Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 206 din 4 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 471 din 26 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Mihalcea şi Ştefan Sereny în Dosarul nr. 3.590/2003 al Curţii de Apel Bacãu Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei Ştefan Sereny şi partea Banca Internaţionalã a Religiilor - prin lichidator, reprezentatã de consilierul juridic Dumitru Licã, lipsã fiind autorul excepţiei Emil Mihalcea, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fond, Ştefan Sereny solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Bãncii Internaţionale a Religiilor solicitã respingerea excepţiei ca nefondatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã textele legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.590/2003, Curtea de Apel Bacãu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Emil Mihalcea şi Ştefan Sereny, inculpaţi în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate, referitoare la competenţa materialã de primã instanţã a Curţii de Apel, determinatã dupã calitatea persoanei, respectiv cele referitoare la competenţa instanţelor în caz de indivizibilitate sau conexitate, încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, cu consecinţa aplicãrii unui tratament discriminatoriu, faţã de calitatea pe care a avut-o unul dintre autori, aceea de judecãtor la Judecãtoria Babadag. Se considerã, de asemenea, cã dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, republicatã, referitoare la dreptul de acces liber la justiţie, precum şi dispoziţiile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât nu asigurã posibilitatea folosirii tuturor cãilor de atac prevãzute în legea procesualã penalã. Ştefan Sereny mai susţine cã tratamentul prevãzut de art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã îl dezavantajeazã cu atât mai mult cu cât, la data comiterii faptelor, nu avea o calitate care sã atragã competenţa de judecatã a Curţii de Apel.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia penalã considerã cã excepţia este neîntemeiatã întrucât stabilirea competenţei dupã calitatea inculpatului este compatibilã cu principiile unei societãţi democratice, nefiind încãlcat astfel principiul egalitãţii consacrat în art. 16 din Constituţie, republicatã. Se mai aratã cã, pentru o bunã administrare a justiţiei, în caz de indivizibilitate sau de conexitate, se impune judecarea cauzelor de cãtre aceeaşi instanţã, mãsurã care este de naturã sã asigure stabilirea adevãrului şi sã creeze condiţii pentru ca inculpaţii sã-şi poatã organiza o apãrare eficientã. Prin aceasta nu se încalcã dreptul la un proces echitabil şi nici o altã prevedere din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile criticate nu contravin principiului reglementat de art. 16 din Constituţie, republicatã, întrucât nu creeazã privilegii şi discriminãri în raport de criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, republicatã. Stabilirea competenţelor instanţelor judecãtoreşti este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel cum se prevede în art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, iar instituirea unei competenţe personale nu se face în mod discriminatoriu, ci în raport cu specializarea cerutã de calitatea oficialã a personei în cauzã. Pentru aceste motive - aratã Guvernul - art. 35 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã competenţa de judecatã a infracţiunilor aflate în raport de conexitate sau indivizibilitate, nu semnificã aplicarea unui tratament discriminatoriu fãptuitorilor care nu au ei înşişi calitatea cerutã de lege pentru a determina o anumitã competenţã a instanţei. Dispoziţiile legale criticate nu încalcã, în opinia Guvernului, nici dreptul de acces la justiţie, deoarece nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege. De asemenea, posibilitatea exercitãrii unei singure cãi de atac împotriva hotãrârilor pronunţate de aceste instanţe nu reprezintã o încãlcare a art. 16 şi 21 din Legea fundamentalã, deoarece principiul egalitãţii în drepturi nu înseamnã uniformitate, iar, în acest context, dreptul de acces la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti. În concluzie, Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã nu poate fi reţinutã neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã faţã de prevederile art. 16 din Constituţie, republicatã, deoarece regimul diferit, sub raportul competenţei instanţelor, este consecinţa situaţiei în care se gãsesc inculpaţii care au sãvârşit infracţiuni aflate în raport de conexitate sau indivizibilitate, faţã de cei care nu au sãvârşit infracţiuni aflate într-un astfel de raport. Stabilirea competenţei, în caz de indivizibilitate sau conexitate, este atributul exclusiv al legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, iar acesta poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale şi diferite de procedurã, ceea ce nu este contrar principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, atât timp cât aceste reguli asigurã egalitatea cetãţenilor. Cu privire la dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, raportate la art. 16 din Constituţie, republicatã, se aratã cã textul nu cuprinde privilegii sau discriminãri, aşa încât nu contravine acestor dispoziţii constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel: 1. judecã în primã instanţã: [...]
b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângã aceste instanţe, precum şi de notarii publici;";
- Art. 35 alin. 1 teza a doua: "În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacã competenţa în raport cu diferiţii fãptuitori ori diferitele fapte [...] aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16, referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi ale art. 21 referitoare la dreptul de acces liber la justiţie, având ca o componentã fundamentalã dreptul la un proces echitabil. Se aratã cã, în speţã, competenţa de judecatã în primã instanţã a Curţii de Apel, atrasã pentru unul dintre autorii excepţiei de calitatea de magistrat, iar pentru celãlalt de legãtura între infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecatã cei doi inculpaţi, este discriminatorie şi îi priveazã de calea de atac a apelului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Prin urmare, stabilirea competenţelor instanţelor judecãtoreşti, inclusiv în caz de indivizibilitate sau conexitate, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Acesta poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, fiind ţinut desigur ca, în procesul de legiferare, sã se circumscrie cadrului constituţional.
În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã în raport de prevederile art. 16 din Constituţie, republicatã, aceasta nu poate fi reţinutã câtã vreme prevederile criticate nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, republicatã, iar situaţia juridicã a anumitor categorii de persoane (în speţã judecãtorii de la judecãtorii, pe de o parte, respectiv inculpaţii care au sãvârşit infracţiuni aflate în raport de conexitate sau indivizibilitate, pe de altã parte), justificã aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfãptuiri a justiţiei. De altfel Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa cã art. 16 din Constituţie vizeazã "egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui". (<>Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999).
Curtea constatã, de asemenea, cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, republicatã, câtã vreme accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea pãrţilor de a se adresa instanţei de judecatã şi de a declara recurs împotriva hotãrârii instanţei de fond, exercitarea dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime nefiind îngrãditã prin stabilirea unei singure cãi de atac (recursul). În acest sens Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa cã accesul la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege. De altfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport de prevederile art. 21 din Constituţie. Statuând în sensul constituţionalitãţii textelor criticate, Curtea a reţinut cã "faptul cã nu se poate folosi, în cauzã, calea de atac a apelului nu afecteazã drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispoziţiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care prevãd cã recursul, în acest caz, nu se limiteazã la motivele de casare enumerate de art. 385^9 din Codul de procedurã penalã, iar instanţa este obligatã sã examineze întreaga cauzã sub toate aspectele". (<>Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003). Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia adoptatã şi considerentele pe care aceasta s-a întemeiat sunt valabile şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte critica prevederilor art. 35 alin. (1) teza a doua din Codul de procedurã penalã, formulatã faţã de acelaşi temei constituţional şi cu aceeaşi motivare.
În sfârşit, Curtea mai reţine cã prevederile criticate nu încalcã dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, precum şi de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor în primã instanţã de cãtre curţile de apel. Totodatã, textele criticate asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Mihalcea şi Ştefan Sereny în Dosarul nr. 3.590/2003 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
