Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţii ridicate de Melinda Asztalos şi Sorin Petrache în dosarele nr. 5.369/2000, nr. 7.137/2000 şi nr. 7.345/2000 ale Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal rãspunde avocat Adriana Dochitescu pentru Mircea Ifrim, lipsind autorii excepţiilor şi celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 146C/2001, nr. 147C/2001 şi nr. 148C/2001 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 147C/2001 şi nr. 148C/2001 la Dosarul nr. 146C/2001.
Avocatul prezent, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, acestea fiind neintemeiate. Se apreciazã ca excepţiile au fost ridicate cu scopul tergiversarii cauzelor aflate spre judecare la instanta.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiilor, ca fiind neintemeiate, evocand jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 martie 2001, pronunţate în dosarele nr. 5.369/2000, nr. 7.137/2000 şi nr. 7.345/2000, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţii ridicate de Melinda Asztalos şi Sorin Petrache.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16, 30, 49 şi 54 din Constituţie, deoarece impiedica exercitarea libera a profesiei de ziarist şi produc inechitate socialã. De asemenea, se arata ca aceleaşi dispoziţii violeaza libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie, incalcand astfel prevederile art. 20, 30 şi 31 din Constituţie. În opinia autorilor exceptiei, prin punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, oricând şi fãrã nici o condiţie, ziaristul poate fi constrâns sa adopte o poziţie contrarã convingerilor sale. Or, dispoziţiile legale criticate dau oricui posibilitatea de a-l hartui pe ziarist în legatura cu exercitarea profesiei. Se solicita totodatã Curţii Constituţionale sa supunã atentiei Parlamentului României necesitatea modificãrii procedurii de punere în mişcare a acţiunii penale în cazul ziaristilor învinuiţi de calomnie prin presa, în sensul ca temeiurile sesizãrii instanţei sa fie constatate printr-un rechizitoriu al parchetului.
Judecãtoria Oradea, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã. Dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã se referã la infracţiunile de insulta şi calomnie alãturi de alte infracţiuni, şi nu doar la infracţiunile sãvârşite de ziarişti. Aceste dispoziţii prevãd ca acţiunea penalã se pune în mişcare numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul anumitor infracţiuni, ca excepţie de la principiul oficialitatii procesului penal, considerându-se ca în acest fel se soluţioneazã mai uşor şi mai temeinic unele conflicte reglementate de legea penalã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale şi propune respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate. Se motiveaza ca stabilirea infracţiunilor în cazul cãrora este necesarã plângerea prealabilã, a celor în care trebuie efectuatã urmãrirea penalã, precum şi a celor în cazul cãrora sesizarea instanţei se face prin plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate este lãsatã de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului. De asemenea, se arata ca prevederile art. 30 şi 31 din Constituţie, referitoare la libertatea de exprimare şi la dreptul la informaţie, trebuie interpretate prin raportare la art. 30 alin. (6) din Constituţie, care prevede ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt neintemeiate. Se arata ca procedura plângerii prealabile constituie o excepţie de la principiul oficialitatii procesului penal şi îşi are temeiul juridic în unele dispoziţii ale Codului de procedura penalã, care prevãd ca pentru anumite infracţiuni de mai mica gravitate pornirea procesului penal sa fie condiţionatã de vointa şi initiativa persoanei vãtãmate. În astfel de cazuri procesul penal nu poate fi pornit decât dacã organul de urmãrire penalã sau instanta de judecata, dupã caz, este sesizatã prin plângere prealabilã de cãtre persoana vãtãmatã. Astfel, plângerea prealabilã nu este un act ce conţine punerea în mişcare a acţiunii penale, ci un act în temeiul cãruia organele în drept o pun în mişcare. În opinia Guvernului nu se poate susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, nu se poate susţine ca dispoziţiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece acestea nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri şi nu incalca vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate la art. 4 din Legea fundamentalã. Se mai arata ca în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 161/2000, nr. 163/2000, nr. 193/2000, nr. 197/2000 şi nr. 231/2000, prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã.
