Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 211 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. z) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 362 din 29 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Iuliu Aurel Burbea-Milescu în Dosarul nr. 45.572/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.083D/2011.
La apelul nominal rãspund autorul excepţiei, Iuliu Aurel Burbea-Milescu, reprezentat prin avocatul George-Rãzvan Ionescu, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, şi partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, reprezentatã prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei pentru motive de neconstituţionalitate extrinseci şi intrinseci. Aratã cã ordonanţele de urgenţã ale Guvernului nu pot afecta drepturile şi libertãţile fundamentale. Cu toate acestea, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, chiar dacã a fost aprobatã prin lege de cãtre Parlament, încalcã, în substanţa sa, dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã şi este astfel contrarã dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
De asemenea, precizeazã faptul cã lit. z) nu se integreazã ansamblului normativ al art. 3, care vizeazã posibilitatea persoanelor interesate de a obţine informaţii cu privire la calitatea de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii în cazul persoanelor care ocupã demnitãţi sau funcţii.
Astfel, posibilitatea oricãrei persoane interesate de a avea acces la informaţii privind existenţa sau inexistenţa calitãţii de lucrãtor al Securitãţii ori de colaborator al acesteia în privinţa deţinãtorului titlului de luptãtor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 face ca revoluţionarii sã fie expuşi atenţiei publice, fãrã ca activitatea acestora sã fie de interes public. Ca atare, textul de lege criticat contravine art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece prevederile legale criticate instituie o restrângere a dreptului la viaţa intimã, familialã şi privatã, care are caracter definitiv, iar nu temporar, şi aduc atingere substanţei dreptului, fãrã a exista interes pentru a afla informaţii despre revoluţionari.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate reprezintã opţiunea legiuitorului, fãrã a încãlca dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Precizeazã cã dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã nu este un drept absolut. Astfel, ingerinţa în dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã instituitã prin normele legale criticate este prevãzutã de lege, îndeplinind condiţiile de previzibilitate şi accesibilitate pentru destinatarii sãi, urmãreşte un scop legitim, acela de deconspirare a Securitãţii, este necesarã într-un stat de drept, în condiţiile interesului membrilor societãţii de a le fi asigurat dreptul la informaţie, şi respectã totodatã cerinţele de proporţionalitate. În plus, stabilirea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii cu privire la persoanele care deţin titlul de luptãtor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 nu se dispune dupã o procedurã arbitrarã, ci de cãtre o instanţã judecãtoreascã independentã şi imparţialã. Prin urmare, prevederile legale criticate nu stabilesc o ingerinţã contrarã normelor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 45.572/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Iuliu Aurel Burbea-Milescu cu prilejul soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.657 din 2 iunie 2010, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal întro cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile " art. 3 alin. (1) lit. z)" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, deoarece instituie o restrângere a exerciţiului dreptului la viaţa intimã, familialã şi privatã printr-un text de lege care se regãseşte într-o ordonanţã de urgenţã, emisã de Guvern cu nesocotirea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Prevederile de lege criticate aduc atingere substanţei dreptului la viaţa intimã, familialã şi privatã a persoanelor care au participat la Revoluţia din decembrie 1989 şi care au dobândit calitatea de revoluţionar, încãlcare ce are loc prin recunoaşterea dreptului oricãrei persoane de a accesa informaţii despre trecutul participanţilor la Revoluţie, precum şi prin posibilitatea de a fi fãcute publice aceste informaţii prin mijloace de informare în masã. De asemenea, aratã cã revine statului obligaţia de a nu face nimic de naturã a stânjeni dreptul la viaţa privatã, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010.
Aceleaşi prevederi legale aduc atingere substanţei dreptului la intimitate, la viaţa personalã şi familialã al persoanelor care deţin calitatea de revoluţionar, de vreme ce reglementarea în discuţie nu îşi gãseşte o justificare nici prin teza întâi a acestui articol şi nici prin analizarea finalitãţii textului de lege menţionat. De asemenea, prevederile legale criticate opereazã o restrângere nejustificatã şi disproporţionatã, fãrã a respecta condiţia limitãrii în timp a restrângerii exerciţiului dreptului.
În plus, dacã în cazul persoanelor vizate de lit. a)-y) ale art. 3 din ordonanţa de urgenţã permiterea accesului la informaţiile publice se justificã prin faptul cã acestea ocupã funcţii de conducere sau demnitãţi publice, includerea în aceastã enumerare a revoluţionarilor nu se justificã, de vreme ce calitatea de revoluţionar nu reprezintã o demnitate sau o funcţie publicã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, prevederile legale criticate fiind constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la viaţa intimã şi privatã, exercitarea dreptului la informaţie fiind realizatã într-un cadru prestabilit de legiuitor în scopul, enunţat în preambulul actului normativ, deconspirãrii persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de fosta Securitate, prin consemnarea publicã - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masã de cãtre Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã - a celor care ocupã funcţiile sau demnitãţile enumerate în art. 3 din ordonanţa de urgenţã, precum şi a celor care îşi manifestã intenţia de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnitãţi sau funcţii.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale, deoarece acestea nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale, obligaţia instituitã prin textul de lege fiind justificatã de necesitatea asigurãrii dreptului de acces la informaţii de interes public. Referitor la încãlcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece, prin aprobarea ordonanţei de urgenţã de cãtre Parlament, potrivit Legii nr. 293/2008, conţinutul sãu normativ a devenit lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Cât priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã în notele scrise ale autorului excepţiei şi în încheierea de sesizare este menţionat " art. 3 alin. (1) lit. z)" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008.
