Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 207 din 6 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 23 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Chen Yongoing în Dosarul nr. 6.933/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.533D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul de limbã chinezã desemnat în cauzã pentru a asigura traducerea, domnul Ioan Budura.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum s-a mai pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 207 din 15 februarie 2011. Precizeazã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a fost modificatã şi completatã prin Legea nr. 157/2011, act normativ adoptat pentru crearea cadrului juridic necesar aplicãrii directe a Regulamentului (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui cod comunitar de vize (Codul de vize), pentru crearea cadrului juridic necesar aplicãrii Deciziei nr. 582/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 de introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoaşterea unilateralã de cãtre Bulgaria, Cipru şi România a anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naţionale ale acestora în scopul tranzitului pe teritoriile lor şi a Deciziei nr. 586/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 de modificare a Deciziei nr. 896/2006/CE de stabilire a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoaşterea unilateralã de cãtre statele membre a anumitor permise de şedere eliberate de Elveţia şi de Liechtenstein în scopul tranzitului pe teritoriul lor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.933/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie de neconstituţionalitate ridicatã de Chen Yongoing într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Oficiul Român pentru Imigrãri de prelungire a mãsurii de luare în custodie publicã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, urmãtoarele: textul de lege criticat încalcã dreptul la apãrare, întrucât nu reglementeazã o procedurã clarã de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã, strãinilor aflaţi în custodie publicã nu li se acordã un translator în limba maternã, nu li se admit probe în apãrare şi, de cele mai multe ori, nu li se admite nici cererea de angajare a unui apãrãtor; se aduce o gravã atingere independenţei justiţiei prin aceea cã soluţia prelungirii mãsurii luãrii în custodie publicã este impusã instanţei prin lege; în cadrul procesului prin care se solicitã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor nu sunt respectate toate garanţiile procesuale prevãzute de lege; accesul la justiţie este limitat, întrucât prelungirea duratei mãsurii se face pe o perioadã de 5 luni, timp în care nu se mai analizeazã dacã mai subzistã motivele avute în vedere la luarea deciziei sau dacã starea de fapt s-a schimbat, iar hotãrârea instanţei asupra solicitãrii de prelungire a duratei de luare în custodie publicã este irevocabilã, strãinul neavând posibilitatea declarãrii recursului; mãsura luãrii în custodie publicã este privativã de libertate.
Autorul excepţiei susţine cã este necesarã transpunerea în dreptul intern a mãsurilor dispuse prin Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţãrilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegalã şi aminteşte, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia încãlcãrii art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (hotãrârile din 27 septembrie 1990, 22 martie 1995, 10 iunie 1996 şi, respectiv, 6 martie 2001, pronunţate în cauzele Wassink împotriva Olandei, Quinn împotriva Franţei, Benham împotriva Marii Britanii şi, respectiv, Chahal împotriva Marii Britanii), respectiv a exigenţelor de claritate, precizie şi previzibilitate pe care un act normativ trebuie sã le îndeplineascã (Hotãrârea din 20 mai 1999, pronunţatã în Cauza Reckvenyi împotriva Ungariei), dar şi Hotãrârea din 30 noiembrie 2009 pronunţatã de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Camerã) în cauza C-357/09, Said Shamilovich Kadzoev (Huchbarov), în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 15 din Directiva nr. 2008/115/CE.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale invocate. Acesta conţine norme procedurale redactate într-o manierã clarã şi precisã, astfel încât orice persoanã îşi poate adapta conduita în funcţie de dispoziţiile sale. Totodatã, se aratã cã o mare parte din problemele criticate de autorul excepţiei pentru neconstituţionalitate vizeazã, în realitate, aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii de cãtre instanţa de judecatã la speţe individualizate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 97 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt în concordanţã cu normele constituţionale şi convenţionale pretins încãlcate. În acelaşi sens au fost exprimate şi punctele de vedere redate în deciziile nr. 28 din 13 ianuarie 2009, nr. 158 din 10 februarie 2009, nr. 714 din 7 mai 2009 şi nr. 1.435 din 5 noiembrie 2009, pronunţate cu prilejul soluţionãrii unor excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi susţinerilor autorului excepţiei, prevederile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Ulterior invocãrii excepţiei, art. 97 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 132 din Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011, astfel cã prevederile alin. (5) - iniţial criticate - se regãsesc, în prezent, având acelaşi conţinut, la alin. (4) al art. 97. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 97 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, care prevãd urmãtoarele: "(4) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã prevãzute la alin. (2) pentru strãinii care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Instanţa trebuie sã se pronunţe înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, iar hotãrârea instanţei este irevocabilã."
Art. 97 alin. (2), la care textul legal criticat face trimitere, are urmãtorul cuprins: "(2) Mãsura luãrii în custodie publicã se dispune de cãtre procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, pe o perioadã de 30 de zile, la solicitarea Oficiului Român pentru Imigrãri, în vederea îndeplinirii tuturor demersurilor necesare îndepãrtãrii sub escortã."
Textele constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (1) care stabileşte cã libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, art. 24 - Dreptul la apãrare şi ale art. 124 alin. (3) potrivit cãruia judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Autorul excepţiei invocã, de asemenea, şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la libertate şi siguranţã.
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile art. 97 alin. (5) [devenit alin. (4)] din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare celor formulate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite, exemplificativ, Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, Decizia nr. 1.568 din 7 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 21 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 207 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 5 mai 2011, Curtea a statuat, în esenţã, cã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României constituie o mãsurã asupra cãreia se pronunţã o instanţã de judecatã, respectiv curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, în cadrul unui proces care întruneşte toate exigenţele unui proces echitabil, fiind garantate atât accesul liber la justiţie al pârâtului şi exercitarea dreptului la apãrare, cât şi independenţa judecãtorului, acesta urmând sã hotãrascã în mod liber, nicio prevedere din textele de lege criticate nefiind de naturã sã îl direcţioneze în mod automat spre o anumitã soluţie. De asemenea, Curtea a reţinut cã prelungirea duratei de luare în custodie publicã reprezintã o mãsurã administrativã, dispusã de magistrat, de restrângere temporarã a libertãţii de circulaţie a strãinului care nu a putut fi îndepãrtat de pe teritoriul României, în cadrul procedurii legale, iar nu o mãsurã privativã de libertate, astfel cã nu se poate reţine încãlcarea art. 23 alin. (1) din Constituţie.
În lipsa unor elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, cele reţinute prin deciziile indicate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţionalã observã cã, potrivit menţiunii privind transpunerea normelor europene, Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul strãinilor în România, care modificã şi ordonanţa de urgenţã criticatã, transpune în dreptul intern, printre alte reglementãri europene, şi Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţãrilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegalã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 348 din 24 decembrie 2008, act normativ european pe care autorul excepţiei îl invocã în sensul cã acesta oferã garanţii suplimentare pentru respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale strãinilor aflaţi în ipoteza normei legale criticate. Soluţionarea criticilor ce vizeazã eventuale neconcordanţe între norma naţionalã şi cea europeanã ţine de competenţa instanţei de judecatã (astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010), desigur, cu excepţia situaţiei prevãzute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011. Or, în cauza de faţã, critica de neconstituţionalitate nu relevã aspecte care sã angajeze competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Chen Yongoing în Dosarul nr. 6.933/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
