Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 207 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 30 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Ye Lifeng şi He Tiaohong în Dosarul nr. 10.731/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde Ye Lifeng, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Partea prezentã depune concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În cadrul acestora, susţine cã textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, interpretate în sensul dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi al practicii jurisprudenţiale a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În esenţã, considerã cã termenul de judecatã de numai 30 de zile, stabilit de textul criticat pentru soluţionarea cererii de acordare a unei forme de protecţie, reprezintã o încãlcare a dreptului la un proces echitabil, prin înfrângerea dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Aceasta, întrucât acest termen excesiv de scurt îl împiedicã pe solicitant sã procure şi sã administreze toate probele de care înţelege sã se foloseascã în dovedirea cererii sale. Mai aratã cã printre garanţiile unui proces echitabil figureazã respectarea unui termen rezonabil, care se apreciazã în funcţie de durata procesului, raportatã la gradul de complexitate a litigiului, respectiv dificultatea problemelor juridice ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, precizeazã cã textul criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã statuând prin <>Decizia nr. 531 din 2 decembrie 2004 cã dispoziţiile privind termenele în care urmeazã sã se judece litigiile la care se referã ordonanţa dau expresie prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasã legiuitorului libertatea de a reglementa procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevãzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.
La dosar a fost depus punctul de vedere al Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În susţinerea acestei cereri, aratã cã procedura de soluţionare a plângerii împotriva hotãrârii de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat comportã o urgenţã evidentã, fiind justificatã o reglementare diferitã de cea prevãzutã de lege pentru alte proceduri. În continuare, aratã cã prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, care consacrã principiul soluţionãrii cauzei deduse judecãţii într-un termen rezonabil, reprezintã o regulã preluatã din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãreia "justiţia nu trebuie realizatã cu întârzieri care sã compromitã eficienţa şi credibilitatea sa".
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 10.731/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ye Lifeng şi He Tiaohong într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare condiţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia afirmã cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, care garanteazã dreptul pãrţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi care reprezintã valorificarea în dreptul intern a principiilor prevãzute în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 obligã instanţa sã soluţioneze plângerea în termen de 30 de zile de la învestire, "fapt care încalcã grav atât dreptul judecãtorului de a hotãrî în mod suveran asupra modului şi timpului alocat cercetãrii judecãtoreşti, cât şi dreptul reclamanţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil". În continuare, având în vedere cã, în opinia autorilor, cauza aflatã pe rolul Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti este "extrem de complexã", aceştia aratã cã, în conformitate cu doctrina şi practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, termenul rezonabil se apreciazã în funcţie de circumstanţele cauzei, şi anume complexitatea acesteia, dificultatea probelor, aspectul internaţional al situaţiei. În continuare, autorii susţin cã termenul prea scurt, prevãzut pentru soluţionarea cererilor de protecţie, pe de o parte, determinã parcurgerea în mare vitezã a tuturor etapelor cercetãrii judecãtoreşti, respectiv audierea reclamantului şi administrarea probatoriului, iar pe de altã parte, forţeazã apãrãtorul ales al reclamantului "sã realizeze o apãrare aproximativã şi formalã", timpul prevãzut de lege fiind insuficient pentru studierea cazului şi, "mai ales, pentru procurarea şi administrarea întregului probatoriu necesar soluţionãrii unei cauze de complexitatea celei privind solicitarea de protecţie". În sprijinul acestor susţineri, autorii excepţiei invocã hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în cauza "Airey contra Irlandei", 1979, în motivarea cãreia s-a reţinut cã "un obstacol de fapt poate sã încalce prevederile Convenţiei în aceeaşi mãsurã ca un obstacol juridic".
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât termenul prevãzut de lege este, pentru judecãtor, un termen de recomandare, aceste pricini având caracter de urgenţã. Precizeazã cã acesta "nu impieteazã asupra desfãşurãrii procesului, în sensul cã sunt respectate dispoziţiile procedurii civile şi este urmatã calea de drept comun privind desfãşurarea procesului civil".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 231 din 25 mai 2004 şi nr. 295 din 1 noiembrie 2001, prin care aceasta a constatat constituţionalitatea textului de lege criticat. De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precizeazã cã dispoziţiile <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 "asigurã oricãrei persoane dreptul de a se plânge cu privire la drepturile şi obligaţiile sale în faţa unui tribunal". Mai aratã cã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit cã prin noţiunea de "drept la un proces echitabil" trebuie sã se înţeleagã ansamblul tuturor garanţiilor procedurale ce trebuie sã însoţeascã un proces. Considerã cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul pãrţilor interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil.
Avocatul Poporului aratã cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a fost republicatã, dându-se textelor o nouã numerotare, art. 15 devenind art. 16. Apreciazã cã dispoziţiile <>art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , republicatã, nu contravin nici unui text din Constituţie, motiv pentru care le considerã constituţionale. Precizeazã însã cã, din sesizarea pe care instanţa de judecatã a înaintat-o Curţii Constituţionale, nu rezultã textele constituţionale presupus încãlcate de textul de lege criticat. Prin urmare, ţinând cont de dispoziţiile imperative ale <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, considerã cã numai aceasta poate decide cadrul constituţional în care urmeazã sã fie examinatã excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 dn 3 septembrie 2000, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost republicatã în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Ca urmare a renumerotãrii, art. 15 a devenit art. 16. În consecinţã, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile art. 16 alin. (5), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (5): "Plângerea se înainteazã de îndatã instanţei competente, care o va soluţiona în termen de 30 de zile."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza a doua din Constituţie, care stabilesc cã "Pãrţile au dreptul (...) şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãrora "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale (...)".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 531 din 2 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 12 ianuarie 2005, excepţia a fost respinsã ca neîntemeiatã, în raport cu aceleaşi texte din Constituţie invocate şi în prezentul dosar. Astfel, Curtea a reţinut cã procedura de soluţionare a plângerii pe care strãinul solicitant al statutului de refugiat o face împotriva hotãrârii de respingere a cererii, datã de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, este instituitã pentru o categorie specialã de persoane şi cu privire la o anumitã categorie de cereri ce comportã o urgenţã evidentã. În continuare, a statuat urmãtoarele: "În ceea ce priveşte dispoziţiile privind termenele în care urmeazã sã se judece litigiile la care se referã ordonanţa, acestea sunt în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasã libertate legiuitorului sã reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevãzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.
Aşa fiind, departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces."
Având în vedere cã motivarea excepţiei soluţionate cu acel prilej este identicã cu cea formulatã în prezenta cauzã şi întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România se impune a fi respinsã ca neîntemeiatã.
În plus, nu se poate susţine cã, în scopul respectãrii termenului de 30 de zile impus prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , instanţa a refuzat petenţilor administrarea unor probe, îngrãdindu-le astfel dreptul la apãrare. Dimpotrivã, din cuprinsul dosarului aflat pe rolul Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti reiese cã aceştia şi-au valorificat pe deplin acest drept.
Referitor la invocarea de cãtre autorii excepţiei a hotãrârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţatã în cauza "Airey contra Irlandei", 1979, referitoare la influenţa cheltuielilor de procedurã asupra accesului la justiţie în materie de separare de domiciliu, se poate observa cã aceasta nu este relevantã în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Ye Lifeng şi He Tiaohong în Dosarul nr. 10.731/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
