Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 21 din 11 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373, art. 373^1 si art. 488 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 1 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373, 373^1 şi 488 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 4.928/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.928/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373, art. 373^1 şi art. 488 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Aurel Ionescu cu ocazia soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcã principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, dreptul la apãrare, prevãzut la art. 24 din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã la protecţia proprietãţii. În acest sens aratã cã textele de lege criticate sunt discriminatorii prin faptul cã numai creditorul are posibilitatea de a ataca încheierea prin care este încuviinţatã executarea silitã, tratamentul inechitabil fiind, evident, în defavoarea debitorului.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile de lege criticate fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 335/2005 .
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373, 373^1 şi 488 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
Art. 373: "Hotãrârile judecãtoreşti şi celelalte titluri executorii se executã de executorul judecãtoresc din circumscripţia judecãtoriei în care urmeazã sã se efectueze executarea ori, în cazul urmãririi bunurilor, de cãtre executorul judecãtoresc din circumscripţia judecãtoriei în care se aflã acestea. Dacã bunurile urmãribile se aflã în circumscripţiile mai multor judecãtorii, este competent oricare dintre executorii judecãtoreşti care funcţioneazã pe lângã acestea.
Instanţa de executare este judecãtoria în circumscripţia cãreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Art. 373^1: "Cererea de executare silitã se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu dispune altfel. Executorul judecãtoresc va solicita încuviinţarea executãrii de cãtre instanţa de executare, cãreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmãritor şi titlul executoriu.
Instanţa încuviinţeazã executarea silitã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
Dupã încuviinţarea cererii instanţa va alcãtui un dosar privind executarea, la care executorul judecãtoresc este obligat sã depunã câte un exemplar al fiecãrui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.";
Art. 488: "Sunt supuse urmãririi silite imobiliare bunurile imobile.
Pot forma obiectul urmãririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum şi dreptul de superficie.
Dreptul de servitute poate fi urmãrit silit numai odatã cu fondul dominant cãruia îi profitã."
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 24 care consacrã dreptul la apãrare, precum şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã invocate şi în cauza de faţã.
Astfel, referitor la susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile art. 373 şi 373^1 din Codul de procedurã civilã ar crea o discriminare între creditor şi debitor, determinând restrângerea dreptului la apãrare al celui din urmã, prin <>Decizia nr. 482 din 29 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 9 septembrie 2005, şi prin <>Decizia nr. 660 din 10 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 3 noiembrie 2006, Curtea a reţinut cã principiul egalitãţii presupune existenţa unor situaţii de fapt identice, la care trebuie sã se aplice un regim juridic identic; or, în speţã, creditorul şi debitorul nu se gãsesc în situaţii identice, fiind aşadar firesc ca drepturile şi obligaţiile lor sã difere.
În acest sens este şi <>Decizia Plenului nr. 1/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care Curtea Constituţionalã a statuat, de asemenea, cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, fiind de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti. Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 488 din Codul de procedurã civilã, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 217 din 3 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 4 septembrie 2001, cã aceste dispoziţii reglementeazã executarea silitã a bunurilor nemişcãtoare, ultima fazã a procesului civil, consecutivã obţinerii unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-a stabilit în sarcina debitorului o obligaţie de naturã patrimonialã.
Aceastã obligaţie este o consecinţã a angajãrii rãspunderii juridice contractuale sau delictuale a debitorului. La aceastã procedurã se recurge numai în situaţia în care debitorul obligaţiei stabilite prin hotãrâre sau titlu executoriu nu executã de bunã voie prestaţia la care este obligat.
Dispoziţiile legale criticate nu numai cã nu contravin prevederilor constituţionale şi celor din pactele inter-naţionale invocate, ci, dimpotrivã, asigurã aplicarea lor, deoarece permit executarea silitã şi lipsirea de proprietate în cazurile prevãzute de lege, cazuri care nu sunt un mod arbitrar de lipsire de proprietate.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã impunã schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi motivarea acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373, art. 373^1 şi art. 488 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 4.928/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
