Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 211 din 4 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5^2 din Ordonanta Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum si conditiile de comercializare si utilizare a acestora, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 671/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 8 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum şi condiţiile de comercializare şi utilizare a acestora, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 671/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "LAROM" - S.R.L. Botoşani în Dosarul nr. 11.697/2003 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal, se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând, pe de o parte, cã, în virtutea dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Constituţie, republicatã, Guvernul poate adopta ordonanţe în domenii ce nu fac obiectul legii organice, iar, pe de altã parte, cã dispoziţiile criticate au fost introduse chiar printr-o lege adoptatã de Parlament. Se considerã cã prin prevederile criticate nu se stabilesc mãsuri de limitare a dreptului de proprietate. De asemenea, se mai aratã cã nu este de competenţa Curţii Constituţionale soluţionarea eventualei încãlcãri, prin reglementarea criticatã, a art. 480 din Codul civil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 11.697/2003, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum şi condiţiile de comercializare şi utilizare a acestora, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 671/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "LAROM" - S.R.L. Botoşani.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 5^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 671/2002 , contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), devenit, dupã republicarea Constituţiei, art. 44 alin. (1), ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), devenit art. 135 alin. (1) teza întâi, respectiv art. 135 alin. (2) lit. a), precum şi celor ale art. 135 alin. (6), devenit art. 136 alin. (5). De asemenea, se mai susţine cã au fost încãlcate şi dispoziţiile art. 480 din Codul civil.
În esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã "ordonanţa nu este «lege»", iar "prin ordonanţã nu se pot stabili limite ale exercitãrii dreptului de dispoziţie (ca dezmembrãmânt al dreptului de proprietate)", deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la o violare a dreptului de proprietate.
Judecãtoria Iaşi, formulându-şi opinia asupra excepţiei, considerã cã aceasta este neîntemeiatã. Se aratã cã ordonanţele sunt emise în baza unei legi speciale de abilitare, iar Guvernul "are competenţã legislativã doar în limitele admise de Parlament şi numai în condiţiile prevãzute strict de Constituţie". Instanţa susţine cã "ordonanţele sunt adoptate în exercitarea unor atribuţii ale Parlamentului", acestea fiind "acte executive din punct de vedere organic şi legislative din punct de vedere material". Prin urmare, nu se poate primi susţinerea conform cãreia ordonanţa emisã de Guvern nu are valoarea unei legi.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Se susţine cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate "nu se referã la conţinutul textului art. 5^2 în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate, ci vizeazã posibilitatea legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate [...] numai prin lege, stricto sensu, nu şi prin ordonanţã a Guvernului". Se mai aratã cã stabilirea "de lege" a conţinutului şi limitelor drepturilor prevãzute la art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, are semnificaţia "de a interzice posibilitatea stabilirii acestora prin acte normative inferioare, ca forţã juridicã, legii, cum sunt hotãrârile Guvernului [...], nu şi prin ordonanţe ale Guvernului, care se emit în domenii rezervate legii ordinare". În acest sens, Guvernul invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
În opinia Guvernului, Parlamentul îşi exercitã competenţa de "unicã autoritate legiuitoare a ţãrii" fie în mod direct, conform procedurii de legiferare prevãzute la titlul III, capitolul I, secţiunea a 3-a din Constituţie, "fie prin procedura delegãrii legislative, prevãzutã la art. 115 din Constituţie, republicatã [...] ordonanţele adoptate de Guvern, în limitele legii speciale de abilitare a acestuia, fiind aprobate sau respinse de Parlament, prin lege".
Se mai aratã cã, de altfel, prevederile "art. 5^2 din ordonanţã, a cãror putere de lege este criticatã [...], au fost introduse prin art. I pct. 7 din legea de aprobare a ordonanţei respective". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicatã, pretins încãlcate, Guvernul considerã cã "nu sunt incidente în cauzã, neputându-se reţine încãlcarea acestora".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum şi condiţiile de comercializare şi utilizare a acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 30 august 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 671/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2003. Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins:
"Conform reglementãrilor prezentei ordonanţe se interzic comercializarea şi/sau utilizarea echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare produse în ţarã sau importate, în urmãtoarele cazuri:
a) produse necertificate/neomologate;
b) produse nemarcate corespunzãtor, dupã caz, cu marca fabricantului, marca de certificare a conformitãţii, numãrul certificatului de conformitate, marca «Fabricat în România» sau marcajul special de securizare;
c) produse pe care au fost aplicate inscripţionãri şi/sau marcaje falsificate ori neautorizate;
d) produse neinscripţionate cu informaţiile stabilite prin reglementãri;
e) produse neînsoţite de declaraţia de conformitate şi certificatul de garanţie;
f) produse având marcaje şi inscripţionãri cu denumiri care pot crea confuzii."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt art. 44 alin. (1) teza finalã, art. 135 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) lit. a), precum şi art. 136 alin. (5), acestea având urmãtorul cuprins:
- Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
De asemenea, în susţinerea excepţiei, se mai invocã şi încãlcarea prevederilor art. 480 din Codul civil, având urmãtorul cuprins:
- Art. 480 Cod civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege."
În esenţã, critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate se poate face doar printr-o lege emisã de Parlament, nu şi printr-o ordonanţã a Guvernului; în caz contrar, în viziunea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, s-ar ajunge la încãlcarea dreptului de proprietate, precum şi a principiilor economiei de piaţã, a libertãţii comerţului, a liberei iniţiative şi a protecţiei concurenţei loiale.
Analizând dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate, Curtea reţine cã acestea nu stabilesc mãsuri de limitare a dreptului de proprietate, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci stabilesc anumite reguli privind circulaţia şi utilizarea echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare a vehiculelor rutiere, de naturã sã garanteze siguranţa în circulaţie a acestora. În aceste condiţii este firesc ca statul sã intervinã pentru protejarea interesului general şi sã stabileascã anumite garanţii de calitate a echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare a vehiculelor rutiere, prevenind astfel pericolele la care pot fi expuşi toţi participanţii la traficul rutier.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la natura actului prin care aceste reguli au fost stabilite, Curtea constatã cã este neîntemeiatã, deoarece ordonanţa, deşi act al Guvernului, este adoptatã în virtutea delegãrii legislative prevãzute de art. 115 alin. (1) din Constituţie şi în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament (în cauzã <>Legea nr. 125/2000 ), având aceeaşi forţã juridicã ca şi legea. De altfel, textul criticat pentru neconstituţionalitate a fost introdus în ordonanţã prin dispoziţiile <>art. I pct. 7 din Legea nr. 671/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea şi/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere.
Referitor la critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind economia de piaţã, libera iniţiativã şi concurenţa, libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, Curtea constatã cã este, de asemenea, neîntemeiatã, întrucât funcţionarea economiei de piaţã şi aplicarea principiilor care îi sunt proprii nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune stabilirea şi respectarea anumitor reguli de naturã sã protejeze pe toţi participaţii la circuitul economic, precum şi viaţa cetãţenilor. Obligaţii pentru stat, în acest sens, sunt prevãzute, de exemplu, în dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. b) şi f), potrivit cãrora statul trebuie sã asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã", precum şi "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii".
Susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile criticate contravin unor dispoziţii ale Codului civil nu este pertinentã în cauzã, întrucât lipsa de coordonare legislativã, chiar dacã ar fi realã, nu constituie un motiv de neconstituţionalitate, înlãturarea ei fiind de resortul exclusiv al autoritãţii legiuitoare.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum şi condiţiile de comercializare şi utilizare a acestora, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 671/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "LAROM" - S.R.L. Botoşani în Dosarul nr. 11.697/2003 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