Întrucât în structura art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu se regãsesc alineate, Curtea constatã cã, în realitate, prevederile legale criticate se regãsesc în cuprinsul art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008. De asemenea, Curtea constatã cã, la momentul sesizãrii sale, prevederile legale criticate erau modificate prin pct. 7 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, fiind însã pãstratã soluţia legislativã.
Ca atare, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra prevederilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate prin pct. 7 al articolului unic din Legea nr. 293/2008, acestea având urmãtorul cuprins: "Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetãţean român, cu domiciliul în ţarã sau în strãinãtate, precum şi presa scrisã şi audiovizualã, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autoritãţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legãturã cu existenţa sau inexistenţa calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupã urmãtoarele demnitãţi sau funcţii: [...]
z) persoanele care deţin titlul de luptãtor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile ce formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 26 privind dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 115 alin. (6) privind domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţele de urgenţã, precum şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã prevederile art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 dau expresie opţiunii legiuitorului, reprezentând o consacrare la nivel legislativ a dreptului la informaţie în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau de colaborator al acesteia, în cazul persoanelor care deţin titlul de luptãtor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
Referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul cã prevederile legale criticate încalcã, în substanţa sa, dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã, prevãzut de art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã.
Astfel, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea reţine, pe de o parte, cã dreptul la respectul şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private are un conţinut complex, cuprinzând, printre altele, dreptul individului de a întreţine şi de a dezvolta relaţii cu semenii sãi (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea din 27 octombrie 2009, pronunţatã în Cauza Haralambie împotriva României, paragraful 77). De asemenea, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nicio raţiune nu permite excluderea activitãţii profesionale sau comerciale din sfera noţiunii de viaţã privatã (a se vedea, de exemplu, Hotãrârea din 16 decembrie 1992, pronunţatã în Cauza Niemietz împotriva Germaniei, paragraful 29).
Ca atare, informaţiile privind numele şi trecutul unei anumite persoane din perspectiva activitãţilor desfãşurate de aceasta, cum sunt, spre exemplu, cele referitoare la colaborarea cu organele Securitãţii statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se înscriu în sfera noţiunii de viaţã privatã, iar aducerea la cunoştinţa publicã a unor asemenea informaţii poate fi privitã ca o interferenţã cu viaţa ei privatã.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã nu este un drept absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus anumitor limitãri ori restricţii sau ingerinţe din partea autoritãţilor.
În acest sens, art. 26 alin. (2) din Constituţie stabileşte cã persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãşi, dacã nu încalcã drepturile şi libertãţile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri.
Totodatã, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale stabileşte prin art. 8 paragraful 2 cã exercitarea dreptului la respectarea vieţii private poate face obiectul amestecului unei autoritãţi publice doar în mãsura în care acest amestec este prevãzut de lege şi dacã constituie o mãsurã care, într-o societate democraticã, este necesarã pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, bunãstarea economicã a ţãrii, apãrarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sãnãtãţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertãţilor altora.
De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã art. 8 din Convenţie are drept obiect principal apãrarea individului de ingerinţele arbitrare ale puterilor publice, nelimitându-se la a pretinde statului sã se abţinã de la asemenea ingerinţe; acestui angajament negativ i se pot alãtura obligaţiile pozitive legate de respectarea efectivã a vieţii private sau de familie. Ele pot impune adoptarea de mãsuri vizând respectarea vieţii private, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile indivizilor între ei. Graniţa dintre obligaţiile pozitive şi negative ale statului potrivit art. 8 nu se preteazã la o definiţie precisã; principiile aplicabile sunt totuşi comparabile. Mai precis, în cele douã cazuri trebuie luatã în calcul pãstrarea echilibrului just dintre interesul general şi interesele individului, statul beneficiind oricum de o marjã de apreciere (a se vedea Hotãrârea din 14 octombrie 2008, pronunţatã în Cauza Petrina împotriva României, paragraful 35).
Aplicând principiile enunţate în cauza de faţã, Curtea constatã cã posibilitatea oricãrei persoane interesate de a avea acces la informaţii privind existenţa sau inexistenţa calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii a persoanelor care deţin titlul de luptãtor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 este prevãzutã de o ordonanţã de urgenţã, act normativ cu putere de lege, aprobatã prin lege de cãtre Parlament.
