Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 208 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 15 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, excepţie ridicatã de Laurenţiu Matei în Dosarul nr. 7.343/2004 al Judecãtoriei Giurgiu.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta aratã cã prin <>Decizia nr. 75 din 8 februarie 2005 Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 . Apreciazã cã în cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina modificarea jurisprudenţei Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 7.343/2004, Judecãtoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 298/2001 .
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Laurenţiu Matei într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, întocmit de agenţi constatatori din cadrul Ministerului Finanţelor, Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti - Biroul Practici Neloiale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 24, care garanteazã dreptul la apãrare, ale art. 51, referitoare la dreptul la petiţionare, ale art. 52, care reglementeazã dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, conform cãrora statul trebuie sã asigure libertatea comerţului. Precizeazã faptul cã dispoziţiile <>art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 sunt contrare prevederilor din Constituţie menţionate numai în mãsura în care agenţii constatatori, purtãtori ai autoritãţii de stat, procedeazã la aplicarea sancţiunilor contravenţionale în materia concurenţei neloiale fãrã a efectua o cercetare aprofundatã a împrejurãrilor în care s-au petrecut faptele, pentru a stabili dacã, în concret, acestea întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei de concurenţã neloialã. În continuare aratã cã sarcina probei este inversatã datoritã prezumţiei de legalitate care e conferitã de lege actului de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Susţine cã, din acest motiv, se poate ajunge la abuzuri, "justiţiabilului fiindu-i uneori imposibil, din motive ce nu-i pot fi imputate, sã demonstreze cã faptele ce-i sunt puse în sarcinã nu întrunesc elementele constitutive ale unei contravenţii".
Judecãtoria Giurgiu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu se invocã o neconcordanţã între dispoziţiile Constituţiei şi prevederile <>art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 , ci sunt criticate interpretãrile şi modalitãţile de aplicare de cãtre purtãtorii autoritãţii de stat a acestor dispoziţii.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Precizeazã în acest sens cã dispoziţiile de lege criticate nu au ca obiect de reglementare norme cu incidenţã nici în materia dreptului de apãrare, pentru exercitarea cãruia nu stabilesc nici limitãri şi nici proceduri speciale, şi nici asupra dreptului de petiţionare sau asupra dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã. Observã cã, în speţã, stabilirea în cadrul prevederilor legale criticate ca fiind neconstituţionale a elementului material al contravenţiei nu a afectat modul de exercitare a niciunuia dintre aceste drepturi prevãzute de Constituţie. În continuare apreciazã cã s-a dat eficienţã principiului constituţional al libertãţii comerţului şi protecţiei concurenţei loiale. De asemenea, considerã cã "atragerea rãspunderii contravenţionale pentru fapta prin care salariatul exclusiv al unui comerciant îşi oferã serviciile unui concurent este pe deplin justificatã de interesul general al societãţii ca raporturile juridice comerciale sã se desfãşoare «cu bunã-credinţã, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale», conform prevederilor <>art. 1 din Legea nr. 11/1991 , în acest mod fiind garantate libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, aşa cum au fost consacrate de dispoziţiile Legii fundamentale".
Avocatul Poporului considerã cã <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 este constituţional. Aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 135 din Constituţie, întrucât stabilirea prin textul <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 a unei contravenţii reprezintã o opţiune a legiuitorului, care dã expresie preocupãrii statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Menţioneazã cã în acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003 . Precizeazã cã în exercitarea controlului de constituţionalitate Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei, exemplificând cu <>Decizia nr. 245 din 17 septembrie 2002 . În ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 24, 51 şi 52 din Constituţie, considerã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 298/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001. Conţinutul sãu este urmãtorul:
- Art. 4 alin. 1 lit. a): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât sã fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) oferirea serviciilor de cãtre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 24, ale art. 51, ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 51: "(1) Cetãţenii au dreptul sã se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sã adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxã.
(4) Autoritãţile publice au obligaţia sã rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.";
- Art. 52 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi:"(2) Statul trebuie sã asigure: (...)
a) libertatea comerţului (...)."
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se observã cã prevederile <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, excepţia având o motivare identicã celei din prezenta cauzã şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, prin <>Decizia nr. 75 din 8 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 11 martie 2005, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, întrucât a constatat cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Cu acel prilej Curtea a reţinut printre altele cã, "în materia contravenţiilor, constatarea faptelor care, potrivit actelor normative, sunt stabilite şi sancţionate drept contravenţii se face printr-un proces-verbal încheiat de persoane anume împuternicite. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei; în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, cel în cauzã are posibilitatea de a se adresa instanţei atât sub aspectul comiterii faptei, cât şi asupra cuantumului amenzii ce i s-a aplicat".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã conducã la reconsiderarea jurisprudenţei în materie, soluţia pronunţatã în decizia precizatã se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, excepţie ridicatã de Laurenţiu Matei în Dosarul nr. 7.343/2004 al Judecãtoriei Giurgiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
