Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 207 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 309 din 5 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Thevarjasha Uthyamukar în Dosarul nr. 3.536/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.509D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.744D/2010, nr. 3.534D/2010, nr. 3.799D/2010 şi nr. 3.913D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicatã de Abdalla Abdelrahman Mohamed Abdel Magied, Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak, Ranajaipal Singh şi Ramzi El Jamous în dosarele nr. 4.363/2/2010, nr. 5.675/2/2010, nr. 2.458/2/2010 şi, respectiv, nr. 5.453/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã doamna Ana Maria Saon, interpretul autorizat pentru limba englezã solicitat pentru a asigura traducerea în dosarele nr. 1.509D/2010 şi nr. 3.799D/2010, precum şi domnul Dalati Bassam, interpretul autorizat pentru limba arabã solicitat pentru a asigura traducerea în dosarele nr. 1.744D/2010, nr. 3.799D/2010 şi nr. 3.913D/2010.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.744D/2010, nr. 3.534D/2010, nr. 3.799D/2010 şi nr. 3.913D/2010 la Dosarul nr. 1.509D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, fiind redactat într-o manierã suficient de clarã şi precisã şi întrunind exigenţele de previzibilitate şi accesibilitate. Invocã, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 27 aprilie 2010, 25 mai 2010, 1 iulie 2010, 24 martie 2010 şi 22 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 3.536/2/2010, nr. 4.363/2/2010, nr. 5.675/2/2010, nr. 2.458/2/2010 şi, respectiv, nr. 5.453/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Thevarjasha Uthyamukar, Abdalla Abdelrahman Mohamed Abdel Magied, Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak, Ranajaipal Singh şi, respectiv, Ramzi El Jamous în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor formulate de Oficiul Român pentru Imigrãri în vederea prelungirii duratei mãsurii luãrii în custodie publicã a acestora.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textul de lege criticat "încalcã dreptul constituţional la apãrare, în mãsura în care nu reglementeazã o procedurã clarã de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã, precum şi prin limitarea duratei procedurii". Precizeazã cã se aduce o gravã atingere independenţei justiţiei, soluţia prelungirii mãsurii luãrii în custodie publicã fiind impusã instanţei prin lege. Este nesocotit şi principiul egalitãţii pãrţilor în proces, întrucât textul de lege criticat excepteazã Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã. Autorii excepţiei precizeazã cã, în cadrul procesului prin care se solicitã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor, nu sunt respectate toate garanţiile procesuale prevãzute de lege. Mai aratã cã accesul la justiţie este limitat, întrucât prelungirea duratei mãsurii se face pe o perioadã de 5 luni, timp în care nu se analizeazã dacã mai subzistã motivele avute în vedere la luarea deciziei sau dacã starea de fapt s-a schimbat. Aratã cã mãsura luãrii în custodie publicã este privativã de libertate, constituind şi o restrângere a libertãţii de circulaţie. Precizeazã cã, din cauza lipsei de precizie şi claritate, textul de lege ce formeazã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate nu asigurã suficiente garanţii, în sensul cã mãsura privativã de libertate corespunde scopului art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care este acela "de a proteja persoana de mãsurile arbitrare". Invocã, în sprijinul acestei afirmaţii, Hotãrârea din 27 septembrie 1990, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Wassink împotriva Olandei, şi Hotãrârea din 10 iunie 1996, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Benham împotriva Marii Britanii. De asemenea, aratã cã, în jurisprudenţa aceleiaşi instanţe europene, s-a statuat cã "legea care reglementeazã cu privire la strãinii reţinuţi în vederea returnãrii lor în ţara de origine trebuie sã asigure suficiente garanţii cã mãsurile privative de libertate sunt luate cu bunã-credinţã, adicã exclusiv în scopul declarat, iar nu pentru alte scopuri mascate şi cã procedurile de returnare sunt fãcute cu diligenţa necesarã, în caz contrar detenţia încetând a mai fi legalã în sensul art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Hotãrârea din 22 mai 1995, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Quinn împotriva Franţei, şi Hotãrârea din 6 martie 2001, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Chahal împotriva Marii Britanii).
