Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 206 din 13 martie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 206 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2007

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Lai Hanqin în Dosarul nr. 5.074/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, personal, însoţit de interpretul autorizat de limba chinezã, dl Ioan Budura, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã susţine, prin traducãtor, cã actul normativ criticat este o reglementare "imperfectã" sub aspectul obţinerii drepturilor legale în România de cãtre cetãţenii strãini. Aratã cã pe timpul şederii legale în ţarã a realizat investiţii importante şi şi-a îndeplinit obligaţiile legate de plata impozitelor aferente faţã de statul român şi de aceea dispoziţia Autoritãţii pentru strãini de pãrãsire a teritoriului ţãrii i se pare abuzivã şi arbitrarã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând, în acest sens, cã prevederile <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu încalcã, prin conţinutul lor, principiul nediscriminãrii. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la ocrotirea dreptului de proprietate privatã, apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.074/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Lai Hanqin într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, "precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie şi garanteazã dreptul de proprietate privatã şi dreptul persoanei la nediscriminare". În acest sens, se susţine cã, "prin refuzul de a se prelungi dreptul de şedere temporarã cetãţenilor strãini pentru cã le-a expirat mandatul de administrare, se limiteazã excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional de proprietate al acestora". Mãsura dispusã încalcã şi principiul proporţionalitãţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât este disproporţionalã în raport cu scopul pentru care a fost luatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul legal criticat nu contravine principiului nediscriminãrii, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 443/2006 . În plus, considerã cã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privatã, nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, având urmãtorul cuprins:
- Art. 55 alin. (1) lit. c) - Prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale: "(1) Strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã, dacã: [à'61] c) face dovada cã este acţionar sau asociat al societãţii comerciale cu atribuţii de conducere şi administrare".
În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, texte referitoare la dreptul de proprietate privatã, precum şi ale art. 14 din convenţie şi art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, privind interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în esenţã, autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România contravin dreptului de proprietate şi principiului nediscriminãrii, astfel cum sunt consacrate prin normele constituţionale şi convenţionale invocate. Aratã, în acest sens, cã cerinţa înscrisã la art. 55 alin. (1) lit. c) din ordonanţã, potrivit cãreia strãinul care solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã trebuie sã facã dovada cã este acţionar sau asociat al societãţii comerciale cu atribuţii de conducere şi administrare este excesivã, discriminatorie şi disproporţionatã în raport cu finalitatea urmãritã de legiuitor şi încalcã, totodatã, dreptul de proprietate al cetãţeanului strãin care, pe timpul şederii sale legale în ţarã, a realizat aici anumite investiţii şi deţine o serie de bunuri în proprietate.
Faţã de aceste susţineri, Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 este un act normativ ce reglementeazã regimul strãinilor în România, astfel cã, evident, se adreseazã exclusiv acestora şi se aplicã în mod unitar tuturor celor care se aflã în aceeaşi situaţie juridicã. Prin urmare, criticile privind discriminarea pe criterii de origine naţionalã nu pot fi reţinute. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în acest sens prin <>Decizia nr. 443 din 30 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , rãspunzând, astfel, unor critici similare celor din prezenta cauzã.
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dreptului de proprietate privatã, Curtea observã cã textul de lege examinat nu conţine norme privind acest drept şi, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu au incidenţã în cauzã. Dispoziţiile de lege criticate nu fac decât sã enumere condiţiile şi actele necesare prelungirii dreptului de şedere temporarã a strãinilor în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale, condiţii ce se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini nominalizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Curtea observã, de asemenea, cã, în cazul de faţã, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinatã de refuzul Autoritãţii pentru strãini de a acorda autorului excepţiei prelungirea dreptului de şedere temporarã în România pe motivul cã acestuia îi expirase mandatul de administrare al unei societãţi comerciale. În consecinţã, motivele ce au determinat invocarea prezentei excepţii, precum şi argumentele ce o susţin nu au la bazã o relaţie de contrarietate dintre textul legal criticat şi o normã constituţionalã, ci, în realitate, privesc aspectele de fapt specifice speţei, care pot fi apreciate doar de instanţa de judecatã în faţa cãreia se soluţioneazã litigiul.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Lai Hanqin în Dosarul nr. 5.074/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016