De altfel, Curtea observã cã soluţia legislativã criticatã nu este de noutate, ci aceasta s-a regãsit în cuprinsul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securitãţii ca poliţie politicã, aşa cum a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, în prezent abrogatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008. Astfel, art. 2 lit. z) din lege stabilea la momentul adoptãrii cã:
"Pentru a asigura dreptul de acces la informaţiile de interes public, orice cetãţean român cu domiciliul în ţarã sau în strãinãtate, precum şi presa scrisã şi audiovizualã, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autoritãţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legãturã cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitãţii, ca poliţie politicã, a persoanelor care ocupã sau candideazã pentru a fi alese ori numite în urmãtoarele demnitãţi sau funcţii: [...]
z) persoanele care deţin titlul de revoluţionar sau de luptãtor cu merite deosebite în Revoluţia din decembrie 1989."
Cât priveşte scopul reglementãrii, Curtea constatã cã acesta corespunde spiritului idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi se încadreazã în cel enunţat în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, care aratã, în esenţã, cã permanenta teroare exercitatã în perioada de dictaturã comunistã împotriva cetãţenilor ţãrii, a drepturilor şi libertãţilor lor fundamentale de cãtre puterea comunistã, în special prin organele Securitãţii statului, parte a poliţiei politice, îndreptãţeşte deconspirarea Securitãţii.
Aşadar, exigenţele unei vieţi democratice, aşa cum transpar ele din ansamblul reglementãrilor legale, impun ca persoanele vizate de prevederile legale criticate sã poatã fi identificate şi cunoscute de opinia publicã (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 980 din 25 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009).
De altfel, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat cã respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu se asigurã în detrimentul altor cetãţeni sau al autoritãţilor (a se vedea Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 noiembrie 1993).
În aceste condiţii se asigurã un raport de proporţionalitate rezonabil între interesele concurente implicate, precum şi un just echilibru între respectarea dreptului la viaţa intimã, familialã şi privatã, pe de o parte, şi a dreptului la informaţie, pe de altã parte, fiind create premisele valorificãrii acestor drepturi în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
În altã ordine de idei, Curtea constatã cã reglementarea supusã controlului de constituţionalitate implicã garanţii adecvate şi suficiente pentru evitarea oricãror ingerinţe arbitrare.
Astfel, textul legal criticat stabileşte titularii dreptului de acces la informaţie - orice cetãţean român, cu domiciliul în ţarã sau în strãinãtate, precum şi presa scrisã şi audiovizualã, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autoritãţile şi instituţiile publice, condiţiile de exercitare a acestui drept - la cerere şi persoanele vizate - persoanele care deţin titlul de luptãtor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
În plus, potrivit reglementãrilor în vigoare, competenţa de a se pronunţa asupra calitãţii unei persoane de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii aparţine unei instanţe judecãtoreşti, autoritate independentã şi imparţialã, îndrituitã sã soluţioneze o acţiune în constatare, cu respectarea principiilor de oralitate, contradictorialitate, publicitate şi a dreptului la apãrare, pãrţile interesate având deopotrivã posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesual civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. În plus, orice persoanã care deţine titlul de luptãtor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi pentru care Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a constatat calitatea de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii are posibilitatea de a cere, pe calea recursului, exercitat în condiţiile legii, controlul hotãrârii judecãtoreşti pronunţate de instanţa de fond. Soluţionarea acestuia revine, de asemenea, unei instanţe judecãtoreşti independente şi imparţiale, competentã a se pronunţa cu privire la legalitatea hotãrârii judecãtoreşti şi a sancţiona un eventual abuz în ceea ce priveşte constatarea colaborãrii cu organele Securitãţii, chestiune socialã şi moralã foarte sensibilã în contextul istoric specific al României.
Prin urmare, reglementarea dedusã controlului de constituţionalitate se circumscrie exigenţelor constituţionale şi convenţionale invocate.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constatã cã nu este îndreptãţitã nici critica potrivit cãreia ar fi încãlcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã, deoarece ordonanţa de urgenţã în discuţie ar afecta dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã, Curtea constatã cã aceastã susţinere este neîntemeiatã.
Astfel, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, cã aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţã nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecã a acesteia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, şi Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011). Ca atare, aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 prin Legea nr. 293/2008 nu poate avea relevanţã în examinarea constituţionalitãţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţã a Guvernului.
În acelaşi timp, cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã, Curtea reitereazã faptul cã ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate dacã afecteazã, dacã au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacã, prin reglementãrile pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008).
Aşa fiind, Curtea constatã cã prevederile legale criticate conţin norme pentru îndeplinirea obiectivului pe care Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 şi l-a propus - deconspirarea Securitãţii, fãrã a afecta, în sensul constituţional explicat, dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã.
În fine, în legãturã cu critica potrivit cãreia între partea introductivã a textului art. 3 şi conţinutul lit. z) a acestui articol nu ar exista concordanţã, Curtea constatã cã aceasta nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci una de competenţa legiuitorului.
Instanţa de contencios constituţional a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, cã ea nu poate da o altã formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfãcãtor redactate, nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Iuliu Aurel Burbea-Milescu în Dosarul nr. 45.572/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