Cu privire la încãlcarea prevederilor art. 20 din Constituţie, Guvernul arata ca nu îşi poate exprima opinia, deoarece autorii exceptiei nu au invocat nici o dispoziţie din tratatele internaţionale privind drepturile omului la care România este parte.
În fine, se mai arata ca prevederile legale criticate nu conţin dispoziţii de natura sa aducã atingere drepturilor sau libertãţilor fundamentale consacrate în art. 30 şi 31 din Constituţie sau care sa contravina dispoziţiilor privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi ori exercitãrii drepturilor şi libertãţilor, având în vedere ca obiectul reglementãrii prin dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã îl constituie procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazurile în care legea prevede ca este necesarã o astfel de plângere.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã astfel de plângere."
Autorii excepţiilor susţin, în principal, ca aceste dispoziţii legale, care fac posibil ca în urma plângerii adresate instanţei de judecata un ziarist invinuit de calomnie sa fie chemat în judecata ca inculpat, sicanandu-l şi impiedicandu-l sa îşi exercite profesia şi sa îi informeze corect pe cititori şi punându-l într-o situaţie de inferioritate în raport cu persoana pretins vãtãmatã, sunt neconstituţionale.
Astfel, sunt incalcate dispoziţiile art. 1 alin. (3), ale art. 16, 20, 30, 31, 49 şi 54 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisã.
(3) Libertatea presei implica şi libertatea de a infiinta publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimatã.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publica sursa finanţãrii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defãimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la ura nationala, rasialã, de clasa sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum şi manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Rãspunderea civilã pentru informaţia sau pentru creaţia adusã la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.";
- Art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit.
(2) Autoritãţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie sa prejudicieze mãsurile de protecţie a tinerilor sau siguranta nationala.
(4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activitãţii lor se reglementeazã prin lege organicã.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi."
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, Curtea constata ca nu pot fi reţinute, sub nici un aspect, criticile formulate.
Legiuitorul, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, conform cãruia "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", a renunţat pentru anumite infracţiuni riguros selecţionate la principiul oficialitatii procesului penal şi a lãsat la aprecierea persoanei vãtãmate necesitatea intervenţiei organelor judiciare pentru soluţionarea conflictului. Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate, care este o excepţie de la regula generalã a oficialitatii procesului penal înscrisã în art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, nu poate fi contrarã drepturilor şi intereselor pãrţilor, ci, dimpotriva, nu le poate fi decât favorabilã. De altfel, sub aspectul politicii penale s-a apreciat ca lãsarea la vointa persoanei vãtãmate a punerii în mişcare a acţiunii penale şi a posibilitatii inlaturarii rãspunderii penale prin retragerea plângerii sau prin împãcarea pãrţilor constituie calea cea mai sigura şi mai temeinica de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de practica. Aceasta procedura nu creeazã o situaţie de inferioritate a persoanei invinuite fata de partea care se plange, deoarece inculpatul se bucura de toate drepturile procesuale, precum şi de dreptul de a se adresa organelor de urmãrire penalã în eventualitatea unei denuntari calomnioase. În consecinta, având în vedere şi specificul infracţiunilor pentru care sesizarea instanţei se face prin plângere prealabilã adresatã direct instanţei de judecata, persoana impotriva cãreia s-a fãcut o astfel de plângere nu este dezavantajata, asa cum pretind autorii excepţiilor, în comparatie cu situaţia în care plângerea a fost adresatã organelor de urmãrire penalã şi sesizarea instanţei s-a fãcut prin rechizitoriul procurorului.
Având în vedere aceste motive, Curtea Constituţionalã constata ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 16, 30, 31 şi 49 din Constituţie.
Curtea constata, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu contravine nici prevederilor art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Potrivit art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dreptul la libertatea de exprimare poate fi supus "unor formalitãţi, condiţii, restrangeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democratica, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora".
De altfel, prin numeroase decizii, ca de exemplu deciziile nr. 195 şi nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea Constituţionalã a statuat, pentru aceleaşi considerente, ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii în aceasta materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţii ridicate de Melinda Asztalos şi Sorin Petrache în dosarele nr. 5.369/2000, nr. 7.137/2000 şi nr. 7.345/2000 ale Judecãtoriei Oradea.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
