Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 209 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 din Codul civil si art. 61 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 349 din 6 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil şi ale art. 61 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Eugeniu Pãunescu Mitulescu în Dosarul nr. 9.876/4/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintã apãrãtorul pãrţii Daniela Bucur, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei şi cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 1.705 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil, ridicatã de Sanda Anna Bãnciulescu în Dosarul nr. 21.625/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
La apelul nominal se prezintã apãrãtorul pãrţii Aurelia Micşunescu, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã la dosar s-au depus mai multe acte, printre care şi o cerere formulatã de autorul acesteia de renunţare la judecatã.
Curtea acordã cuvântul pe cererea de renunţare la judecatã.
Apãrãtorul pãrţii Aurelia Micşunescu solicitã sã se ia act de aceastã cerere.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, potrivit <>art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în faţa acesteia nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, aşa încât Curtea nu poate lua act de aceastã cerere.
Deliberând, Curtea respinge cererea şi pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul excepţiilor ridicate.
Apãrãtorii prezenţi ai pãrţilor şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.705 D/2007 la Dosarul nr. 1.578 D/2007, care este primul înregistrat.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Apãrãtorul pãrţii Daniela Bucur solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi pãstrarea practicii Curţii în materie.
Apãrãtorul pãrţii Aurelia Micşunescu lasã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate la aprecierea Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã se impune pãstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierile din 9 octombrie 2007 şi 11 septembrie 2007, pronunţate în Dosarele nr. 9.876/4/2006 şi nr. 21.625/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil şi ale art. 61 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în cauze având ca obiect recursurile împotriva unei decizii prin care s-a menţinut o sentinţã ce dispunea evacuarea autorului excepţiei şi împotriva unei decizii prin care s-a admis o acţiune posesorie.
În motivarea excepţiei Gheorghe Eugeniu Pãunescu Mitulescu susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit ca un promitent-cumpãrãtor sã fie evacuat dintr-un imobil pentru lipsa titlului locativ.
Autorul Sanda Anna Bãnciulescu susţine cã dispoziţiile art. 480 din Codul civil sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât dau posibilitatea desfiinţãrii unor acte juridice încheiate cu bunã-credinţã şi cu respectarea legilor în vigoare în acel moment.
Se aratã cã dispoziţiile art. 480 din Codul civil încalcã prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Legea fundamentalã, atâta vreme cât permit ca un proprietar legitim sã îşi piardã dreptul de proprietate, deşi proprietatea este garantatã. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece impun limitãri legale ale exerciţiului dreptului de proprietate, fãrã a ţine seama de exigenţele constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (7), potrivit cãrora dreptul de proprietate obligã şi la respectarea "celorlalte sarcini" ce revin titularului sãu potrivit obiceiului.
Autorul susţine cã prevederile criticate încalcã şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), întrucât se creeazã o situaţie privilegiatã pentru aşa-zişii "proprietari anteriori", care sunt favorizaţi în faţa celor ce sunt proprietari ca urmare a cumpãrãrii cu bunã-credinţã, în baza <>Legii nr. 112/1995 , a unor imobile ce aparţineau statului.
Totodatã, se apreciazã cã se înfrâng şi dispoziţiile de principiu stabilite prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã şi cã prevederile criticate reprezintã o nesocotire a art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului, cât şi a art. 136 alin. (5) relativ la inviolabilitatea proprietãţii private.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie opineazã cã niciunul dintre textele de lege criticate nu contravine prevederilor constituţionale invocate. În esenţã, se aratã cã art. 480 din Codul civil dã definiţia legalã a proprietãţii, ale cãrei atribute pot fi exercitate liber de titularul respectivului drept cu respectarea ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii, respectiv ale Constituţiei, ca lege fundamentalã a Statului român. Totodatã, se aratã cã dispoziţiile art. 61 din Codul de procedurã civilã nu instituie reguli speciale privind calitatea persoanelor îndreptãţite sã formuleze o cerere de chemare în garanţie, ci doar aspecte procedurale, care mai degrabã se impune a fi respectate ca o cerinţã prevãzutã de art. 21 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile apãrãtorilor prezenţi ai pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 480 din Codul civil şi ale art. 61 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 480 din Codul civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege.";
- Art. 61 din Codul de procedurã civilã: "Cererea va fi fãcutã în condiţiile de formã pentru cererea de chemare în judecatã. Cererea fãcutã de pârât se va depune odatã cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfãţişare.
Cererea de chemare în garanţie fãcutã de reclamant se poate depune, pânã la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanţe."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectãrii Constituţiei şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apãrare, ale art. 26 alin. (1) privind ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, ale art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului, ale art. 44 alin. (1), (2) şi (7) privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
1. Prevederile art. 480 din Codul civil au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se prin mai multe decizii dintre care menţionãm: <>Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006 , <>Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006 şi <>Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007 , statuând, de fiecare datã, cã sunt constituţionale.
Cu aceste prilejuri, s-a reţinut, în esenţã, cã dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legalã a proprietãţii, precizând cã dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultã din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însã a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii.
Prin urmare, condiţionarea liberei exercitãri a dreptului de proprietate de respectarea dispoziţiilor legii include şi Constituţia, ca Lege fundamentalã, situatã, din punctul de vedere al forţei juridice, în vârful ierarhiei actelor normative, astfel încât textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu exigenţa impusã de art. 44 alin. (7) din Constituţie, ce impune proprietarului obligaţia respectãrii tuturor sarcinilor care îi revin, potrivit legii sau obiceiului.
Pentru aceleaşi considerente, art. 480 din Codul civil nu înfrânge prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5).
Curtea a reţinut cã art. 480 din Codul civil cuprinde o definiţie legalã a dreptului de proprietate ce se aplicã tuturor proprietarilor, fãrã discriminãri, fiind astfel respectat principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Cu privire la celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autorii excepţiei, Curtea observã cã acestea nu au incidenţã în cauzã. Aceasta deoarece pretinsa lor încãlcare rezultã din modul în care instanţele de judecatã au aplicat art. 480 din Codul civil, aspect ce excedeazã însã controlului Curţii Constituţionale.
2. Cu privire la dispoziţiile art. 61 din Codul de procedurã civilã Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 913 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007, reţinând, în esenţã, cã stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalitãţile instituite de lege.
În consecinţã, prin reglementãrile cuprinse în art. 61 din Codul de procedurã civilã, referitoare la termenele pânã la care reclamantul, respectiv pârâtul, poate depune cererea de chemare în garanţie, legiuitorul nu a înţeles sã stabileascã un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, pãrţilor interesate nu li se încalcã nici accesul liber la justiţie atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecãtoreşti, în termenul legal, cu cererea de chemare în garanţie.
Mai mult, obligaţia pãrţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintã expresia aplicãrii principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului sãu în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrãri a justiţiei, precum şi necesitãţii aplicãrii şi respectãrii drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil şi art. 61 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Eugeniu Pãunescu Mitulescu şi de Sanda Anna Bãnciulescu în dosarele nr. 9.876/4/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi nr. 21.625/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
