Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 212 din 7 noiembrie 2000 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 si ale art. 36 alin. (3) si (4) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/2000
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1 din 5 ianuarie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale <>art. 36 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Anton Sommert în Dosarul nr. 21/C/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se prezintã Anton Sommert, personal, precum şi avocat Gheorghe Piperea pentru Valeriu Stoica.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate solicita: 1. amânarea dezbaterilor la un alt termen de judecata, în vederea studierii actelor existente la dosar; 2. conexarea la dosarul cauzei a dosarelor nr. 26/C/2000 şi nr. 27/C/2000 aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, cu acelaşi obiect. Avocatul domnului Valeriu Stoica se opune admiteriii celor doua cereri. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca cererile prealabile trebuie sa fie respinse.
Curtea respinge atât cererea de conexare (o asemenea mãsura procesuala fiind inadmisibila, fiindca ar presupune o ingerinta a justiţiei constituţionale în sfera de competenta a autoritãţii judecãtoreşti), cat şi cererea de amânare (nefiind îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civilã).
În aceste condiţii autorul exceptiei reitereaza cererea de amânare a dezbaterilor, solicitând suspendarea şedinţei pentru o ora, interval înãuntrul cãruia sa îşi poatã pregati concluziile. Curtea admite cererea, dispunând suspendarea şedinţei pentru doua ore.
Dupã reluarea şedinţei autorul exceptiei susţine ca prin mãsurile luate în scopul soluţionãrii cu celeritate a prezentei excepţii de neconstituţionalitate au fost incalcate dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prin aceea ca s-a acordat un termen prea scurt autoritãţilor publice prevãzute de lege, pentru a-şi putea comunica punctele de vedere.
Avocatul celeilalte pãrţi, precum şi reprezentantul Ministerului Public arata ca prin admiterea acestei sustineri s-ar ajunge la amânarea nejustificatã a cauzei.
Examinând aceasta sustinere, Curtea retine ca, potrivit dispoziţiilor imperative ale <>art. 36 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, contestaţiile privind înregistrarea sau respingerea candidaturilor se soluţioneazã de tribunalul competent în cel mult doua zile de la înregistrare. Caracterul imperativ al acestui termen impune Curţii Constituţionale, de asemenea, sa soluţioneze cu celeritate excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în cauze ce privesc astfel de contestaţii. În temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora România este stat de drept, atât Curţii Constituţionale, cat şi celorlalte autoritãţi publice implicate în procesul electoral le incumba obligaţia sa respecte dispoziţiile legale care prevãd, pentru instanţele de judecata, termene ferme şi foarte scurte de soluţionare a contestaţiilor la candidaturi în alegeri pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat. Coroborand aceste dispoziţii cu cele ale <>Legii nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã are obligaţia sa solicite autoritãţilor publice prevãzute de lege sa comunice punctele de vedere înãuntrul unor termene care sa asigure celeritate contenciosului electoral, iar autoritãţile menţionate au dreptul sa opteze între a comunica sau nu aceste puncte de vedere.
Cauza fiind în stare de judecata, autorul exceptiei de neconstituţionalitate arata ca dispoziţiile <>art. 34 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt neconstituţionale, iar în motivarea acesteia evoca situaţii de fapt care în opinia sa constituie temeiuri pentru respingerea candidaturii. În continuare se susţine ca regulile de procedura privind contestarea candidaturilor, cuprinse în <>art. 36 alin. (3) din Legea nr. 68/1992 , sunt neconstituţionale pentru ca ele nu stabilesc toate condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã persoanele care candideazã pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, astfel încât sa nu fie incalcate dispoziţii ale Constituţiei. Prin conţinutul lor lacunar prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 8 alin. (2), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi în art. 20 alin. (1) şi (2). Se mai susţine ca aceste prevederi stabilesc termene de soluţionare a contestaţiilor care nu sunt de natura sa ofere cadrul procesual adecvat pentru exercitarea drepturilor cetatenesti în campania electoralã. Asa fiind, dispoziţiile legale contravin Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se mai susţine ca aceste termene nu sunt conforme cu prevederile Codului de procedura civilã. În final se considera ca singura autoritate competenta sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate este Curtea Constituţionalã, care a statuat în jurisprudenta sa ca exerciţiul unui drept nu poate fi restrâns datoritã faptului ca o autoritate publica nu îşi îndeplineşte obligaţiile existente în sarcina sa. În sprijinul acestor sustineri se fac referiri la jurisprudenta Curţii Constituţionale, menţionându-se deciziile nr. 47/1998 şi nr. 58/1998.
