Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 206 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 6 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 şi 19 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, respectiv a <>Legii nr. 329/2009, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Alexandrina Andrei şi alţii, respectiv de Teodor Ciupitu în dosarele nr. 48.231/3/CA/2009 şi nr. 50.388/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã, la termenul de judecatã din 26 octombrie 2010, Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea Dosarului nr. 1.256D/2010 la Dosarul nr. 1.022D/2010, care este primul înregistrat şi, prin încheierea din aceeaşi datã, a amânat pronunţarea pentru data de 9 noiembrie 2010, în temeiul <>art. 57 din Legea nr. 47/1992. La aceastã datã, Curtea, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecatã, în temeiul art. 260 din Codul de procedurã civilã, art. 3 alin. (2), art. 14 şi <>art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 2010 şi, ulterior, pentru acelaşi motiv, a amânat pronunţarea pentru data de 7 decembrie 2010 şi data de 16 decembrie 2010. La aceastã ultimã datã, Curtea, prin încheierea pronunţatã, în temeiul <>art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a decis repunerea pe rol a cauzei pentru data de 18 ianuarie 2011, având în vedere necesitatea lãmuririi suplimentare a unor aspecte. Prin încheierea pronunţatã la aceastã ultimã datã menţionatã, cauza a fost repusã din nou pe rol pentru data de 15 februarie 2011, având în vedere necesitatea lãmuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul <>art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
La termenul de judecatã din data de 15 februarie 2011 la apelul nominal rãspunde, pentru partea Valericã Dabu, avocat cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care aratã cã textele criticate nu au fost abrogate expres prin art. 118 şi <>art. 196 lit. ş) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, întrucât, în cazul în care intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de a le abroga, acesta ar fi prevãzut şi mãsuri ulterioare de protecţie în privinţa persoanelor afectate prin dispoziţiile legale criticate. De asemenea, pe fond, se aratã cã, prin eliminarea posibilitãţii nelimitate a cumulului pensie-salariu în sfera publicã, sunt încãlcate dreptul la pensie şi dreptul la alegerea locului de muncã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã se susţine teza respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, întrucât textele criticate au fost abrogate expres indirect prin art. 118 şi <>art. 196 lit. ş) din Legea nr. 263/2010. În cazul în care totuşi Curtea va analiza pe fond excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se aratã cã aceasta este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate încalcã art. 16, 41, 44 şi 47 din Constituţie. Se apreciazã cã pensia este un drept fundamental, garantat în întregime pentru munca trecutã, şi este un drept câştigat ce nu poate fi înlãturat. Se mai considerã cã este limitat şi dreptul constituţional la muncã, întrucât, în temeiul acestor dispoziţii legale, se ajunge la încetarea forţatã a raporturilor de muncã pe criterii discriminatorii, respectiv cuantumul pensiei aflate în platã. Astfel, în practicã, apar situaţii inadmisibile în care persoane care au contribuit mai mult atât cantitativ, cât şi temporal sã fie private de dreptul lor la pensie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 24 februarie 2010 şi 14 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 48.231/3/CA/2009 şi nr. 50.388/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 şi 19 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, respectiv a <>Legii nr. 329/2009, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Alexandrina Andrei şi alţii, respectiv de Teodor Ciupitu, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate impun un tratament discriminatoriu al unor pensionari în raport cu ceilalţi pensionari în funcţie de criteriul averii, şi anume în funcţie de cuantumul pensiei. Totodatã, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunţa la locul de muncã, se încalcã şi libertatea fundamentalã de a alege locul de muncã, consacratã de art. 41 din Constituţie.
Cu privire la posibilitatea datã pensionarilor cumularzi de a opta pentru suspendarea plãţii pensiei, aceasta suprimã şi limiteazã dreptul la muncã; totodatã, se aratã cã dreptul la muncã şi cel la pensie sunt drepturi fundamentale care nu se exclud, ci pot fi exercitate şi concomitent. Se mai susţine cã, pentru unii pensionari, suspendarea plãţii pensiei poate fi o adevãratã suprimare a dreptului la pensie, şi anume în situaţia în care pensionarul, optând pentru menţinerea sa în muncã, decedeazã în calitatea sa de salariat. Se mai aratã cã dreptul la pensie este unul dobândit de salariat prin contribuţii anterioare, astfel încât suspendarea acestuia nu se poate face decât cu încãlcarea principiului neretroactivitãţii.
