Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 209 din 30 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 311 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 76 din 21 februarie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vlad Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, lipsind Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti şi Societatea Comercialã "Cotroceni" - S.A., fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, autorul exceptiei solicita admiterea acesteia şi constatarea ca dispoziţiile art. 311 din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale, deoarece incalca principiul separaţiei puterilor în stat.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, având în vedere ca formula executorie vizeazã executarea unei anumite hotãrâri, astfel încât dispoziţia cuprinsã în aceasta formula rãmâne fãrã suport în cazul desfiinţãrii hotãrârii respective de cãtre instanta de recurs.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 1999 Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vlad Alexandru Ionescu într-o cauza civilã având ca obiect judecarea apelului declarat de autorul exceptiei impotriva Sentinţei nr. 8.980/1998 a Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata, în esenta, ca art. 311 din Codul de procedura civilã incalca principiul separaţiei puterilor în stat. Dezvoltand argumentarea, autorul exceptiei susţine ca prin separaţia puterilor în stat sfera de competenta a fiecãrei puteri este strict delimitata. În consecinta, se apreciazã ca puterea judecãtoreascã, având competenta de a "spune legea", nu are puterea sa se amestece în "punerea în execuţie a unei hotãrâri judecãtoreşti (care) intra în competenta puterii executive". De asemenea, se mai susţine ca "prin casarea unei hotãrâri nu pot fi anulate actele de executare, fiindca acestea sunt acte administrative intrate în circuitul civil şi care pot fi supuse numai cenzurii instanţelor de contencios administrativ". Pe de alta parte, în mod contradictoriu fata de susţinerea de mai sus, în final autorul exceptiei considera ca "actul de executare o data intrat în circuitul civil, fiind emis în numele preşedintelui tarii, nu poate fi desfiinţat pe cale judecãtoreascã, întrucât, conform art. 84 alin. (2) din Constituţie, preşedintele tarii se bucura de imunitate şi actele emise de el sau în numele lui nu pot fi aduse în fata justiţiei".
La data de 2 septembrie 1999 autorul exceptiei a depus la dosarul Curţii Constituţionale o petiţie prin care arata ca "ridica excepţia de neconstituţionalitate a recursului în anulare introdus de procurorul general impotriva Sentinţei civile nr. 3.612 din 28 iunie 1993, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, întrucât recurentul nu are calitate procesuala activa".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, instanta arata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece "este firesc ca desfiinţarea temeiului executãrii sa se reflecte şi în actele de executare realizate". Totodatã, se apreciazã ca prin prevederea legalã criticata nu se incalca nici o dispoziţie constituţionalã, iar referitor la argumentul susţinut de autorul exceptiei în legatura cu faptul ca şi mãsura de desfiinţare a actelor de executare ar trebui sa fie luatã în numele preşedintelui tarii, sub care s-a luat mãsura punerii în executare a hotãrârii, instanta apreciazã ca prin art. 311 din Codul de procedura civilã se declara ineficacitatea actelor de executare a unei hotãrâri judecãtoreşti desfiinţate. De asemenea, instanta considera, în legatura cu aceasta sustinere a autorului exceptiei, ca "nu reprezintã o chestiune de verificare a constituţionalitãţii legii, ci reprezintã obiecţiuni la modul de reglementare a întoarcerii executãrii în cazul casãrii hotãrârii puse în executare (chestiune ce priveşte necesitatea sau oportunitatea reglementãrii legale)". Instanta mai afirma, de asemenea, ca "nu se poate susţine ca prin declararea ineficacitatii formelor de executare, ca urmare a desfiinţãrii hotãrârii, se submineaza autoritatea instituţiei prezidenţiale, deoarece nu s-a pus în executare un act emis de preşedintele statului".
În conformitate cu prevederile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se considera, în esenta, ca "executarea silitã reprezintã ultima faza a procesului civil, în care se realizeazã în concret dreptul recunoscut printr-o hotãrâre judecãtoreascã sau printr-un alt titlu executoriu". În ceea ce priveşte participarea puterii executive la executarea unei hotãrâri judecãtoreşti, se arata ca "aceasta participare nu reprezintã decât îndeplinirea atribuţiilor legale de a da concursul la realizarea activitãţii de executare silitã şi nu confirmarea faptului ca am fi în prezenta unei activitãţi proprii autoritãţilor executive". Se mai invoca şi argumentul ca intreaga executare, ca şi validitatea titlului sunt supuse controlului instanţei civile pe calea contestaţiilor introduse de cei interesaţi. Se conchide, în acest sens, ca "numai jurisdicţia de drept comun, şi nu cea specialã a contenciosului administrativ, are competenta generalã sa controleze regularitatea infaptuirii justiţiei în toate cazurile de executare silitã a obligaţiilor stabilite potrivit legii". În concluzie, se apreciazã ca dispoziţiile art. 311 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului exceptiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 311 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora: "Hotãrârea casatã nu are nici o putere.