Avocatul celeilalte pãrţi solicita, în esenta, respingerea exceptiei, în principal, ca fiind inadmisibila, pentru ca soluţionarea cauzei nu depinde de dispoziţiile legale criticate, iar în subsidiar, ca fiind nefondata, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. În acest sens se considera ca autorul exceptiei de neconstituţionalitate a dorit ca pe aceasta cale sa supunã Curţii Constituţionale judecarea fondului contestaţiei ce face obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se susţine ca în speta nu opereazã o cauza de inadmisibilitate, pentru ca se critica neconstituţionalitatea unor dispoziţii din <>Legea nr. 68/1992 , care reglementeazã aspecte legate de contestarea candidaturii în alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat, în raport cu dispoziţiile constituţionale menţionate în contestaţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 noiembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 21 C/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale <>art. 36 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/2000 , excepţie ridicatã de Anton Sommert în cadrul unei contestaţii impotriva prezentãrii candidatului Valeriu Stoica la alegerile pentru Camera Deputaţilor, contestaţie aflatã pe rolul acelei instanţe judecãtoreşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prevederile art. 34 şi cele ale <>art. 36 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (2), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1), art. 30 alin. (7), art. 49 alin. (1) şi (2), art. 50, 51 şi ale art. 66 din Constituţie. În continuare se arata ca, deoarece candidatul Valeriu Stoica deţine atât calitatea de deputat, cat şi pe cea de ministru al justiţiei, a încãlcat, pe lângã prevederile constituţionale menţionate, şi pe cele ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (4), art. 48 alin. (1) şi (3), art. 54, art. 123 alin. (1) şi (2) şi ale art. 130. Se susţine ca prin cumulul acestor calitãţi a mai încãlcat şi unele dispoziţii cuprinse în Codul civil şi în Codul penal. În continuare autorul exceptiei invoca situaţii de fapt, cum sunt obstructionarea justiţiei în eradicarea coruptiei şi faptul ca opinia publica din România reproseaza candidatului corupţia justiţiei şi a parchetului. În plus se susţine ca şedinţele de judecata a contestaţiilor se desfãşoarã în condiţii de subiectivism şi arbitrariu, cu încãlcarea normelor procedurale, de "discriminare totalã fata de prevederile Ordonanţei nr. 137 din 2 septembrie 2000", ceea ce contravine dispoziţiilor "art. 6, art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului ce are la baza Declaraţia Universala". Fata de acestea se considera ca singura autoritate competenta sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate este Curtea Constituţionalã. În sprijinul acestor sustineri sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 47 din 5 martie 1997 şi nr. 2 din 3 februarie 1998, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, în care s-a statuat ca "exerciţiul unui drept constituţional nu poate fi împiedicat de neîndeplinirea unei obligaţii în sarcina unei autoritãţi publice, chiar dacã aceasta este o instanta de judecata".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, apreciazã ca dispoziţiile art. 34 şi cele ale <>art. 36 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 68/1992 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/2000 , sunt constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Punctele de vedere solicitate nu au fost comunicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea constata ca, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, art. 12 şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
I. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 şi cele ale <>art. 36 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140 din 14 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 26 septembrie 2000, având urmãtorul cuprins:
- Art. 34: "(1) Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de art. 35 din Constituţie pentru a fi alese.
(2) De asemenea, prefectii şi subprefectii nu pot candida în circumscripţiile electorale constituite în unitãţile administrativ-teritoriale în care îşi exercita funcţiile dupã data începerii oficiale a campaniei electorale.
(3) Preşedintele României, în cazul în care este ales senator sau deputat, este obligat, pana la data validãrii, sa opteze între calitatea de parlamentar sau de preşedinte." ;
- Art. 36 alin. (3) şi (4): "(3) Contestaţiile privind înregistrarea sau respingerea candidaturilor se soluţioneazã de tribunalul în a cãrui raza teritorialã este circumscripţia electoralã, în cel mult 2 zile de la primirea contestaţiei. Hotãrârea nu se comunica.
(4) Impotriva hotãrârii date în contestaţie se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, la instanta ierarhic superioarã. Recursul se soluţioneazã în termen de 2 zile de la înregistrare."
