Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 209 din 17 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Domeniul Coroanei" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.168/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Ana Maria Mihãlcescu, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 1.924D/2008, nr. 2.024D/2008, nr. 2.107D/2008 şi nr. 2.294D/2008, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Societatea Comercialã "Cervina" - S.A. Segarcea şi Societatea Comercialã "Oltyre" - S.A. Craiova în dosarele nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 şi nr. 14.099/63/2008 ale aceleiaşi instanţe. La apelul nominal rãspund autorii excepţiei, prin acelaşi avocat, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor. Avocatul autorilor excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.924D/2008, nr. 2.024D/2008, nr. 2.107D/2008 şi nr. 2.294D/2008 la Dosarul nr. 1.923D/2008, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorilor excepţiei solicitã admiterea acesteia, deoarece prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. Se aratã cã dreptul prin care s-a concesionat un bun este un drept câştigat care trebuie respectat. De asemenea, modalitatea de impozitare trebuie sã fie echitabilã şi rezonabilã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, considerând cã textele legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 16 septembrie 2008, 25 septembrie 2008 şi 4 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 10.168/63/2008, nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 şi nr. 14.099/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Domeniul Coroanei" - S.R.L., Societatea Comercialã "Cervina" - S.A. Segarcea şi Societatea Comercialã "Oltyre" - S.A. Craiova în cauze ce au ca obiect judecarea plângerilor împotriva deciziilor de impunere emise de primãrie. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, deoarece prevãd cã taxa pe terenurile proprietate a statului reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor. Se aratã cã, anterior modificãrii textului de lege criticat prin <>Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aceastã sarcinã nu era prevãzutã în legislaţia fiscalã, iar concesionarului îi revenea numai obligaţia de a suporta redevenţa anualã stabilitã prin contractul de concesiune. De asemenea, se aratã cã suprimarea dreptului câştigat de concesionar nu are justificare şi este incompatibilã cu principiile statului de drept. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituţionale invocate, deoarece în cauzã este vorba de instituirea unei obligaţii fiscale, iar nu de stabilirea unor mãsuri de ocrotire a proprietãţii. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere principiilor ocrotirii şi garantãrii, în mod egal, a proprietãţii private. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile autorilor excepţiei, prin avocat, şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 343/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: - Art. 256 alin. (3): "Pentru terenurile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, se stabileşte taxa pe teren care reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, în condiţii similare impozitului pe teren." În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) privind ocrotirea în mod egal a proprietãţii private şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: Prin <>Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronunţându-se asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea a statuat, faţã de jurisprudenţa anterioarã, cã "plata impozitului pe teren în cazul terenurilor proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, de cãtre concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, nu este de naturã a încãlca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul este liber sã stabileascã impozite, în mãsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinitã în cazul de faţã. Aceasta, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţã a terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte intervenite între pãrţile interesate". Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, cu motivarea cã pentru terenul concesionat ori închiriat concesionarul şi locatarul plãtesc şi redevenţã/chirie etc., Curtea a reţinut, prin aceeaşi decizie, cã "aceasta nu are relevanţã sub raportul constituţionalitãţii textului criticat, fiind o problemã care priveşte exclusiv pãrţile contractului de concesiune sau de închiriere, precum şi clauzele lui, iar nu o problemã de ocrotire inegalã a dreptului de proprietate privatã. Ocrotirea proprietãţii private nu se realizeazã prin regimul de impozitare, ci prin alte instrumente juridice. De altfel, Curtea constatã cã prevederile art. 1 paragraful 2 al Protocolului adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale stabilesc cã dispoziţiile privind protecţia proprietãţii nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru reglementarea folosinţei bunurilor conform interesului general şi pentru a asigura plata impozitelor". În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a mai reţinut cã textul criticat se aplicã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se aflã în situaţiile prevãzute de ipoteza normei respective. Pe de altã parte, principiul egalitãţii în drepturi înscris în Constituţie priveşte egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã a institui egalitatea între cetãţeni şi autoritãţile publice sau între cetãţeni şi stat sau unitãţile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public. În sfârşit, referitor la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea a constatat cã stabilirea prin lege a obligaţiei plãţii impozitului pe teren pentru subiectele prevãzute nu numai cã nu încalcã, ci, dimpotrivã, este perfect compatibilã cu textele constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Domeniul Coroanei" - S.R.L., Societatea Comercialã "Cervina" - S.A. Segarcea şi Societatea Comercialã "Oltyre" - S.A. Craiova în dosarele nr. 10.168/63/2008, nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 şi nr. 14.099/63/2008 ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
