Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 210 din 4 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 601 din 5 iulie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Steliana Anghel în Dosarul nr. 2.527/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal sunt prezenţi autorul excepţiei, prin avocaţii Marin Popa şi Andrei Dumitru, precum şi pãrţile Dan Costin Petrescu şi Irina Igiroşianu, prin avocat Ioan Filoti.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocaţii autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã, prin dispoziţiile <>art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , legiuitorul sancţioneazã chiriaşii pentru actele încheiate de aceştia înainte de publicarea textului criticat, încãlcându-se astfel principiul neretroactivitãţii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Avocatul Ioan Filoti, pentru Dan Costin Petrescu şi Irina Igiroşianu, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea <>legii, ele consfinţind o prevedere din Legea locuinţei nr. 114/1996 . Depune note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã textul criticat reglementeazã pentru viitor raporturi juridice nãscute sub incidenţa sa, fãrã a modifica raporturile juridice nãscute înainte de publicarea sa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.527/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Steliana Anghel.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia s-a limitat doar la indicarea dispoziţiilor constituţionale considerate a fi încãlcate, fãrã a arãta în ce mod textele legale criticate încalcã prevederile invocate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul criticat nu are în vedere raporturi juridice nãscute anterior intrãrii sale în vigoare, acestea rãmânând guvernate de dispoziţiile legale sub imperiul cãrora s-au încheiat. Reglementãrile criticate reprezintã voinţa legiuitorului care a înţeles sã excludã anumite categorii de chiriaşi de la beneficiul prelungirii contractelor de închiriere.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, arãtând cã acesta nu reglementeazã raporturi juridice nãscute anterior intrãrii sale în vigoare, raporturi care sunt şi rãmân guvernate de dispoziţiile legale sub imperiul cãrora s-au încheiat.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece reglementarea criticatã reprezintã voinţa legiuitorului care a înţeles sã excludã anumite categorii de chiriaşi de la beneficiul prelungirii contractelor de închiriere.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 .
Acest text de lege are urmãtorul conţinut:
- Art. 13 lit. b): "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplicã: [...]
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particularã, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinţã corespunzãtoare, dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, ca foşti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publicã."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , au mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional stabilind cã aceste dispoziţii sunt constituţionale în raport cu prevederile art. 16, 20, 41, 43, 49, 54 şi 135 din Constituţie, de exemplu prin Decizia nr. 213 din 11 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 3 octombrie 2002. În considerentele acestei decizii Curtea a statuat cã finalitatea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , este de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicãrii <>Legii nr. 112/1995 , prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodatã posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului sãu de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.
Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , nu au mai fãcut obiectul controlului de neconstituţionalitate prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã. De aceea Curtea va proceda la examinarea excepţiei astfel cum a fost formulatã în prezenta cauzã.
Dispoziţiile <>art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , reglementeazã unul dintre cazurile în care nu se aplicã prelungirea de drept a contractelor de închiriere, şi anume ipoteza contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particularã, prevãzute la <>art. 1-7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , ai cãror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinţã corespunzãtoare, dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, Curtea reţine cã formula redacţionalã a textului legal dedus controlului nu oferã temei unei atare critici, întrucât nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , şi anume de la data de 8 aprilie 1999, data publicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. Curtea observã cã prevederile art. 13 lit. b) nu reglementeazã raporturi juridice nãscute anterior intrãrii sale în vigoare, modurile în care s-a realizat înstrãinarea locuinţei rãmânând guvernate de dispoziţiile legale sub imperiul cãrora s-au perfectat. Astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare.
Curtea observã cã reglementarea criticatã reprezintã voinţa legiuitorului care a înţeles sã excludã anumite categorii de persoane, care pânã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţã au fost titulari ai contractelor de închiriere, de la beneficiul prelungirii acestor contracte.
Într-adevãr, beneficiarul unei locuinţe cu privire la care contractul de închiriere a ajuns la termen nu poate pretinde cã are un drept de a obţine prelungirea acestui contract, proprietarul putând decide suveran în aceastã privinţã.
Faţã de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Steliana Anghel în Dosarul nr. 2.527/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
