Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 211 din 7 decembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 3 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobata si modificata prin Legea nr. 106/1995 si ulterior modificata si completata prin Legea nr. 123/1997
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 123/1997 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Noel Com" S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 387/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin numeroase decizii anterioare, accesul la justiţie nu este gratuit.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, prin Încheierea din 4 iunie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 387/1999, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 123/1997 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Noel Com" - S.R.L. din Bucureşti. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-un proces în care autorul exceptiei a chemat în judecata statul roman, prin Ministerul Finanţelor, solicitând obligarea acestuia la plata de despãgubiri civile în valoare de 1.461.607.960 lei, reprezentând prejudiciul nerecuperat de la debitorii sãi, întrucât acţiunea acestuia a fost anulatã ca fiind insuficient timbrata. Cererea, intemeiata pe art. 998 din Codul civil, este motivatã prin aceea ca statul roman se face vinovat de nerecuperarea sumei în litigiu, întrucât a stabilit taxe de timbru prohibitive, iar Ministerul Finanţelor a refuzat scutirea reclamantei de taxele de timbru, ceea ce contravine, în opinia autorului exceptiei, dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care garanteazã accesul liber la justiţie. La solicitarea instanţei judecãtoreşti autoarea exceptiei a precizat în scris ca invoca neconstituţionalitatea art. 1-8, art. 10-25 şi a <>art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 123/1997 . Textele constituţionale care ar fi incalcate, conform opiniei autorului exceptiei, sunt art. 21, 11, 15, 20, 41, 51, 53, 54, 135 şi 150, fãrã a se preciza în mod concret contradictiile existente între cele doua categorii de prevederi. Verificand, în raport cu prevederile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dacã textele de lege ce fac obiectul exceptiei sunt cele de care depinde soluţionarea cauzei, instanta judecãtoreascã retine ca pot fi avute în vedere spre a fi examinate numai prevederile <>art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995, invocarea celorlalte texte fiind lipsitã de concludenta. Exprimandu-şi opinia instanta judecãtoreascã observa ca nici un text constituţional nu prevede gratuitatea justiţiei; asadar regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie. Dimpotriva, taxa de timbru reprezintã o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei. În fine, instanta precizeazã ca, potrivit art. 274 din Codul de procedura civilã, cheltuielile de judecata pot fi recuperate de partea care le-a avansat de la cea care cade în pretenţii. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Guvernul invoca argumentele pe care se sprijinã mai multe decizii ale Curţii, dintre care sunt menţionate deciziile nr. 16/1997, nr. 75/1997, nr. 146/1997, nr. 148/1997, nr. 55/1999 şi nr. 82/1999, arãtându-se ca art. 21 din Constituţie nu cuprinde prevederi ce ar putea fi interpretate în sensul gratuitatii actului de justiţie; regula fiind cea a timbrarii acţiunilor, excepţiile sunt posibile numai dacã sunt stabilite de legiuitor. Se mai arata ca taxa de timbru este o modalitate de acoperire a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei. Se precizeazã, de asemenea, ca, avansand prin plata taxei de timbru o parte din aceste cheltuieli, justitiabilul o poate recupera de la partea care cade în pretenţii. Sunt evocate şi alte argumente aduse în decizii ale Curţii, şi anume ca, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, cetãţenii au obligaţia sa contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice şi, tot astfel, ca obligaţia respectiva are în vedere şi stavilirea unor abuzuri care s-ar putea comite în exercitarea dreptului de acces la justiţie, dacã orice sesizare ar fi scutitã de timbrare. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise ale Ministerului Finanţelor, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 123/1997 , care au urmãtorul cuprins: - <>Art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 : "Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeaza astfel: [...] g) peste 500.000.000 lei - 13.215.000 lei + 1% pentru ce depãşeşte 500.000.000 lei." - Art. 3 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995, astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 123/1997 : "În cazul în care cererile prevãzute la alin. (1), indiferent dacã privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000.000 lei, se aplica timbre judiciare de 15.000 lei, dacã valoarea este de peste 10.000.000 lei, se aplica timbre judiciare de 30.000 lei, iar dacã valoarea este de peste 100.000.000 lei, se aplica timbre judiciare de 50.000 lei." Autorul exceptiei considera ca aceste dispoziţii infrang, cu deosebire, art. 21 din Constituţie, potrivit cãruia "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept", precum şi dispoziţiile art. 11, 15, 20, 41, 51, 53, 54, 135 şi 150 din legea fundamentalã. Examinând excepţia Curtea Constituţionalã constata ca asupra constituţionalitãţii unor prevederi legale prin care s-au instituit taxe de timbru pentru introducerea unor cereri în justiţie, între care şi prevederile <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 , în jurisprudenta acestei Curţi s-a statuat, în mod constant, în sensul ca accesul liber la justiţie nu înseamnã şi gratuitatea acestuia. Art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, nefiind asadar interzis ca legea sa prevadã ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritãţile judecãtoreşti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, în procesul civil contribuţia justitiabilului, prin avansarea unei pãrţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperatã, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civilã, de la partea care cade în pretenţii. Prin urmare, regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Pentru identitate de ratiune timbrul judiciar nu poate avea alta semnificatie şi nu poate conduce la alte consecinţe decât cele existente în cazul taxei de timbru. În acest sens urmeazã sa se retina considerentele mai multor decizii ale Curţii Constituţionale, precum: Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993; Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994; Decizia nr. 18 din 29 ianuarie 1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 164 din 4 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iulie 1997. Deoarece, în raport cu situaţia de fapt din speta, nu au intervenit elemente noi care sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în acest domeniu, excepţia de neconstituţionalitate, intemeiata pe încãlcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, urmeazã sa fie respinsã. În legatura cu invocarea infrangerii principiilor şi normelor constituţionale prevãzute la art. 11, 15, 20, 41, 51, 53, 54, 135 şi 150, Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea exceptiei de fata, neavând incidenta cu obiectul acesteia. De asemenea, Curtea constata ca, de altfel, nici Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi nici Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu prevãd gratuitatea actului de justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 123/1997 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Noel Com" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 387/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 decembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Maria Bratu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