Autorul exceptiei apreciazã ca aceste prevederi legale incalca urmãtoarele dispoziţii constituţionale:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate." ;
- Art. 8 alin. (2): "Partidele politice se constituie şi îşi desfãşoarã activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor, respectând suveranitatea nationala, integritatea teritorialã, ordinea de drept şi principiile democraţiei." ;
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern." ;
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege." ;
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale." ;
- Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate." ;
- Art. 30 alin. (7): "Sunt interzise de lege defãimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la ura nationala, rasialã, de clasa sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum şi manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 50: "(1) Fidelitatea fata de ţara este sacrã.
(2) Cetãţenii cãrora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, rãspund de îndeplinirea cu credinţa a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurãmântul cerut de lege." ;
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie." ;
- Art. 66: "(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul."
Curtea constata ca în cererea formulatã în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia s-a limitat sa menţioneze articolele din Constituţie pretins incalcate, fãrã a adauga însã argumente în sprijinul solicitãrii de a se constata neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. De aceea, în lipsa unor asemenea argumente, nu se poate stabili substanta criticii de neconstituţionalitate. Raportarea reglementãrii cuprinse în dispoziţiile legale criticate la dispoziţiile constituţionale indicate de autor conduce la concluzia ca între acestea nu exista nici o legatura şi nu se poate stabili nici un criteriu în funcţie de care <>Legea nr. 68/1992 ar fi, în privinta textelor legale respective, neconforma cu Constituţia. Totodatã se retine ca acest exerciţiu ar avea semnificatia unui control de constitutionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil.
Pe de alta parte Curtea constata ca autorul exceptiei a invocat unele motive de neconstituţionalitate direct în fata Curţii Constituţionale, prin susţinerile sale orale arãtând, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate sunt lacunare. Astfel, în opinia autorului exceptiei dispoziţiile art. 36 sunt omisive pentru ca ele nu stabilesc toate condiţiile ce se cer a fi îndeplinite de cãtre candidaţi în alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat, astfel încât sa nu se contravina unor prevederi ale Constituţiei. Curtea s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate ce vizau omisiuni de reglementare, statuand în mod constant ca jurisdicţia constituţionalã nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite şi, de aceea, critica de neconstituţionalitate prin omisiune este inadmisibila. Altminteri, un astfel de control ar reprezenta o ingerinta în sfera atribuţiilor Parlamentului, care, potrivit art. 58 alin. (1) teza a doua din Constituţie, este unica autoritate legiuitoare a tarii. În acest sens sunt, printre altele, Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, precum şi Decizia nr. 239 din 17 iunie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 27 octombrie 1997.
De asemenea, Curtea retine ca în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia indica mai multe texte constituţionale pretins incalcate de dispoziţiile legale criticate, spre a dovedi violarea acestora prin prezentarea la alegerile parlamentare a unui anumit candidat. De aceea motivarea exceptiei poarta, în buna parte, asupra constituţionalitãţii şi legalitãţii acelei candidaturi, reprosandu-i-se candidatului dubla calitate de deputat şi de ministru al justiţiei, pretinsa obstructionare a justiţiei, corupţia din justiţie şi din Ministerul Public, încãlcarea normelor procedurale, subiectivismul şi arbitrariul. Raportandu-se la aceasta categorie de critici, Curtea constata ca, potrivit prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept [...]". În consecinta, legitimitatea constituţionalã a unor prevederi legale nu se determina prin raportare la situaţii de fapt, ci prin raportare numai la dispoziţiile sau la principiile constituţionale. În plus Curtea observa ca, prin modul în care este motivatã excepţia de neconstituţionalitate, se tinde la soluţionarea de cãtre Curtea Constituţionalã, în mod nemijlocit, a contestaţiei impotriva candidaturii în alegerile parlamentare, iar nu a exceptiei de neconstituţionalitate. Or, rezolvarea acestei contestaţii nu intra în competenta Curţii Constituţionale, ci în cea a Tribunalului Bucureşti, potrivit prevederilor <>art. 36 alin. (3) din Legea nr. 68/1992 , astfel cum a fost modificatã şi completatã.
Fata de ansamblul acestor considerente urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie respinsã ca inadmisibila.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin. (3), al art. 12, al art. 13 lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale <>art. 36 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/2000 , excepţie ridicatã de Anton Sommert în Dosarul nr. 21/C/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
