Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 212 din 4 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 270 din 26 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Spiriduş" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.652/252/2006 al Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa constantã a Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.652/252/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Spiriduş" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã textele criticate încalcã prevederile art. 16, art. 21, art. 24, art. 49, art. 124 şi art. 126 din Legea fundamentalã, deoarece organul constatator este liber sã constate contravenţiile, sã stabileascã vinovãţia şi sã aplice sancţiunile potrivit unei competenţe foarte largi, fiind scutit apoi de orice sarcinã a probãrii acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului. Însuşi contravenientul trebuie sã îşi probeze în faţa instanţei nevinovãţia, deşi constituţional ar fi ca organul constatator sã facã acest lucru.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , din notele scrise ale autorului rezultã faptul cã acesta se referã la textul art. 190 alin. (2) în forma în vigoare înainte de republicarea ordonanţei. Dupã republicarea ordonanţei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, textul criticat se regãseşte la art. 220 alin. (2).
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi <>art. 220 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. <>Art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat prin <>art. I pct. 20 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2008, ordonanţã aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 194/2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 1 iunie 2009.
Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 15: "(1) Contravenţia se constatã printr-un procesverbal încheiat de persoanele anume prevãzute în actul normativ care stabileşte şi sancţioneazã contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.
(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducãtori ai autoritãţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevãzute în legi speciale.
(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constatã contravenţii privind: apãrarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigãrilor şi bãuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 21: "(1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplicã şi sancţiunea.
(2) Dacã, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul sã aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndatã organului sau persoanei competente sã aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplicã prin rezoluţie scrisã pe procesulverbal.
(3) Sancţiunea se aplicã în limitele prevãzute de actul normativ şi trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite, ţinându-se seama de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de scopul urmãrit, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
- Art. 24: "(1) Persoana împuternicitã sã aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscãrii şi va lua în privinţa lor mãsurile de conservare sau de valorificare prevãzute de lege, fãcând menţiunile corespunzãtoare în procesul-verbal.
(2) În cazul în care bunurile nu se gãsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.
(3) Agentul constatator are obligaţia sã stabileascã cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacã acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacã este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilã.";
- Art. 30: "(1) Dacã persoana împuternicitã sã aplice sancţiunea apreciazã cã fapta a fost sãvârşitã în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizeazã organul de urmãrire penalã competent.
(2) În cazul în care fapta a fost urmãritã ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de cãtre procuror sau de cãtre instanţã cã ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreunã cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, dupã caz, de pe hotãrârea judecãtoreascã, se trimite de îndatã organului în drept sã constate contravenţia, pentru a lua mãsurile ce se impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul prevãzut la alin. (2) curge de la data sesizãrii organului în drept sã aplice sancţiunea.";
- Art. 220 alin. (2): "Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:
a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din aceastã vânzare, în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) şi y);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevãzut la alin. (1) lit. k);
c) oprirea activitãţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadã de 1-3 luni, în cazul comercianţilor în sistem angro sau cu amãnuntul, pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. c), m), u) şi v);
d) oprirea activitãţii de producţie a produselor accizabile prin sigilarea instalaţiei, în cazul producãtorilor, pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. d), i), l), n) şi x)."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei şi art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din prisma unor critici asemãnãtoare şi prin raportare la aceleaşi texte fundamentale invocate şi în prezenta cauzã. În acest sens este, de exemplu, <>Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, prin care Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu interzic accesul persoanelor nemulţumite de modul de constatare a contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor corespunzãtoare pentru a face plângere la instanţa de judecatã ori exercitarea dreptului la apãrare pe tot parcursul procesului.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 220 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, a statuat cã aceste dispoziţii sunt constituţionale. În esenţã, Curtea a reţinut cã proprietatea privatã poate constitui obiectul unor mãsuri restrictive, cum sunt cele care vizeazã bunurile folosite sau rezultate din sãvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, "Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã", ceea ce presupune, per a contrario, cã poate fi confiscatã averea dobânditã în mod ilicit şi deci este posibilã instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfãşurarea activitãţii de comercializare a unor produse de cãtre operatorii economici contravine legii.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi <>art. 220 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de partea Societatea Comercialã "Spiriduş" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.652/252/2006 al Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