În fine, se susţine cã restrângerea sine die a dreptului la pensie este lipsitã de proporţionalitate şi încalcã art. 53 din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie <>art. 18 şi 19 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, respectiv <>Legea nr. 329/2009, în ansamblul sãu. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, în ambele dosare sunt criticate prevederile art. 18-20 din legea menţionatã, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale obiect al excepţiei urmeazã sã se reţinã ca fiind dispoziţiile <>art. 18-20 din Legea nr. 329/2009, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 18: "(1) Pensionarii prevãzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfãşoarã activitãţi profesionale pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Persoanele prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.";
- Art. 19: "(1) În situaţia persoanelor care beneficiazã, prin cumul, de pensie/pensii stabilitã/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.
(2) Dacã nivelul pensiilor nete cumulate se situeazã sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entitãţilor prevãzute la art. 17 alin. (1).
(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în platã a pensiei faţã de cuantumul cãreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.
(4) Prevederile alin. (3) se aplicã şi persoanelor prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitãrii cumulului.";
- Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauzã de încetare de drept a raporturilor de muncã stabilite în baza contractului individual de muncã sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Totodatã, se considerã a fi încãlcate art. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1 şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi Convenţia Internaţionalã a Muncii nr. 111/1958 şi nr. 122/1964, precum şi art. 38 din Codul muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare <>Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Art. 118 al legii menţionate reprezintã cadrul general în privinţa posibilitãţii cumulãrii pensiei cu alte venituri realizate. O atare prevedere, într-o formã similarã, era cuprinsã anterior în <>art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Curtea observã cã, în forma sa iniţialã, dispoziţiile <>cap. IV din Legea nr. 329/2009 interziceau cumulul pensiei cu salariul/indemnizaţia/solda în sfera publicã dacã nivelul pensiei depãşea nivelul salariului mediu brut pe economie. La momentul adoptãrii acestei legi, ea constituia o derogare, o reglementare specialã în raport cu <>Legea nr. 19/2000.
În acest context legislativ, Curtea constatã cã reglementarea generalã nu a abrogat reglementarea specialã anterioarã, aceasta pãstrându-şi apartenenţa la dreptul pozitiv. Chiar dacã o reglementare generalã este ulterioarã uneia speciale, aceasta din urmã nu este implicit abrogatã decât dacã existã vreo dispoziţie legalã expresã în acest sens. Astfel, în lipsa vreunui text de abrogare expres, îşi gãseşte în continuare aplicabilitatea principiul specialia generalibus derogant, şi nu lex posteriori derogat priori. De asemenea, Curtea observã cã prevederile <>art. 196 lit. ş) din Legea nr. 263/2010, potrivit cãrora "La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã: [...] ş) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi", constituie o normã de abrogare expresã indirectã, care însã nu are nicio incidenţã cu privire la <>cap. IV din Legea nr. 329/2009, nefiind în intenţia legiuitorului sã abroge aceste dispoziţii legale. O atare concluzie se desprinde din faptul cã, prin articolul unic din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţã câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat chiar <>cap. IV din Legea nr. 329/2009. Astfel, potrivit articolului unic al ordonanţei de urgenţã menţionate, "În cuprinsul <>cap. IV din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sintagma «salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat» se înlocuieşte cu sintagma «câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat»".
Rezultã aşadar cã dispoziţiile legale criticate sunt în vigoare, nefiind abrogate prin efectul <>art. 196 lit. ş) din Legea nr. 263/2010.
II. Pe fondul cauzei, Curtea observã cã, prin <>Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a stabilit, în raport cu o criticã similarã de neconstituţionalitate, cã întreg cap. IV din lege este constituţional în mãsura în care nu vizeazã persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres în Constituţie. De asemenea, Curtea reţine cã şi-a menţinut aceastã jurisprudenţã şi în cadrul controlului a posteriori pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, stabilind, prin <>Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, cã dispoziţiile <>art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale.
Curtea, prin <>Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, a statuat cã nicio dispoziţie constituţionalã nu împiedicã legiuitorul sã suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea mãsurã sã se aplice în mod egal pentru toţi cetãţenii, iar eventualele diferenţe de tratament sã aibã o raţiune licitã.
Curtea a constatat cã nivelul pensiei nete pânã la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat [devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat] respectã condiţiile de obiectivitate (este expres prevãzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justã şi echilibratã) impuse de principiul nediscriminãrii. Totodatã, Curtea a apreciat cã mãsura adoptatã este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de crizã economicã în care se regãseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
De asemenea, Curtea a mai arãtat cã soluţia legislativã care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemã de resortul contenciosului constituţional.
Astfel, Curtea a constatat cã dispoziţiile <>cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale în mãsura în care acestea nu se referã la persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres prin Constituţie.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În fine, Curtea reţine cã nu sunt incidente în cadrul controlului de constituţionalitate, ca normã de referinţã, prevederile Codului muncii invocate în susţinerea excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Alexandrina Andrei şi alţii, respectiv de Teodor Ciupitu în dosarele nr. 48.231/3/CA/2009 şi nr. 50.388/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
