Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 209 din 25 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Delta Metals" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.997/1999 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 17 octombrie 2000 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 24 octombrie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 februarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 9.997/1999, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Delta Metals" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect plângerea formulatã de aceasta societate comercialã impotriva procesului-verbal din 22 iunie 1999 de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, încheiat de Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a municipiului Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin aplicarea sancţiunilor prevãzute la <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 opereazã o "confiscare mascatã" a averii dobândite licit, dreptul de proprietate nemaifiind garantat. Totodatã se considera ca dispoziţiile criticate instituie o discriminare între agenţii economici care efectueazã export şi cei care deruleazã afaceri interne, iar statul nu mai asigura libertatea comerţului. Se apreciazã ca în felul acesta se incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (7), ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6). Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, apreciazã ca textele criticate nu contravin Constituţiei. Se arata ca prin dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se asigura protecţia interesului naţional, care, în materia repatrierii valutei, consta în asigurarea disponibilitãţilor valutare necesare statului roman pentru achitarea obligaţiilor externe de plata. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , reglementeazã, în esenta, repatrierea de cãtre agenţii economici a valutei ce rezulta din activitatea de comerţ internaţional pe care aceştia o desfãşoarã. Ca atare, se apreciazã ca "susţinerile petentei nu pot fi reţinute, fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii prin care se incalca norme ce urmãresc consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare". De asemenea, este menţionatã jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 . Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. IV pct. 3: "În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a treceri mãrfii prin frontiera romana, sau, dupã caz, a executãrii lucrãrilor şi prestãrii serviciilor în strãinãtate, în funcţie de zona geograficã a partenerului extern. Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plãţii, stabilite conform clauzelor contractuale. În cazul plãţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plãtit, se aplica aceeaşi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual. Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobãrii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrãrii, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrãrii, produsele necuprinse în cele doua categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice."; - Art. IV pct. 7: "În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând: - 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice; - 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice: - 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei. În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste texte contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (7), ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), texte care prevãd: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. (2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...] (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."; - Art. 134 alin. (2) lit. a) şi b): "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;"; - Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...] (6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã." Dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã statuand prin mai multe decizii ca aceste texte legale nu contravin Constituţiei. Astfel, cu privire la susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate incalca art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, respingând excepţia, Curtea Constituţionalã a reţinut în esenta ca inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut ca <>Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , a fost abrogatã în întregime prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 151/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispoziţiile acestui act normativ referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut la <>art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de <>Legea nr. 76/1992 cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogatã. De asemenea, în legatura cu invocarea încãlcãrii art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (7) din Constituţie, Curtea a reţinut prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000) ca dispoziţiile criticate nu instituie "o confiscare mascatã", ci acestea constituie în realitate mãsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfãşoarã activitãţi de import-export, cu obligaţia pentru aceştia de a repatria valuta, precum şi sancţionarea nerespectãrii acestei obligaţii. Curtea a mai constatat ca limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (şi anume, <>Legea nr. 12/1995 , prin care a fost aprobatã cu modificãri <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenţionale prevãzute la pct. 7 al art. IV din ordonanta criticata sunt, de asemenea, stabilite prin lege, asa încât nu se poate retine încãlcarea art. 41 din Constituţie. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la contrarietatea dintre textele legale criticate şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, prin Decizia nr. 90 din 9 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000, Curtea Constituţionalã a statuat ca obligaţia de repatriere a valutei nu este contrarã acestor prevederi din Constituţie. Aceasta deoarece garantarea constituţionalã a proprietãţii, precum şi caracterul inviolabil al proprietãţii private nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor constituţionale, utilizarea bunurilor proprietate privatã, indiferent de natura lor, prin încãlcarea reglementãrilor legale privind protecţia unui interes naţional, cum este cel al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare în vederea achitãrii obligaţiilor externe de plata ale economiei. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata. În sfârşit, Curtea Constituţionalã urmeazã sa respingã şi susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie care stabilesc egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Într-adevãr Curtea Constituţionalã constata ca aceste dispoziţii constituţionale nu sunt incidente în cauza, deoarece prevederile art. 16 alin. (1) sunt aplicabile cetãţenilor, iar nu societãţilor comerciale, cum este cazul în speta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Delta Metals" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.997/1999 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 octombrie 2000.