Actele de executare sau de asigurare fãcute în puterea unei asemenea hotãrâri sunt desfiinţate de drept, dacã instanta de recurs nu dispune altfel."
Autorul exceptiei, invocand neconstituţionalitatea art. 311 din Codul de procedura civilã, apreciazã ca a fost încãlcat principiul separaţiei puterilor în stat.
Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca, deşi Constituţia nu consacra în nici un text al sau, expressis verbis, principiul separaţiei puterilor, acest principiu rezulta din modul în care legea fundamentalã reglementeazã autoritãţile publice şi competentele ce revin acestora. De altfel, Curtea Constituţionalã a consacrat în jurisprudenta sa, în mai multe randuri, aplicabilitatea acestui principiu, de exemplu prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994, şi prin Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993.
Totodatã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care prevãd ca "Sunt neconstituţionale prevederile actelor normative [...] care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei", Curtea constata ca se poate pronunţa asupra constituţionalitãţii unui text de lege prin raportarea acestuia la un principiu constituţional.
În aceste condiţii, trecând la examinarea pe fond a exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 311 din Codul de procedura civilã sunt cuprinse în normele care reglementeazã procedura de judecata, şi anume în Cartea a II-a "Procedura contencioasã" din acelaşi cod. Conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". În consecinta, reglementarea efectelor casãrii hotãrârii judecãtoreşti asupra actelor de executare a acesteia este o prerogativa exclusiva a legiuitorului.
Invocarea principiului separaţiei puterilor în stat în susţinerea neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 311 din Codul de procedura civilã este nerelevanta pentru soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei cauze. Faptul ca textul criticat prevede ca actele de executare sau de asigurare fãcute în puterea unei hotãrâri judecãtoreşti casate sunt desfiinţate de drept, dacã instanta de recurs nu dispune altfel, este consecinta împrejurãrii ca hotãrârea judecãtoreascã, investitã cu formula executorie prevãzutã la art. 269 din Codul de procedura civilã, care a devenit astfel titlu executoriu, a fost desfiintata ca urmare a soluţionãrii unei cai de atac. De altfel, însuşi textul formulei executorii vizeazã executarea silitã a unei anumite hotãrâri judecãtoreşti, în cazul în care aceasta este titlu executoriu, ceea ce presupune ca dispoziţia cuprinsã în aceasta formula rãmâne fãrã suport în cazul desfiinţãrii hotãrârii respective de cãtre instanta judecãtoreascã superioarã sesizatã cu soluţionarea caii de atac exercitate impotriva hotãrârii. A considera, asa cum susţine autorul exceptiei, ca actul de executare ar trebui desfiinţat, la rândul sau, de instanta de contencios administrativ presupune un formalism excesiv, deoarece instanta de contencios nu ar avea ce soluţiona, întrucât ea nu ar putea sa menţinã actul de executare a unei hotãrâri care nu mai exista.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca puterea judecãtoreascã ar incalca prerogativele Preşedintelui României în numele cãruia s-a dispus prin formula executorie aducerea la îndeplinire a prevederilor hotãrârii judecãtoreşti, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece, dacã hotãrârea este desfiintata de o instanta judecãtoreascã, formula executorie rãmâne fãrã obiect, iar actele de executare nu îşi mai au justificare, asa cum de altfel precizeazã dispoziţiile art. 311 din Codul de procedura civilã, care prevede totodatã excepţia cazului în care instanta de recurs dispune altfel. De asemenea, este de reţinut ca desfiinţarea efectelor actelor de executare, în cazul casãrii hotãrârii, este dispusã prin lege şi se produce de drept. Or, legea este obligatorie atât pentru instanta de judecata, cat şi pentru autoritãţile din sfera puterii executive. Legiuitorul care stabileşte condiţiile în care o hotãrâre judecãtoreascã devine titlu executoriu şi conţinutul formulei executorii este îndreptãţit sa reglementeze şi situaţia efectelor casãrii hotãrârii asupra actelor de executare efectuate în baza ei.
În consecinta, Curtea constata ca prevederile art. 311 din Codul de procedura civilã, care, în principiu, leagã situaţia actelor de executare de existenta hotãrârii ce se executa, sunt constituţionale, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie respinsã.
Referitor la petiţia depusa de autorul exceptiei de neconstituţionalitate direct la dosarul Curţii, prin care invoca neconstituţionalitatea recursului în anulare introdus de procurorul general impotriva unei sentinţe civile, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta nu poate fi primitã, fiind contrarã prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, conform cãrora Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vlad Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 noiembrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
