 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru motivele arãtate, Curtea a reţinut cã prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 nu se aduce atingere nici prevederilor art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Curtea a mai constatat cã este neîntemeiatã şi susţinerea potrivit cãreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece permite statului sã împiedice, sã anuleze sau sã întârzie în mod excesiv executarea unei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate împotriva sa. Astfel, este adevãrat cã prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituţia debitoare este obligatã sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã (dacã executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuã din cauza lipsei de fonduri) se prelungeşte durata procedurii de executare a titlului. Însã, Curtea observã cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a statuat cã, deşi o autoritate statalã nu ar putea sã invoce lipsa de lichiditãţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepţional, se admite cã o întârziere în executare ar putea fi justificatã de circumstanţe speciale, chiar dacã regula este aceea a executãrii într-un termen rezonabil. Aceastã întârziere nu trebuie sã se eternizeze, astfel încât sã aducã atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În final, Curtea a observat cã procedura de executare a obligaţiilor de platã aparţinând instituţiilor publice, aşa cum e reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 , cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 110/2007 , se desfãşoarã într-un termen rezonabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Azomureş" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 16.820/233/2009 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
