Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 205 din 15 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitatilor din domeniul jocurilor de noroc, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 36/2000
Costica Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TOM CRIS 93" - S.R.L. în Dosarul nr. 451/2002 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se prezintã reprezentantul autoarei exceptiei, lipsind partea Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Prahova, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul autoarei criticii de neconstituţionalitate susţine admiterea exceptiei, depunând în acest sens concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi ori ale celor care consacra justa aşezare a sarcinilor fiscale, întrucât agentul comercial care a fost autorizat sa presteze o anumitã activitate trebuie sa îşi asume riscul desfãşurãrii acelei activitãţi, în condiţiile în care taxele pe care le plãteşte reprezintã contravaloarea unei contraprestatii din partea statului, pe care acesta deja a îndeplinit-o, respectiv i-a eliberat o autorizaţie pe o durata limitatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 451/2002, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitãţilor din domeniul jocurilor de noroc, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TOM CRIS 93" - S.R.L. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, cuprinse în art. 49, precum şi principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevãzut de art. 53 alin. (2) din Constituţie. Autorul exceptiei considera ca prin obligarea agenţilor economici organizatori de jocuri de noroc la plata ratelor lunare aferente diferenţei dintre taxa de autorizare anuala şi ratele deja plãtite pana la expirarea perioadei pentru care au fost autorizaţi, dupã încetarea activitãţii de jocuri de noroc, sub orice forma, se incalca dreptul persoanei de a alege şi a desfasura o anumitã activitate comercialã sau de a hotãrî încetarea acesteia în momentul în care aceasta devine nerentabila. Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 , reglementeazã regimul de autorizare a activitãţii din domeniul jocurilor de noroc, unde durata minima este un an fiscal. Faptul ca autorul exceptiei şi-a încetat activitatea înaintea implinirii termenului de un an îi este imputabil, el fiind ţinut, în continuare, de obligaţia ce decurge din licenta de exploatare a jocurilor de noroc. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 49 din Constituţie, instanta arata ca acesta este aplicabil doar persoanelor fizice şi nicidecum persoanelor juridice, precum în speta de fata. Guvernul considera ca nu poate fi admisã critica formulatã, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , taxele de autorizare pentru obţinerea licenţei de exploatare a jocurilor de noroc sunt anuale, agenţii economici organizatori de jocuri de noroc asumându-şi, în contul taxelor la care sunt obligaţi, riscul desfãşurãrii activitãţii pentru care au fost autorizaţi pe tot parcursul anului. Mai mult, "bugetul statului nu se poate baza, în constituirea şi atragerea resurselor sale, pe venituri aleatorii, ci pe venituri stabile". De altfel, obligaţiile cãtre bugetul de stat se situeaza în sfera interesului public, astfel încât "unele restrangeri, conditionari şi mãsuri protectioniste pe care statul le impune, prin lege, nu reprezintã o atingere adusã dreptului sau intereselor private, care se integreaza în cadrul general al interesului public", conform art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, care stipuleazã ca statul trebuie sa asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Preşedinţii celor doua camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 alin. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitãţilor din domeniul jocurilor de noroc, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 391/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2002. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: - Art. 3 alin. 4: "Dupã suspendarea sau dupã anularea licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc, precum şi dupã încetarea activitãţii de jocuri de noroc, sub orice forma, agenţii economici organizatori de jocuri de noroc sunt obligaţi în continuare la plata ratelor lunare aferente diferenţei dintre taxa de autorizare anuala şi ratele deja plãtite, la termenele prevãzute în anexa nr. 1, pana la expirarea perioadei pentru care au fost autorizaţi." Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale: - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."; - Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , cu modificãrile ulterioare, prevede ca licenta pentru exploatarea jocurilor de noroc, care are un termen de valabilitate de 12 luni de la data eliberãrii, se emite cu perceperea unor taxe anuale, ale cãror cuantum şi termene de plata sunt stabilite de lege. Prin urmare, legiuitorul acorda nişte facilitãţi, în sensul ca nu impune plata integrala şi anticipata a taxei anuale de autorizare, ci stabileşte eşalonarea unei pãrţi din aceasta, sub forma unor rate lunare. În acest sens trebuie avut în vedere ca respectivele taxe constituie o plata în considerarea unei contraprestatii din partea statului, constând în acordarea licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc, pe o durata limitatã de un an de la data eliberãrii. Sub acest aspect, acordand licenta, statul şi-a îndeplinit obligaţia şi, drept urmare, este îndreptãţit sa pretindã şi sa primeascã taxele prevãzute de lege. Împrejurarea ca, din motive care îi sunt imputabile în exclusivitate beneficiarului, licenta a fost suspendatã sau anulatã ori titularul licenţei, din ratiuni proprii, a încetat activitatea de jocuri de noroc nu îi este opozabilã statului şi nu poate fi interpretatã drept o cauza de exonerare de la obligaţia de a achitã în întregime taxa datoratã. Asa fiind, susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca, în urma suspendãrii sau anulãrii licenţei ori încetãrii activitãţii de jocuri de noroc, nu s-ar mai justifica plata în continuare a ratelor restante este lipsitã de temei, textul de lege criticat nefiind în contradictie cu art. 53 alin. (2) din Constituţie privind justa aşezare a sarcinilor fiscale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca "dreptul persoanei de a alege şi a desfasura o anumitã activitate comercialã sau de a hotãrî încetarea acesteia în momentul în care devine nerentabila", pretins de autorul exceptiei, nu constituie un drept sau o libertate, în accepţiunea textelor Constituţiei, ci da expresie unor exigente, pe care legiuitorul este singurul abilitat sa le stabileascã, în valorificarea dreptului persoanei la libera initiativa. Astfel, Curtea constata ca obligaţia agenţilor economici organizatori de jocuri de noroc, de a plati în continuare ratele lunare aferente diferenţei dintre taxa de autorizare anuala şi ratele deja plãtite, pana la expirarea perioadei pentru care au fost autorizaţi, nu incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 49, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care exista o restrangere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrangere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat. În sfârşit, chiar admiţând ca norma constituţionalã de referinta ar fi aplicabilã în materie, domeniul jocurilor de noroc ridica serioase probleme pe planul ordinii şi al moralei publice, ceea ce justifica, prin prisma şi în deplina concordanta cu aceasta, adoptarea unor mãsuri restrictive.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1, art. 2, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 36/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TOM CRIS 93" - S.R.L. în Dosarul nr. 451/2002 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 15 mai 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
