Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 213 din 11 iulie 2002  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 13 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin   Legea nr. 241/2001     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 213 din 11 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 3 octombrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie invocatã de Dan Anghel în Dosarul nr. 4.817/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã Dan Anghel, personal şi asistat de avocaţii Marin Popa şi Andrei Dumitru, cu împuterniciri depuse în şedinţa, lipsind celelalte pãrţi fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocaţii autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea exceptiei, arãtând ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), sustineri care au fost consemnate şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Pe lângã aceste argumente, se invoca direct în fata Curţii şi încãlcarea principiului neretroactivitatii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, pe motiv ca legiuitorul sancţioneazã chiriaşii printr-o dispoziţie legalã adoptatã în anul 1999, pentru acte încheiate înainte de intrarea în vigoare a acesteia. Se susţine ca ridicarea direct în fata Curţii a unui nou motiv de neconstituţionalitate se bazeazã pe dispoziţiile <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, cu participarea judecãtorilor Curţii, pe baza sesizãrii, a documentelor şi a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menţionate în sesizare cat şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate". Se arata ca, dacã nu se au în vedere aceste dispoziţii, pãrţile pot reitera aceeaşi excepţie în aceeaşi cauza, într-o alta faza procesuala. Se mai arata ca în acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 70/1999. În susţinerea celor arãtate sunt depuse note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, apreciind ca invocarea, direct în fata Curţii, şi a altor motive de neconstituţionalitate decât cele ridicate în fata instanţei de judecata şi consemnate în încheierea acesteia contravine dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 12 alin. (2) şi ale <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. În ceea ce priveşte argumentarea aparatorilor autorului exceptiei, referitoare la invocarea direct în fata Curţii a unui nou motiv de neconstituţionalitate, bazatã pe dispoziţiile <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, reprezentantul Ministerului Public arata ca aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.817/2001, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Dan Anghel într-o cauza civilã având ca obiect o acţiune în evacuare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) privind protecţia proprietãţii private şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţia României, sustineri care sunt consemnate şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Instanta de judecata apreciazã ca dispoziţiile criticate nu incalca prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), deoarece "legiuitorul a înţeles sa excepteze de la protecţia instituitã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 o categorie de chiriaşi, şi anume pe cei care sunt totodatã şi proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare sau care au înstrãinat o locuinta corespunzãtoare dupã 1 ianuarie 1990". Totodatã instanta considera ca prin aceasta exceptare nu se incalca dreptul de proprietate al chiriaşului, ci doar se limiteazã dreptul la prelungirea contractului de închiriere pentru o anumitã categorie de chiriaşi.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile constituţionale invocate se referã la garantarea dreptului de proprietate şi nu la garantarea drepturilor locative ale chiriaşilor. Totodatã considera ca doar legiuitorul este cel care, în cazuri justificate, poate sa aprecieze exceptarea unor categorii de chiriaşi de la mãsurile de protecţie instituite prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 .
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241 din 16 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Ca urmare a acestor modificãri, dispoziţiile criticate de autor ca fiind neconstituţionale au urmãtorul conţinut:
- Art. 13 lit. b): "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplica: [...]
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particularã, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie mentionati în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinta corespunzãtoare, dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie mentionati în contract au redobândit, ca fosti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publica;"
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 41 alin. (1):
"Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6):
"(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Cu privire la excepţia ridicatã Curtea retine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte invocarea, direct în fata Curţii, cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publica, a motivului de neconstituţionalitate referitor la retroactivitatea dispoziţiilor legale criticate, Curtea constata ca nu este legal sesizatã, deoarece nici în cererea prin care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în fata instanţei şi nici în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost invocatã încãlcarea acestor dispoziţii, iar potrivit art. 144 lit. c) din Legea fundamentalã, Curtea se pronunţa numai "asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Totodatã, conform <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra exceptiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi [...]".
În consecinta, Curtea va examina excepţia controland conformitatea dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 cu prevederile art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.
II. În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), Curtea retine urmãtoarele:
Finalitatea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 214/2001, este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicãrii <>Legii nr. 112/1995 , prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodatã posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului sau de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor impotriva unor eventuale abuzuri.
Totodatã Curtea observa ca dispoziţiile criticate nu incalca prevederile constituţionale invocate de autor, care se referã la protecţia proprietãţii private, deoarece neprelungirea contractelor de închiriere pentru o anumitã categorie de chiriaşi nu afecteazã dreptul de proprietate al acestora.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , statuand ca acestea nu contravin prevederilor Legii fundamentale (de exemplu Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000; Decizia nr. 266 din 19 decembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 6 aprilie 2001; Decizia nr. 89 din 27 martie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 6 iunie 2001).
Considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Dan Anghel în Dosarul nr. 4.817/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016