Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 209 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 269 din 20 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bana-n" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 6.689/R/CA/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , apreciind cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale, şi, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la prevederile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , întrucât acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.689/R/CA/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi ale <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bana-n" S.R.L. din Lugoj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin, în ordinea invocãrii lor, prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8), art. 45, art. 16 alin. (1), art. 1 alin. (3), art. 21, 20, art. 21 alin. (3) şi art. 11 raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece sunt ambigue şi ar fi trebuit sã prevadã aplicarea sancţiunii contravenţionale în sarcina importatorului sau producãtorului, şi nicidecum în sarcina celui care comercializeazã produsele, întrucât acestuia din urmã i se îngrãdeşte astfel dreptul de a efectua acte şi fapte de comerţ pentru culpa altuia. Totodatã, se considerã cã statul român ar trebui, pe de o parte, sã ia mãsuri ca de la producãtor sau importator sã nu intre pe piaţã produse accizabile marcate necorespunzãtor sau cu marcaje false, iar pe de altã parte, sã nu sancţioneze un simplu comerciant de bunã-credinţã care a cumpãrat astfel de produse în scop de revânzare.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentalã şi cu reglementãrile internaţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile <>art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 .
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, şi ale <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, care au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 : "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: [à'61]
c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false";
- <>Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 : "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevãzute la art. 10 se aplicã agenţilor economici, cu excepţia celor prevãzute la lit. d), astfel:
a) faptele prevãzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţioneazã cu amendã de la 20 milioane lei la 40 milioane lei;
b) faptele prevãzute la art. 10 lit. a), b), i), j), e) şi m) se sancţioneazã cu amendã de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;
c) faptele prevãzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţioneazã cu amendã de la 400 milioane lei la 1 miliard lei.
(2) Contravenţiile prevãzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancţioneazã cu amendã de la 8 milioane lei la 40 milioane lei.
(3) Sumele gãsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevãzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, dupã caz, sunt considerate fãrã provenienţã şi se confiscã, fãcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscã sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii dupã suspendarea activitãţii agenţilor economici, potrivit art. 14."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8), art. 45, art. 16 alin. (1), art. 1 alin. (3), art. 21, art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 11 raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , se constatã cã acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 23 martie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat cã textul legal criticat stabileşte faptul cã deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcãrii, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false, constituie contravenţie.
De asemenea, Curtea a observat cã, potrivit art. 203 din Codul fiscal, responsabilitatea marcãrii revine antrepozitarilor autorizaţi [persoana fizicã sau juridicã autorizatã de autoritatea fiscalã competentã, în exercitarea activitãţii acesteia, sã producã, sã transforme, sã deţinã, sã primeascã şi sã expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal - art. 163 lit. e) din Codul fiscal] sau importatorilor. Totodatã, Codul fiscal, la art. 296^1 alin. (1) lit. h), stabileşte cã marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcãrii ori deţinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel constituie infracţiune. Astfel, coroborând textele legale de mai sus, Curtea a constatat cã atât cel ce marcheazã cu marcaje false produsele accizabile supuse marcãrii sau deţine în antrepozitul fiscal produse marcate în acest fel, cât şi cel care deţine în afara antrepozitului fiscal sau comercializeazã pe teritoriul României produse accizabile supuse marcãrii, fãrã a fi marcate, necorespunzãtor marcate sau cu marcaje false, sunt sancţionaţi, prima faptã constituind infracţiune, iar cea de-a doua, contravenţie. Este, de altfel, o soluţie legislativã care sancţioneazã aceste fapte sãvârşite cu vinovãţie, orice încãlcare a legii impunând o sancţiune în raport cu gravitatea faptei sãvârşite.
Totodatã, în aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã aceste mãsuri au fost instituite pentru a lupta eficient împotriva evaziunii fiscale, ceea ce nu îngrãdeşte cu nimic libertatea comerţului şi nici protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, ci, dimpotrivã, stabileşte un cadru legal, clar şi precis, în care sã se desfãşoare schimburile comerciale cu protejarea intereselor economice naţionale. Astfel, mãsura în cauzã protejeazã şi concurenţa loialã, neîngãduind intrarea pe piaţã a unor produse accizabile care eludeazã cadrul legal în domeniu. De altfel, accesul liber la o activitate economicã nu exclude, ci, dimpotrivã, implicã stabilirea unor limite de exercitare a libertãţii economice, cu specificarea faptelor ilicite prejudiciabile pentru societate sau terţi.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
II. Cu privire la dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , se reţine cã obiectul litigiului dedus instanţei de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate este soluţionarea recursului prin care autorul excepţiei contestã Sentinţa civilã nr. 1.125/2006, pronunţatã de Judecãtoria Lugoj, privind soluţionarea plângerii sale contravenţionale la procesul-verbal nr. 0173623 din 30 septembrie 2006, prin care a fost sancţionat pentru sãvârşirea faptei prevãzute de <>art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 .
Astfel, având în vedere cã soluţionarea cauzei deduse instanţei de judecatã nu depinde de dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 şi cã, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunţã numai asupra excepţiei de neconstituţionalitate "care are legãturã cu soluţionarea cauzei", excepţia urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bana-n" S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 6.689/R/CA/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
