Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 212 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 31 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 7.342/99/2010* şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.096D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.342/99/2010*, Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã cu prilejul soluţionãrii unor cauze având ca obiect drepturi de asigurãri sociale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale aratã, în esenţã, cã dreptul la pensie constituie un "bun" în sensul arãtat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, astfel cã se bucurã de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, recalcularea, prin reducerea substanţialã a pensiilor ocupaţionale, chiar dacã opereazã pentru viitor, constituie o încãlcare a dreptului de proprietate ce are semnificaţia exproprierii. De asemenea, aratã cã art. 47 alin. (2) din Constituţie nu distinge între pensia contributivã şi cea necontributivã, ceea ce conduce la concluzia cã pensia stabilitã printr-o lege în vigoare la data deschiderii drepturilor la pensie reprezintã un drept constituţional, iar cuantumul sãu nu poate fi diminuat printr-o lege ulterioarã. Dispoziţiile de lege criticate însã au semnificaţia nerecunoaşterii de cãtre stat a principiilor prevãzute anterior, care au stat la baza calculãrii pensiilor ocupaţionale, ceea ce afecteazã stabilitatea circuitului civil şi aduce atingere drepturilor câştigate. Mai mult, aduc atingere şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât din cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 119/2010 nu rezultã nici cã mãsurile bugetare se impun şi nici faptul cã acestea ar fi proporţionale cu situaţia care le-a determinat. În plus, restrângerea dreptului la pensie nu are un caracter temporar. În sfârşit, susţine cã interesul public urmãrit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcã principiul proporţionalitãţii, consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de Constituţie, prin aceea cã rupe justul echilibru ce trebuie pãstrat între protecţia proprietãţii şi cerinţele interesului general, prin privarea de dreptul de a beneficia de pensie în cuantumul garantat de dispoziţiile art. 68 alin. (2) şi (7) din Legea nr. 567/2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. e), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 1 lit. e): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare: [...] pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevãzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevãzute la art. 1, devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare, dupã cum urmeazã:
a) într-o perioadã de 5 luni de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) şi b);
b) într-o perioadã de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se plãteşte de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de recalculare prevãzute la alin. (1) lit. a) sau b), dupã caz.";
- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurãri sociale ale poliţiştilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.
(3) La cuantumul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplicã prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) În cazul pensiilor prevãzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.";
- Art. 12: "Persoanele ale cãror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."
Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, invocã cele reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Hotãrârea din 30 mai 2000, pronunţatã în Cauza Carbonara şi Ventura contra Italiei, Hotãrârea din 22 martie 2001, pronunţatã în Cauza Streletz, Kessler şi Krenz contra Germaniei, Hotãrârea din 18 iunie 1971, pronunţatã în Cauza De Wilde, Ooms şi Versyp contra Belgiei, Hotãrârea din 16 septembrie 1996, pronunţatã în Cauza Gaygusuz contra Austriei, Hotãrârea din 26 noiembrie 2002, pronunţatã în Cauza Buchen contra Cehiei, Hotãrârea din 12 aprilie 2006, pronunţatã în Cauza Stec şi alţii contra Regatului Unit, Hotãrârea din 12 octombrie 2004, pronunţatã în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, Hotãrârea din 12 aprilie 2006, pronunţatã în Cauza Muller contra Austriei, Hotãrârea din 18 noiembrie 2004, pronunţatã în Cauza Pravednaya contra Austriei, Hotãrârea din 20 noiembrie 1995, pronunţatã în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii contra Belgiei şi Hotãrârea din 18 februarie 2009, pronunţatã în Cauza Andrejeva contra Letoniei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi argumente identice celor invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţã, cã "pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã." Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia." Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã "nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita."
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã "partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii."
Analizând conformitatea prevederilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, cã "aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţã, întrucât dreptul la pensie vizeazã pensia obţinutã în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specialã, deci la suplimentul financiar acordat de stat."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,*1)
-----
*1) A se vedea opinia separatã de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 7.342/99/2010*.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
