Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 21 din 10 martie 2008 privind recursul in interesul legii, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 444 din 13 iunie 2008
Dosar nr. 5/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, în raport cu prevederile <>art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 , aprobatã prin <>Legea nr. 334/2001 , referitor la sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihicã, în cuantum de 50% din salariul de bazã brut lunar, pentru judecãtori, procurori şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 91 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili cã sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihicã, reglementat pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate prin <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 , nu mai poate sã fie pretins şi nici acordat deoarece a încetat sã existe dupã data de 1 octombrie 2000, când a intrat în vigoare abrogarea expresã a acestui articol de lege, dispusã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 , aprobatã prin <>Legea nr. 334/2001 .
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, în raport cu prevederile de abrogare a acestor dispoziţii prin <>art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 , aprobatã prin <>Legea nr. 334/2001 , referitor la sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihicã în cuantum de 50% din salariul de bazã brut lunar, pentru judecãtori, procurori şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Astfel, unele instanţe de judecatã au respins cererile formulate de magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate, prin care au solicitat sã li se acorde sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihicã, motivând cã prin dispoziţiile <>art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 au fost abrogate expres prevederile <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 , care reglementau acest drept.
S-a relevat, în sprijinul acestui punct de vedere, cã dispoziţiile din <>Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea anumitor sporuri la drepturile salariale nu au caracter de lege organicã, ele putând fi modificate, anulate sau suspendate prin legi ordinare şi, implicit, pe calea ordonanţelor simple adoptate de Guvern, în baza unei legi speciale de abilitare, cum este <>Legea nr. 125/2000 , prin care Guvernului României i s-a dat împuternicire sã modifice şi sã completeze <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul admiterii unor asemenea acţiuni, formulate de magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate, dispunând plata drepturilor salariale solicitate, care reprezintã spor de risc şi suprasolicitare neuropsihicã, în cuantum de 50% raportat la salariul de bazã brut lunar.
În motivarea acestui punct de vedere s-au invocat dispoziţiile <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 , care prevãd cã, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihicã, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiazã de un spor de 50% din salariul de bazã brut lunar.
S-a învederat cã aceste dispoziţii, fãcând parte dintr-o lege organicã, îşi produc în continuare efectul, deoarece nu putea fi abrogate prin <>art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , câtã vreme pe calea unei ordonanţe simple a Guvernului, act normativ de rang inferior unei legi, nu poate fi infirmatã o prevedere reglementatã într-o lege organicã adoptatã de Parlamentul României. S-a subliniat, în acest sens, cã abrogarea legii menţionate printr-o ordonanţã simplã a Guvernului, contravenind normelor constituţionale şi <>Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, nu poate sã îşi producã efectele.
În fine, s-a considerat cã neaplicabilitatea menţionatei dispoziţii de abrogare este impusã şi de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale întrucât o atare mãsurã, adoptatã prin ordonanţã, nu este proporţionalã cu situaţia care a determinat reglementarea dreptului vizat, ea aducând atingere însãşi existenţei acelui drept, fãrã ca aceasta sã fie justificatã de o cauzã de utilitate publicã.
S-a învederat totodatã cã un astfel de drept nu poate fi înlãturat şi pentru cã menţinerea lui este impusã de condiţiile concrete în care magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate îşi desfãşoarã activitatea, caracterizate prin risc şi suprasolicitare neuropsihicã ce se accentueazã continuu.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiazã de un spor de 50% din salariul de bazã brut lunar, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihicã.
Sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihicã, reglementat prin <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi prin <>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996 , modificatã şi completatã, a fost efectiv plãtit magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate, fiind evidenţiat ca atare în carnetele de muncã.
Prin <>art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus cã art. 47 se abrogã. Aceastã ordonanţã a Guvernului a fost aprobatã prin <>Legea nr. 334/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intrã în atribuţiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituţie, adoptã legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
Este adevãrat cã, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuţia adoptãrii de acte normative Guvernului României, care emite ordonanţe, în temeiul acelei legi speciale, însã numai în limitele şi în condiţiile prevãzute în acea lege [art. 108 alin. (3) din Constituţie]. Dar asemenea ordonanţe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu şi al legilor organice.
<>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 a fost emisã, aşa cum rezultã din preambul, în baza <>art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 , prin care Guvernul a fost abilitat sã modifice şi sã completeze <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã.
La rândul ei, <>Legea nr. 24/2000 , în vigoare la data emiterii <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 , definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 şi 62, precizeazã cã modificarea unui astfel de act constã în schimbarea expresã a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi redarea lor într-o nouã formulare, iar completarea actului normativ constã în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugã elementelor structurale existente, şi, în fine, cã abrogarea se referã la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementãri de acelaşi nivel sau de nivel superior, care trebuie sã îşi înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci cã modificarea, completarea sau abrogarea totalã sau parţialã a unui act normativ reprezintã instituţii juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin <>Legea nr. 125/2000 , Guvernul a fost abilitat sã modifice şi sã completeze, iar nu sã şi abroge <>Legea nr. 50/1996 , nici total şi nici parţial.