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal precizeazã cã textele de lege criticate reprezintã norme procedurale care nu contravin niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale ori convenţionale invocate de autorul excepţiei şi care sunt redactate într-o manierã deosebit de clarã şi de precisã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 97 alin. (5): "Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Instanţa trebuie sã se pronunţe înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, iar hotãrârea instanţei este irevocabilã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care stabileşte cã libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 alin. (3) potrivit cãruia judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii. De asemenea, au fost invocate şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul la libertate şi siguranţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra aceluiaşi text de lege, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la acelaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale ca şi cele invocate în prezentele cauze conexate. Prin Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, Curtea a constatat cã nu poate reţine susţinerile referitoare la natura neclarã a procedurii de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã, textul de lege criticat cuprinzând elemente suficiente, clare şi previzibile, astfel încât subiectul de drept sã înţeleagã conduita pe care norma juridicã o impune. Totodatã, Curtea a observat cã instanţa de judecatã, iar nu legea, este cea care dispune aceastã mãsurã, în urma soluţionãrii cauzei în care strãinul, în calitate de parte, beneficiazã de toate garanţiile dreptului la apãrare şi ale unui proces echitabil în faţa unei instanţe independente şi imparţiale. Faptul cã instanţei de judecatã îi este impus un termen imperativ pentru pronunţarea hotãrârii, raportat la data expirãrii termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, sau cã hotãrârea are caracter irevocabil nu sunt aspecte de naturã sã afecteze exercitarea drepturilor fundamentale invocate. Dimpotrivã, acestea dau expresie prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, circumstanţiat la necesitatea rezolvãrii cu celeritate şi în anumite termene a cauzelor referitoare la situaţia strãinilor în România. Faptul cã autorii excepţiei criticã "limitarea duratei procedurii" nu poate fi considerat în niciun caz ca fiind contrar prevederilor Legii fundamentale.
Totodatã, prin Decizia nr. 714 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 30 iunie 2009, analizând susţinerea referitoare la exceptarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrãri, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã, Curtea a constatat cã, la fel ca şi în cazul de faţã, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a unor prevederi care sã impunã acestei autoritãţi obligaţia plãţii unei astfel de taxe. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu poate sã modifice sau sã completeze textele de lege ce îi sunt supuse controlului, asemenea atribuţii intrând în competenţa exclusivã a puterii legislative.
În plus, prin Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, pronunţându-se asupra aceloraşi prevederi legale, dar în varianta anterioarã republicãrii, Curtea a statuat în sensul cã prelungirea duratei de luare în custodie publicã reprezintã o mãsurã administrativã, dispusã de magistrat, de restrângere temporarã a libertãţii de circulaţie a strãinului care nu a putut fi îndepãrtat de pe teritoriul României, în cadrul procedurii legale, iar nu o mãsurã privativã de libertate. Perioada pentru care se poate dispune prelungirea duratei de luare în custodie publicã este strict prevãzutã de lege, înãuntrul acestor termene strãinul având oricând posibilitatea pãrãsirii centrului de cazare odatã ce condiţiile pentru care a fost dispusã mãsura înceteazã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Totodatã, Curtea observã cã dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se referã la unul dintre cazurile care reprezintã excepţii de la regula potrivit cãreia oricare persoanã are dreptul la libertate şi siguranţã, şi anume situaţia în care lipsirea de libertate se face prin arestarea sau detenţia legalã a unei persoane în scopul împiedicãrii pãtrunderii ilegale pe teritoriu sau împotriva cãreia se aflã în curs o procedurã de expulzare ori de extrãdare. Curtea constatã cã prevederile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 reglementeazã o procedurã de prelungire a duratei luãrii în custodie publicã care oferã suficiente garanţii de naturã sã asigure exigenţele stabilite de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa amintitã de autorii excepţiei, cu privire la respectarea scopului detenţiei, astfel cum aceasta este prevãzutã de textul convenţional menţionat. Astfel, dispoziţiile legale criticate prevãd cã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor care nu au putut fi îndepãrtaţi sub escortã în termenul prevãzut de lege se dispune de cãtre o instanţã de judecatã - curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare -, pe baza unei solicitãri motivate din partea Oficiului Român pentru Imigrãri, fiind obligatorie pronunţarea asupra cererii de prelungire înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior. De altfel, aşa cum s-a arãtat mai sus, mãsura luãrii în custodie publicã are caracter administrativ; totuşi, legiuitorul român a prevãzut garanţii similare celor din cauzele penale, tocmai pentru a preveni orice posibilitate de comitere a unor eventuale abuzuri. În aceste condiţii, Curtea constatã cã nu poate reţine nici criticile formulate din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate de autorii excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Thevarjasha Uthyamukar, Abdalla Abdelrahman Mohamed Abdel Magied, Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak, Ranajaipal Singh şi Ramzi El Jamous în dosarele nr. 3.536/2/2010, nr. 4.363/2/2010, nr. 5.675/2/2010, nr. 2.458/2/2010 şi, respectiv, nr. 5.453/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
