Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 206 din 6 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 17 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor în Dosarul nr. 54.035/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.454D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum s-a mai pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 2.629 din 7 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 54.035/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie de neconstituţionalitate ridicatã de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, într-un recurs având ca obiect aplicarea sancţiunii legale pentru neexecutarea unei hotãrâri judecãtoreşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin sancţiunea civilã aplicatã conducãtorului autoritãţii publice pentru neexecutarea în termenul legal a unei hotãrâri judecãtoreşti, acesta - în speţã, prefectul municipiului Bucureşti - rãmâne în memoria opiniei publice o persoanã condamnatã de o instanţã de judecatã, fiindu-i astfel prejudiciatã imaginea şi afectatã demnitatea în mod aproape ireparabil. Se mai aratã cã, fiind de notorietate durata procedurii juridice în dreptul comun datoratã supraaglomerãrii instanţelor de judecatã, un eventual câştig de cauzã în cadrul acţiunii în regres îndreptate împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotãrârii nu poate surmonta prejudiciul adus demnitãţii umane. În acest sens apreciazã cã formele de încãlcare a demnitãţii umane la care face referire art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocat, sunt enumerate exemplificativ, şi nu limitativ.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Acestea instituie un mijloc de constrângere a conducãtorilor autoritãţilor publice pentru a conferi eficacitate înseşi instituţiei contenciosului administrativ, a cãrei finalitate ar fi iluzorie în absenţa unei sancţiuni pentru neexecutarea voluntarã a hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în aceastã materie. Ca atare, amenzile stabilite de textul de lege criticat nu sunt de naturã a aduce atingere demnitãţii conducãtorului autoritãţii publice, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 920 din 23 iunie 2009 sau Decizia nr. 1.083 din 14 iulie 2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 33 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Art. 24, având denumirea marginalã "Obligaţia executãrii", prevede la alin. (2) urmãtoarele: "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplicã conducãtorului autoritãţii publice sau, dupã caz, persoanei obligate o amendã de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despãgubiri pentru întârziere."
Termenul la care face referire textul legal citat este prevãzut în art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege, care are urmãtoarea redactare: "(1) Dacã în urma admiterii acţiunii autoritatea publicã este obligatã sã încheie, sã înlocuiascã sau sã modifice actul administrativ, sã elibereze un alt înscris sau sã efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotãrârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevãzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat contravine, prin raportare la art. 20 din Constituţia României, prevederilor art. 1 "Demnitatea umanã" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 303 din 14 decembrie 2007, potrivit cãrora "Demnitatea umanã este inviolabilã. Aceasta trebuie respectatã şi protejatã."
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã invocarea art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la art. 20 din Constituţia României, este incorectã. Carta, potrivit art. 6 alin. 1 din Versiunea consolidatã a Tratatului privind Uniunea Europeanã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 84 din 30 martie 2010, are aceeaşi valoare juridicã cu cea a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, care, în înţelesul art. 148 din Constituţia României, reprezintã tratatele constitutive ale Uniunii Europene. Aşadar, în sistemul constituţional românesc, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu intrã sub incidenţa art. 20 din Constituţie, care se referã la tratatele internaţionale privind drepturile omului, astfel încât autorul excepţiei ar fi trebuit sã invoce normele cuprinse în Cartã prin raportare la art. 148 din Legea fundamentalã.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea, prin Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2012, a reţinut, de principiu, cã prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în mãsura în care asigurã, garanteazã şi dezvoltã prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în mãsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului. Ţinând cont cã dispoziţiile art. 1 din aceasta se referã la demnitatea umanã, care este inviolabilã, nu se poate susţine cã o sancţiune proceduralã pecuniarã aplicatã de instanţã conducãtorului autoritãţii publice în scopul asigurãrii executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti - astfel cum prevede textul de lege criticat - ar afecta demnitatea umanã a conducãtorului autoritãţii publice respective.
În lipsa unor elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, cele reţinute prin decizia indicatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, în Dosarul nr. 54.035/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