Mai este de reţinut cã la momentul emiterii <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare şi <>Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor Curţii Supreme de Justiţie, ale magistraţilor-asistenţi şi ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în <>Legea nr. 56/1996 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 55/1997 , aprobatã la rândul ei prin <>Legea nr. 126/2000 , se prevedea la art. 23^1 cã pentru risc şi suprasolicitare neuropsihicã judecãtorii şi magistraţii-asistenţi beneficiazã de un spor de 50% din salariul de bazã lunar.
Cu toate cã Guvernul României nu a fost abilitat prin <>Legea nr. 125/2000 sã modifice sau sã completeze <>Legea nr. 56/1996 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 55/1997 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 126/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuşi, prin <>art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispoziţiile <>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996 .
În acest fel, prin emiterea <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 au fost depãşite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încãlcându-se astfel dispoziţiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituţia României.
Tot în acest sens este de observat cã <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 142/1997 , lege organicã în vigoare la data emiterii <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 , prevedea în art. 81: magistraţii beneficiazã de salarii stabilite în raport cu nivelul instanţei, de indemnizaţii pentru stabilitate în magistraturã, pentru îndeplinirea unei funcţii de conducere, de suporturi pentru vechime în muncã, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihicã.
Abrogarea <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilatã modificãrii unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speţã <>art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , lege ordinarã, prin care a fost abrogat <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi <>art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat <>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996 , modificatã şi completatã, contravine <>art. 81 din Legea nr. 92/1992 , modificatã şi completatã, lege organicã.
Neconstituţionalitatea abrogãrii dispoziţiilor <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 , republicatã, şi ale <>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996 , modificatã şi completatã, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin <>art. IX alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent -, poate fi invocatã numai pe calea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti.
Curtea Constituţionalã are însã în competenţã numai controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor din legile şi ordonanţele în vigoare, iar verificarea constituţionalitãţii şi soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituţie, instanţelor judecãtoreşti.
Or, art. I pct. 42 şi <>art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , adoptate cu încãlcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituţionale, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, şi îşi înceteazã efectele.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatã cã instanţele judecãtoreşti pot sã se pronunţe asupra regularitãţii actului de abrogare şi a aplicabilitãţii în continuare a normei abrogate în condiţiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicţie în recursul cu a cãrui soluţionare a fost corect învestitã.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conţinute în art. I pct. 42 şi în <>art. IX alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanţele de judecatã sã considere rãmase în vigoare dispoziţiile <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 , republicatã.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parţialã, determinatã de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 , republicatã, şi, respectiv, ale <>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996 , modificatã şi completatã, sã se producã şi dupã intrarea în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 .
Sub acest aspect, în raport de cele reţinute, rezultã fãrã echivoc faptul cã au supravieţuit dispoziţiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihicã, astfel cã acestea au produs şi produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune cã nici în prezent dispoziţiile respective nu şi-au încetat aplicabilitatea, deoarece, aşa cum s-a arãtat, prin prevederile din <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 au fost depãşite limitele şi condiţiile legii de abilitare, fiind astfel încãlcate dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Constituţia României din 1991, în vigoare la data adoptãrii ordonanţei [art. 108 alin. (3), în forma republicatã în 2003 a Constituţiei României].
Efectul imediat al supravieţuirii normei în discuţie rezidã incontestabil în faptul cã drepturile consacrate legislativ prin dispoziţiile <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi ale <>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996 se cuvin şi în continuare persoanelor care se încadreazã în ipotezele la care se referã textele de lege.
De altfel, aşa cum rezultã chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, unui numãr însemnat de persoane - magistraţi şi personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihicã.
Or, în ipoteza adoptãrii unei soluţii contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situaţii de discriminare în cadrul aceloraşi categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadreazã în ipoteza dispoziţiilor <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi ale <>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996 , în condiţiile în care sporul în discuţie a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificãri pozitive în ceea ce priveşte condiţiile şi specificul activitãţii desfãşurate.
Cât priveşte noţiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut în mod constant cã existã discriminare atât timp cât diferenţa de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situaţii analoage nu are o justificare legitimã, obiectivã şi rezonabilã (Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franţei, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, § 59).
A accepta teza propusã de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordãrii acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situaţia în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistraţi şi personal auxiliar de specialitate care beneficiazã de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihicã şi, pe de altã parte, magistraţi şi personal auxiliar de specialitate cãrora, deşi desfãşoarã aceeaşi activitate şi în aceleaşi condiţii, nu li s-ar recunoaşte acest drept.
Or, este evident cã interpretarea diferenţiatã a normelor incidente cu privire la aceleaşi categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constatã existenţa unei justificãri legitime, obiective şi rezonabile, ar fi de naturã sã reprezinte o discriminare în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, ale Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã, şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia europeanã a drepturilor omului.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu referire la art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se constata cã dispoziţiile <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 trebuie interpretate şi aplicate în sensul cã judecãtorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihicã, calculat la indemnizaţia brutã lunarã, respectiv salariul de bazã brut lunar, şi dupã intrarea în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 , aprobatã prin <>Legea nr. 334/2001 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor <>art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, constatã cã judecãtorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihicã, calculat la indemnizaţia brutã lunarã, respectiv salariul de bazã brut lunar, şi dupã intrarea în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 , aprobatã prin <>Legea nr. 334/2001 .
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 10 martie 2008.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
